Coronavirus. COVID 19. Alimentație sănătoasă sau modificată genetic. Tot aia e. Cu cât gătim și mâncăm compulsiv, cu atât ne dispar pofta de mâncare și, bineînțeles, ne apare burta. Ne automatizăm. Gătit-mâncat-mers la toaletă-mers la magazin. Omul animal. Nu e cazul să mai și gândim? Să fim cumpătați? Nu uita! Trupul nostru nu mai consumă energie. Stă acasă. Doar mintea e înfricoșată, nimic mai mult. Ecuația asta duce la animalizare. Mâncatul cu lingura pe stres duce la bulimie. Este momentul de cumpătare. Cumpătare. Trupul trebuie să ia și ceva pauze. Altfel, cine scapă de coronavirus poate da în belele mai mari. Boli de inimă, de stomac, de ficat.
COVID 19. Guvid n-am mâncat. În rest, ce n-am mâncat? La fiecare trei ore este un festin.
Ce n-am gătit totuși de COVID-ul ăsta? Guvid, somon, pește spadă, creveți, vacă de 10 ani în baiț, miel, rață, șofran, ghimbir, cămilă și cred că mai am trei-patru lucruri pe care nu le-am avut la îndemână.
Am epuizat în zece zile rețetarul meu secret, mâncarea aleasă, pe care o găteam prietenilor pe vremea când veneau în vizită.
Dar cum coronavirusul este de durată, sigur o să le vină rândul și celorlalte, tuturor exotismelor. Cred că și șarpe chinezesc de mi se da în ziua 919 de turbare în casă și de ăla aș mânca exasperat.
Rad, toc, spăl, tai, gust, halesc, spăl vase, oale.
Mâine o iau de la capăt. Gătesc morcov, conopidă, țelină, cartof, orez, brocoli, varză de bruxelles, cușcuș, praz, varză cu costiță, sarmale în foi de viță, mazăre, fasole lată, țuguiată, salată, valeriană. Clătite, brioșe, clătite, lapte de pasăre, tort, cremă de zahăr ars, frământ cozonac, pâine cu semințe. Tot ce mâncam la Crăciun și Paște, bag în mine zilnic. Mamă! Să-mi fie foarte bine, nu? Zilnic? Nu, chiar de trei ore pe zi. De ce nu? Cine mă oprește? E praznicul sfârșitului lumii.
În fiecare zi mă duc dimineața la toaletă (am hârție igienică, trăiască băieții de la apă-canalizare!), car un sac de gunoi (trăiască gunoierii) și mă duc la magazin (trăiască casierii, paznicii, cărătorii).
Am secătuit imaginația în primele zile. Ce voi face? Am realizat ieri că trebuie s-o las mai moale. Coronavirus? Stau în casă. Nu mai consum energie. Nu ies decât o dată din casă, fac număr limitat de pași. Nu consum? Mă îngraș aiurea. Energia trupului-sistem se conservă în frică.
Ce văd pe net mă îngrașă, mă satură. Ce bag în gură mă face supraponderal.
Am nevoie de mișcare. Dar afară nu e locul meu.
Sunt ca o bute, o bulină, un butoi, o balenă. În casă nu mai încap. Dar nu, nu ies din casă. Trebuie să fac ceva. Exerciții în casă. Apoi, să nu mai mănânc atât. Gata! Nu trei feluri, cum am mâncat azi. Nu o șaorma la 2 noaptea cum am făcut ieri. Nu Starbucks băuturi dimineața cum am făcut alaltăieri, ieri, azi. Nu, nu.
Ajung mereu la aceeași concluzie și, implicit, ajung să număr hârtia igienică. Atâta mâncare mă trimite la toaletă. Acum stau pe toaletă. Număr suluri de hârtie. Mă voi ridica depe toaletă ca să fac o cremă de lămâie pentru diseară.
Nu, nu. Nu-i bine. Gata! îmi fac plan!
Poate o fac acum crema asta, o pun în frigider și o degust poimâine.
În ziua aia nu mai mânânc altceva.
Și în ziua aia nu mai ies nici măcar afară pentru cumpărături.
Asta-i o soluție. Dacă vreau să gătesc ceva nu mai mănânc imediat, programez mâncarea pentru altă zi. Dacă tot gătesc compulsiv, măcar să nu mănânc compulsiv.
Am timp să doresc, să mi se facă poftă.
Da, să mi se facă poftă. Așa repetatul gătitului-mâncatului-mersului la toaletă îți retează pofta de mâncare.
Și, da, trebuie să fac sport în casă.
Citește și scrie în Jurnalul ANTI-covid19
7
8
