Ba FCSB a câștigat! Ba nu Rapid n-a pierdut! Și așa mai departe pot spune. În realitate: da, FCSB a câștigat pe scor. Dar Rapidul nu s-a lăsat. A jucat pe măsură. Ca un câștigător.
Trăim vremuri nasoale. Câștigătorii sunt Regi. Pierzătorii sunt lozări. Și din ecuația asta nu ieșim nici morți. Mortul e un luzăr. Dă-l în mă-sa! Cine moare pierde tot. Și e și uitat în 2 timpi și 3 mișcări. A lăsat ceva în urmă? Nu. Dă-l în paște pe mă-sa, ce ne pierdem timpul cu un nesimțit.
Bă, omule! Oprește-te! Luzărul și mortul sunt valoare mare. Să luăm spre pildă Rapidul ieri. Nu e luzăr, iar de murit n-o să-mi moară!
1. Fără Rapid-ul de excepție nu am fi avut partida nebună de ieri.
2. Ca să fii un câștigător adevărat trebuie să ai un partener de joc pe măsură. Asta a fost ieri. Rapid-ul i-a fost egal FCSB-ului.
3. Gândim tâmpit că doar câștigătorul ia totul. Eu zic că Rapid-ul de ieri a luat juma-juma. A luat din respectul suporterilor și jucătorilor FCSB și restul lumii. FCSB a înscris pe tabelă, pe drept, cu muncă, cu magie, dar Rapid-ul este minunat.
4. UITE AICI MECIUL VIDEO. Moldovan a luat 3 boabe. Dar a salvat 5-6. Săpunaru a fost creier-rece când portarul FCSB a făcut pe nebunul, maimuțoi în poartă. Și Săpunaru a băgat gooool.
Stahl incredibil, îi face muci pe cei de la FCSB. Da, Vlad portarul FCSB bun. Și cânta galeria: Rapidul, Rapidul
Nu uit de ursulețul meu favorit Mihai Iosif. Băi, cum ține el echipa în formă, cum face el din Rapid-ul o schipă egală ca valoare cu oricine...
De asta spun, Cu astfel de oameni ca Săpunaru, Iosif, Moldovan și restul găștii de la Rapid, orice înfrângere e victorie. De când s-a întors din Infern, Rapid-ul joacă fiecare meci pe viață și pe moarte. Și, de asta, înfrânți nu sunt pentru mine niciodată. Mor de ciudă, sparg semințe și bibelouri, bag 7 beri de nervi, dar mă bucur de un fotbal cum altul n-am văzut viața întreagă. De asta, repet, FCSB-Rapid 3-1. Au câștigat FCSB și Rapid.
Apropo, Știi cum e beția aia când echipa ta favorită nu joacă mingea ci bate mingea? Când ții cu o echipă idioată, cu patroni, jucători fără speranță? E vană, e goală, e tristă. Te îmbeți rău și te duci după fenta beției. Rămâi bou. Când te trezești n-ai cu ce să te alegi. Râmâi cu beția și putoarea care ești. Beția mea cu Rapid-ul este una provocatoare. Beau și-mi zic chiar la înfrângere: Bă, dar bun sunt. Ce-am mai fentat, ce-am mai antrenat ca Mihai Iosif. Mă cred Bălan, Belu Iordache, Stahl. Ce bun am fost... ca Săpunaru. Și dimineața, când mă trezesc și mă bărbieresc cânt cu galeria de aseară. Așa da beție. Nici nu-mi pasă că Rapid-ul a făcut egal, a câștigat. Sunt mahmur și fermecat de joc.
0
5
