Micii fermieri din România au supraviețuit regimului comunist, dar și aderării la Uniunea Europeană unde nu se mai practică argicultura decât pe surpafețe mari, scrie Guardian într-un amplu reportaj despre satele din Maramureș pe care le descrie ca fiind ”ultimul loc bucolic din Europa”.

Satul Breb, Maramures (sursa foto- alwayswanderlust.com)Foto: Hotnews

Chiar dacă numărul celor care aleg să plece în vestul Europei pentru venituri mai mari este în creștere, acest mod de viață încă persistă în România.

Autorul articolului povestește că, în vara lui 2012, a petrecut trei săptămâni la strâns de fân în trei sate din Carpați, Munții Maramureșului, cu nu mai mult de 500 de locuitori, printre care și satul Breb.

Țăranii munceau de dimineața până seara. ”De obicei, acești fermieri muncesc până mor. Fermele lor sunt mult prea mici pentru a beneficia de subvențiile din partea UE și prea mari pentru a beneficia de subvențiile guvernamentale, astfel încât sunt cumva blocați între aceste extreme și nu au altă opțiune decât să își lucreze pământul. Tăiatul și strânsul fânului este o muncă solicitantă din punct de vedere fizic, am încercat eu însămi și am eșuat lamentabil. În schimb, am văzut oameni în vărstă, de 60-70 de ani, muncind pământul. Erau atât de mlădioși. Sunt ultimii țărani, de soiul acesta”, scrie autorul articolului.

O căpiță de fân bună, care este uscată în hambare, poate asigura hrana pentru animale, vreme de cinci ierni. ”Trăim într-un ciclu armonios, noi hrănim animalele și animalele ne hrănesc pe noi”, povestește o localnică.

Întreaga viață rurală se învârte în jurul lucrării pământului și, în ciuda faptului că tinerii pleacă, vechile obiceiuri sunt conservate- de la tăierea porcului în ajun de Crăciun, ritualurile funerare până la țesut sau îmbrăcarea portului popular în zilele de sărbătoare religioasă.