Mai puţini bani, pentru mai multe competenţe. Următorul cadru bugetar al Uniunii Europene (care trebuie să fie în vigoare între 2021 şi 2027, şi va fi primul fără Regatul Unit), potrivit unor surse diplomatice, va fi de aproximativ 1,04 miliarde de euro, departe de cifrele propuse de Comisia Europeană (1,13 miliarde) şi de Parlament (1,32 miliarde).
Negocierea va începe la summit-ul european extraordinar din data de 20. Acordul final, care este de aşteptat să fie obţinut în acest semestru, trece prin reduceri de peste 10% din fondurile structurale şi agricole, cele două structuri apărate de ţări precum Spania. Negocierea a intrat în această lună în linie dreaptă. Şi orice s-ar întâmpla în săptămânile următoare, singura certitudine la Bruxelles este că negocierea va duce la o reducere considerabilă în raport cu perioada anterioară, fondurile structurale şi agricole fiind marile sacrificate, potrivit El Pais, citat de Rador.
Proiectul va fi realizat de Consiliul European, unde se află liderii celor 27 de guverne. Acestea au ultimul cuvânt, deşi, de asemenea, trebuie să ia în calcul că au nevoie de aprobarea Parlamentului European pentru ca noul cadru să intre în vigoare.
Rezultatul final indică deja cel mai mic buget din 1988, când UE a adoptat modelul bugetar multianual. Declinul a fost constant din 1993-1999 (când s-a atins 1,28% din venitul naţional brut al UE). În perioada curentă, din 2014 până în 2020, procentul a atins 1%, dar fără a ţine cont de participarea Regatului Unit, acesta a fost de fapt 1,16%. Astfel, cadrul în devenire va însemna o scădere suplimentară. Surse diplomatice plasează acordul în jurul a 1,03% din venitul naţional brut. Aceasta este o cifră departe de propunerea iniţială a Comisiei pentru perioada care începe în 2021 (1,11%).
Ţările în favoarea acestei mari ajustări susţin că este în conformitate cu o Uniune în scădere, care tocmai a pierdut unul dintre cei mai puternici parteneri, Regatul Unit. Pe de altă parte, instituţiile comunitare se tem că finanţarea de noi priorităţi, precum controlul la frontieră, investigarea şi apărarea, va fi periclitată. Pentru ţările care, precum Spania, primesc fonduri europene semnificative, reducerea ameninţă investiţiile publice, convergenţa economică şi sectorul agricol.
*
Între ţările "frugale" şi susţinătorii unor cheltuieli mai mari
Între cei 27 nu există o poziţie clară asupra bugetului. Există ţări care favorizează un buget suplu, precum Olanda, şi altele care apără utilizarea unui instrument puternic de cheltuieli comunitare, pentru a facilita coeziunea tuturor membrilor clubului. Aşa sunt aliniate diferitele ţări:
Grupul celor "frugali": Olanda, Suedia, Austria şi Danemarca cer ca bugetul să nu depăşească 1% din venitul naţional brut al UE.
Prietenii Coeziunii: Spania, Polonia, Portugalia, Grecia, România, Ungaria, Bulgaria, Republica Cehă, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Slovenia, Cipru şi Malta. Toate aspiră la un buget de 1,07%, dar se pot mulţumi cu mai puţin, cu condiţia să nu fie drastic reduse fondurile structurale.
Adepţii căii de mijloc: Germania, Franţa şi Italia, cei trei mari numiţi contribuitor net ai clubului, apără interese diferite, dar sunt de acord să găsească o cale de mijloc între grupul format din frugali şi cel al Prietenilor Coeziunii. Berlinul, cel mai aproape de 1% şi cu un cec de reducere individuală. Parisul, cu o cifră care să salveze subvenţiile agricole, cheie pentru economia sa. Şi Italia, într-o linie similară şi cu ambiţia de a menţine în mod egal ponderea fondurilor agricole şi structurale.
Maximaliştii: Parlamentul European cere un buget echivalent cu 1,30% pentru perioada care începe în 2021, deşi ştie că acest nivel nu va fi atins în timpul negocierilor dintre state. Eurocamera speră ca această limită să forţeze ţările măcar să treacă de 1% în sus şi să se apropie de 1,11%, nivelul propus de Comisia Europeană.
*
Un tur al statelor
Preşedintele Consiliului European, Charles Michel, a remarcat toate aceste diferenţe în runda de consultări bilaterale organizate săptămâna trecută cu aproape toţi şefii de guvern, inclusiv cu Pedro Sánchez. În timpul întâlnirilor cu Michel, fiecare parte şi-a menţinut poziţia. Însă consensul este în scădere, iar acordul, potrivit unor surse diplomatice, se va muta între 1% cerut de aşa-numitele ţări frugale (Olanda, Suedia, Austria şi Danemarca), care susţin cheltuieli mai limitate, şi 1, 07% propus luna trecută de Finlanda, în calitatea sa de preşedinte semestrial al UE, mandat pe care îl deţine acum Croaţia.
Sursele consultate indică faptul că indicatorul se îndreaptă, deocamdată, mai mult spre frugalitate decât spre plafonul finlandez, deşi Parlamentul European, care trebuie să-şi dea aprobarea, presează în sus pentru a evita o imensă tăiere. "Mă tem că guvernele nu pregătesc opinia publică pentru reducerile drastice care vor veni", se lamentează pentru o sursă comunitară, cu doar două săptămâni înainte de summit-ul bugetar din 20. Niciuna dintre sursele consultate nu este sigură că această reuniune va reuşi să încheie acordul, deşi unele nu exclud surprize.
Toţi sunt de acord, însă, că discuţiile din data de 20 vor da deja o idee despre tăierea de care va suferi propunerea iniţială a Comisiei, care aspiră să mobilizeze 1,13 miliarde de euro (sau 1,11% din venitul naţional al UE) pentru a acoperi atât gaura bugetară lăsată de Londra (aproximativ 10 miliarde de euro pe an), cât şi finanţarea noilor priorităţi. La aceasta se adaugă promisiunile făcute de noul preşedinte al Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, al cărui Pact Verde va trebui să reducă resursele, după toate probabilităţile, de la elemente tradiţionale precum agricultura sau coeziunea.
"Banii sunt câţi sunt şi trebuie să alegem bine pe ce să fie cheltuiţi", avertizează o sursă diplomatică a unuia dintre partenerii net contribuitori (cei care contribuie mai mult decât primesc). Această sursă indică faptul că două treimi din resurse sunt alocate politicii agricole comune şi fondurilor structurale, astfel încât este esenţial să se reducă în aceste capitole pentru a finanţa domenii precum cercetarea, dezvoltarea tehnologică sau controlul la frontiere.
Comisia a propus o reducere de 11% a fondurilor de coeziune şi 15% a celor agricole, şi o creştere a fondurilor pentru cercetare (cu 29% mai mult) sau securitate (cu 84% mai mult), şi o creştere imensă a Fondului european de apărare (de la 600 milioane la 11,5 miliarde de euro). Dar presiunea Franţei pentru agricultură şi cea a aşa-numiţilor prieteni ai coeziunii (un grup în care Spania militează) în favoarea fondurilor structurale aspiră să înmoaie uşor reducerile, chiar cu costul mutilării noilor ambiţii. Domeniul cel mai expus riscurilor, potrivit unor surse diplomatice, este Fondul european de apărare "pentru că nu există nimeni care să-l apere cu orice preţ".
Austeritate şi risipă
Rezultatul ar putea fi bugete ca de obicei (peste 50% concentrate pe subvenţiile tradiţionale), dar mai scăzute. În ciuda anvergurii sale limitate (indiferent de cifra finală, aceasta nu va reprezenta mai mult de 2% din cheltuielile publice în Europa), negocierea va declanşa o mare bătălie politică ce spune mai multe despre lipsa de ambiţie comunitară a majorităţii membrilor, decât despre o luptă de utilizare între austeritate şi risipă.
"Ar fi nevoie de mai mulţi bani, dar nu vor exista, aşa că trebuie să ajustăm conturile", spune o sursă diplomatică din nordul Uniunii. La discuţia despre ajustare vor fi adăugate alte două dispute. Una despre intenţia Parisului şi a Berlinului de a putea reduce fondurile structurale pentru ţările care încalcă valorile fundamentale ale UE, Polonia şi Ungaria fiind în centrul atenţiei. Şi alta despre propunerea Comisiei de a elimina aşa-numitele controale de reducere - ce permit anumitor state membre o reducere a contribuţiilor la fondul comun - primite de Germania, Suedia, Austria şi Danemarca.
Surse diplomatice consideră că Polonia va accepta introducerea mecanismului de pedeapsă în schimbul economisirii unei mari părţi din fondurile structurale mari pe care le primeşte (86 de miliarde de euro în perioada curentă). În ceea ce priveşte verificările, beneficiarii lor le consideră indispensabile pentru a ajunge la un acord, pentru că, în caz contrar, spun ei, contribuţia lor s-ar majora. Cifrele Comisiei nu susţin această teamă (de fapt, ca procent din venitul naţional brut, Bulgaria ar contribui mai mult decât Germania, sau Polonia mai mult decât Ungaria). Chiar şi aşa, Berlinul speră să salveze reducerile, în schimbul unui pact cu Franţa privind subvenţiile agricole, potrivit El Pais, citat de Rador.
0
2
