Grea, foarte grea, în 2021, reîntoarcerea din vacanţă. Poate din cauză că, de mai bine de un an, pandemia ne-a cam ţinut legaţi de glie, sau poate fiindcă destinaţia mea de anul acesta a fost inegalabila insulă Creta. Unii, mai cârcotaşi, vor spune că nu e chiar aşa o destinaţie exotică, iar alţii, mai curioşi, vor întreba ce are Creta aşa de diferit faţă de restul Greciei. Tuturor, le răspund pe dată: printre multe altele, vinul!

Razvan AvramFoto: DrinkInsider

În Creta, atmosfera mediteraneană e cea pe care o ştim cu toţii: plaje splendide străjuite de munţi masivi, soare strălucitor, taverne primitoare, preparate locale delicioase (peşte, fructe de mare, carne de miel, brânzeturi şi măsline), la fel ca în tot restul Greciei. Există însă un ingredient suplimentar care poate condimenta, în mod spectaculos, o vacanţă în Creta: o degustare de vin la una dintre zecile de crame, mai vechi sau mai noi, răspândite pe toată insula. Prin urmare, pot să vă spun, cu mâna pe inima: dacă ajungi aici şi te limitezi doar la plajă, excursii pe munte şi explorarea tavernelor, ei bine, nici nu ştii ce-ai pierdut!

Paralia Kommos

Trebuie să recunosc, spre ruşinea mea, că am mai fost în Creta, dar nu am cercetat, până anul acesta, universul local al vinului. Un lucru e, însă, sigur: Creta e un producător serios de vin. Aici poţi găsi un număr destul de mare de crame (pentru o insulă), o multitudine de soiuri locale de viţă-de-vie (unele dintre ele unice în lume) şi o generoasă ofertă de vinuri de bună calitate, realizate atât în stil tradiţional cât şi într-o manieră modernă. În mod paradoxal, vinurile bune se găsesc destul de greu în meniurile tavernelor, aşa că, pentru a le descoperi, trebuie mers direct la producători, sau la supermarket.

Regiunea viticolă Dafnes

Accesul în zonă se face lesne, satul Dafnes fiind situat la circa 18 kilometri sud-vest de Heraklion, pe drumul naţional 97 - cel care unește capitala de staţiunile de pe coasta sudică a insulei: Matala, Kalamaki, Kokkino Pirgos şi Agia Gallini. Dafnes este o regiune viticolă de referinţă pentru Creta, aici producându-se vinuri încă din timpul Imperiului Roman şi Bizantin. Cu toate acestea, vinurile din zonă au devenit cunoscute la nivel internaţional de-abia în perioada ocupaţiei veneţiene, soiul local alb „Malvasia di Candia” fiind, probabil, cel mai bun exemplu („Regatul Candia” a fost numele oficial dat insulei Creta, în perioada ocupaţiei veneţiene, între 1205 şi 1669).

Soiurile locale din Creta

Am avut o singură zi la dispoziţie, aşa că am făcut doar o „scurtă şcolarizare” (de fapt, a fost mai degrabă o „alfabetizare accelerată”) în ceea ce priveşte soiurile locale de struguri din regiunea viticolă Dafnes. Fără a intra prea mult în detalii, vreau să punctez, pentru amatorii de vinuri (şi nu numai pentru ei), soiurile de referinţă ale zonei. Pentru albe, ar fi de reţinut: Vilana, Thrapsathiri, Vidiano, Muscat Spinas şi Malvasia di Candia. La roşii, nu ar trebui ratate: Mandilaria, Kotsifali şi, mai ales, Liatiko.

Liatiko

Mă aşteptam să fiu impresionat de soiurile locale albe, dar în memoria gustativă mi-au rămas, în primul rând, vinurile roşii din soiul Liatiko, atât cele seci cât şi cele dulci. Liatiko e un strugure cu multă personalitate, care face certe trimiteri către soiul piemontez Nebbiolo: culoare roşu deschis (cu bordură cărămizie), arome intense (florale și vegetale), taninuri ferme, textură compactă, aciditate ridicată şi un remarcabil potenţial de învechire (rezistă în sticlă chiar şi 20 de ani).

Vidiano

În ceea ce priveşte soiurile albe, vedeta locală incontestabilă e Vidiano, un soi aproape dispărut în perioada filoxerei, dar revitalizat de către viticultorii cretani. Vidiano e un strugure foarte versatil, din care se pot produce atât vinuri tinere, de consum curent, cât şi exemplare mai sofisticate, maturate în lemn şi învechite în sticlă. Soiul nu excelează prin aciditate, dar aduce un veritabil recital de ierburi aromatice şi fructe galbene bine coapte.

Recomandări enoturistice

Cum ziceam, accesul în regiunea viticolă Dafnes e uşor de făcut din Heraklion. În zonă se află mai multe crame, grupate pe un veritabil „drum al vinului”. De reţinut sunt Louloudis, Douloufakis, Vorizanaki, Idaia, Silva, Efrosini şi Diamantakis (ultima nu e chiar la drumul naţional, mai aveţi de mers câţiva kilometri spre vest, către munte).

Douloufakis Winery

Anul acesta, am vizitat doar două crame: Idaia (o veritabilă „cramă boutique”) şi Douloufakis (un producător puţin mai comercial, dar în sensul cel mai bun al cuvântului). La ambele crame am descoperit vinuri excelente. Am rămas cu regretul că nu am avut suficient timp şi nici destul loc în bagaje pentru toate vinurile care mi-au plăcut. Pe ceilalți producători din zonă, îi voi vizita anul viitor. Şi asta e o promisiune fermă!