La 4 aprilie, economistul canadian Robert Mundell, premiat cu Nobel în 1999 pentru studiile sale despre teoriile monetare și așa-numitele „zone valutare optime”, a încetat din viață la vârsta de 88 de ani în vila sa din Siena.
Mundell, considerat unul dintre cei mai mari economiști ai secolului al XX-lea și unul dintre principalii exponenți ai economiei ofertei care, împreună cu renașterea teoriei marginaliste, au construit ceea ce se numește „mainstream-ul” neoliberal. Unul dintre textele sale de bază este un tratat din 1971 ”Dolarul și mixul de politici”, publicat la Universitatea Princeton.
Exponent al școlii Chicago Boys, Mundell a fost salutat ca un „teoretician al euro”, majoritatea conceptelor politice și teoretice care au determinat autoritățile comunitare să evalueze crearea monedei unice între anii 1980 și 1990 fiind inspirate din munca lui.
În urma lucrărilor de pionierat ale cărturarului ruso-britanic Abba Lerner începând din anii 1960, Mundell a studiat așa-numitele zone valutare optime sau a teorizat condițiile în care ar fi fost posibil să se facă ipoteza că un spațiu economic ar fi putut fi unit sub o monedă comună.
În ”A Theory of Optimum Currency Areas”, publicat în 1961 de American Economy Rewiev, Mundell a teoretizat cele patru așteptări de atins pentru a obține o zonă valutară optimă:
- Mobilitatea factorului de muncă în regiunea în cauză.
- Deschiderea către mobilitate a capitalului și flexibilitatea prețurilor și a salariilor în regiune pentru a distribui oportunitățile de muncă cu mecanismul cererii și ofertei.
- Prezența unui mecanism de redistribuire a efectelor riscurilor și inegalităților creat de primii doi factori între zonele participante la AVO. Să fie implementat mai ales prin existența redistribuirii fiscale și a investițiilor de coeziune pentru zonele mai puțin dezvoltate.
- Existența unei politici comune de guvernare a afacerilor economice între regiunile sau țările membre ale zonei valutare optime.
Cealaltă contribuție teoretică importantă a lui Mundell este așa-numita teoremă Mundell-Fleming, dezvoltată împreună cu economistul britanic Marcus Fleming, un înalt funcționar cu vechime al Fondului Monetar Internațional. Mudell a scris despre aceasta în politica de mobilitate și stabilizare a capitalului sub cursuri de schimb fixe și flexibile, o lucrare din 1963 publicată de Canadian Journal of Economics and Political Science.
În condițiile acestui model matematic foarte complex, modelul Mundell-Fleming arată clar că o anumită zonă economică nu poate, în același timp, să mențină rate de schimb fixe, circulații libere de capital și o politică monetară independentă, trebuind să aleagă două dintre acestea pentru a echilibra ocuparea forței de muncă, inflația și producția. O „trilemă” extrem de actuală pentru Europa de astăzi, scrie Andrea Muratore în InsiderOver.com.
4
5
