Românule, te văd cam derutat. Nu prea știi cu ce se mănâncă sudcoreanul "Parazit/Parasite" de Bong Joon Ho. Filmul cu 4 Oscaruri. Citește aici cronica filmului. E comedie? Se râde, dar ca la o tragedie umană. Este socialist? Filmul pute a cămașă nespălată, dar este despre minciună și fericire. Pe mine m-a entuziasmat filmul ăsta, așa că nu mai faceți mofturi, nu mai faceți pe sensibilii. O să-l și povestesc pe ici pe colo. Bucurați-vă de film. Furați filmul, cum vă este firea. Sau mergeți la film! Merită, chiar dacă pe ecranele ro este doar la ore imposibile.

Parazit-ul de Nobel. Afiș. Vezi filmul!Foto: Google

1. Film socialist. Avem 2 familii. 2 tabere: bogații și săracii. Bogații lui Park au și pot să facă și mai mulți bani. Săracii lui Ki-taek? N-au, dar au altceva în început de film. Au o solidaritate care-ți spune că se mulțumesc cu puținul dat de soartă. Dar dacă te mulțumești cu interpretarea ideologică, dragă cititorule, te prostești. Eroina adevărată a filmului este: minciuna.

2. Filmul minciunii. Avem 2 tabere. 2 familii. Bogații Park se mint zilnic că-s fericiți, dar ascund mari doze de ignoranță, de fals și anxietate. Minciuna însă criminală vine dinspre familia lui Ki-taek. Sub masca unei perfecte bune credințe, familia lui Ki-taek o parazitează pe cea a lui Park. Falsitatea Park este cucerită și dominată treptat de minciunile Ki-taek. Aici ești provocat ca axiolog. Minciuna la puterea a 4-a este defectul unei relații sociale defectuoase? Deloc. Cele 2 familii trăiesc în pace. Filmul s-ar putea încheia aici.

3. Minciuna naște monștrii. Naște sete de mărire, iluzii, castele de nisip. Cum ar fi ca eu să mă căsătoresc cu fata, dar eu să dorm în dormitor, dar ce bine-mi șade mie în cada plină de arome. Socialism? Minciună? Foame? Zic eu că-i imaginarul Ne-simțirii, a lipsei de măsură care animă și bogatul și săracul. Scenaristul-regizorul Bong Joon Hu te transportă treptat în jungla nerușinării, o face ca și cum ar fi cel mai simplu lucru de pe lume. Firesc. Și aici e desfătare. Tu, spectatorul te confunzi cu eroul din film. Bong Joon Hu te “curentează”. Bong Joon Hu îți crează o fascinație, o orbire pentru acest firesc al minciunii. Te sperie la momentul ăsta în film. Te întrebi: sunt parte din această conspirație a lui Ki-taek? Și răspunzi: îmi place prea mult cum am ajuns aici în film, în poveste, încât n-am chef să iau atitudine. Cred că aici este arta, de aici se recunoaște capodopera. Te fură, te face parte cu frauda, accepți că frauda e firească și, acum nici nu-ți trece prin minte să intri în dispute etice. Gândirea etică ți-ar strica filmul.

4. Surpriza? Dacă vezi filmul pănă aici ți se injectează fericire. Regizorul-scenarist Bong Joon Hu “te lucrează” din nou. Săraci? Oameni cu iluzii? Mincinoși? Hei, familia lui Ki-taek e cea mai mincinoasă? Nu, nu. Este acum o luptă între mincinoși. Între fantasme. A creat familia lui Ki-taek scenariul cel mai bun de epatare? Nu. În casa bogătașului Park, precum elefantul înghițit-devorat de șarpe, există o minciună-fantasmă care se digeră de ani de zile, mai tare decât a săracilor Ki-taek. Filmul demult nu mai are de a face cu socialismul. Ideologia a murit. Ești implicat psihic. Ești prins etic. Ești incapabil să mai împarți lumea ce-o vezi în film în bine-rău, bogați-săraci. Întrebările etice te-au asaltat, dar ai uitat de ele. Ești prins în film. Și acum este surpriza: o gogoașă mai mare înghite gogoașa cea mică.

5. Din subsolul casei vine monstrul. În fața acestui monstru Ki-taek are o replică mare: “You know what kind of plan never fails? No plan. No plan at all. You know why? Because life cannot be planned. Look around you. Did you think these people made a plan to sleep in the sports hall with you? But here we are now, sleeping together on the floor. So, there's no need for a plan. You can't go wrong with no plans. We don't need to make a plan for anything. It doesn't matter what will happen next. Even if the country gets destroyed or sold out, nobody cares. Got it?” Ești furat de acest “fără plan”, spui că-i fabuloasă chestia asta. Dar, uiți, Ki-taek n-are niciun fel de autoritate. Chiar soția lui îl făcuse gândac, cu o scenă înainte, cum să creadă copiii lui în propriul tată? Ce bine se joacă cu tine Bong Joon Ho!

6. Până aici umorul a fost permanent. Se zâmbește. Sunt detalii simpatice. Cum să nu zâmbești la felul în care puștii aleargă după net prin casă, sau felul în care navighează pe net direct din WC? Sau cum să nu zâmbești la robotica personajelor Park? Cum să nu zâmbești la aceste făpturi prinse în ideologii tâmpe de dezvoltare personală, incapabile de sentimente reale? Cum să nu te amuzi la felul în care paraziții lui Ki-taek câștigă teren cu impostura lor? Cum să nu te râzi când vezi ieșirea monstrului din subsol? Dincolo de bine și de rău, surâsul este permanent.

7. Urmează horrorul. Și măcelul are drept primă armă "Piatra fericirii" (legenda spune că dacă o ai în casă aduce bogăția, hahaha). Și măcelul continuă cu un cuțit bine înfipt în cel care nu suportă mirosurile fetide. "Piatra fericirii" și mirosurile fetide însoțesc spectatorul de la începutul filmului. Dar cum să-și dea el, bietul, seama că tocmai aceste semne vor pricinui tragedia? Bun, bun, Bong Joon Ho!

8. Unul dintre marii actori ai filmului este Subsolul. Sub - pământul. Casa lui Ki-taek este la subsol, iar Monstrul trăiește în catacombele casei de lux din Coreea de Sud pregătită pentru un posibil război atomic cu Coreea de Nord. Subsolul lui Ki-taek “vede” / are vedere câtre toată lumea fără căpătâi. Bețivi, certăreți. Dar în același timp este cel mai ușor de inundat. Catacombele, în schimb, n-au fost folosite niciodată pentru cataclismul atomic, dar ascund un ins care este căutat și acum pentru o teribilă fraudă. Subsolul este parte din jocul mistificării. Subsolul aerisit sau nearisit lovește, creează tragedia. Aici stă Parazitul.

9. Finalul este blând. Al mincinoșilor. Este fabulă. Fabula celor care mint și au un plan. Spectatorul, dacă nu-i tâmpit și socialist, râde amar. Se prinde de glumă.

Tu, da, tu, care-ai citit până aici, ce-o să faci? Nu fiiii prost să crezi că-i film doar socialist că faci întuneric, vorba Paraziților noștri.

Uite așa faci întuneric: