Înainte de insomniile provocate unor milioane de oameni de frica de a cădea victimă detonării avionului sau trenului în care s-au îmbarcat, înainte ca ameninţarea unui dezastru climatic mondial să stârnească teroare, coşmarurile erau provocate de anihilarea nucleară.

Donald Trump si Vladimir PutinFoto: Agerpres/EPA

La mijlocul anilor 1980, SUA şi URSS acumulaseră 63.000 de arme atomice, cu promisiunea unei distrugeri reciproc asigurate în cazul în care era folosită chiar şi una singură din acestea, chiar accidental.

Apoi, după ani de proteste globale şi bugete tot mai mari, liderii american şi sovietic s-au retras de pe buza prăpastiei şi au început un proces de diplomaţie a controlului armelor, accelerat de căderea Uniunii Sovietice, care a restrâns aceste arsenale cu aproape 90%. Decenii la rând, acest proces şi această diplomaţie au continuat... până acum, potrivit unui editorial New York Times, citat de Rador.

Preşedintele Trump şi omologul lui rus, Vladimir Putin, care controlează 90% din armele nucleare din lume, se pregătesc să renunţe la tratatul din 1987 care a eliminat rachetele balistice şi de croazieră cu lansare de la sol cu rază de acţiune cuprinsă între 500 şi 5.000 km. Încă nu au început discuţiile serioase despre prelungirea tratatului din 2010 care a redus ogivele nucleare amplasate pe rachete balistice intercontinentale şi alte sisteme strategice, şi americanii în special nu par a avea vreun interes să o facă. Washingtonul şi Moscova îşi modernizează de asemenea vechile sisteme de armament şi construiesc altele noi, la un cost de 494 miliarde de dolari în următorul deceniu numai în SUA.

În acelaşi timp, Pakistanul, India şi Coreea de Nord îşi extind arsenalele proprii, în condiţiile erodării consensului internaţional pentru neproliferare.

Experţi de la The Bulletin of Atomic Scientists, care evaluează ameninţarea nucleară, au apreciat luna trecută starea de fapt actuală ca fiind "la fel de îngrijorătoare precum cea mai periculoasă perioadă a Războiului Rece".

Tratatul forţelor nucleare intermediare din 1987, care a eliminat 2.692 de rachete bazate la sol, face parte dintr-o reţea de acorduri de control al armamentelor care a gestionat această ameninţare. Dl Trump are dreptate să dea vina pe ruşi pentru începerea destrămării tratatului INF în timpul Administraţiei Obama prin testarea şi apoi desfăşurarea unei rachete de croazieră interzisă de tratat. Dar greşeşte când afirmă în discursul despre Starea naţiunii că el "nu a avut de ales" decât să se retragă din tratat, demers care intră în vigoare din august.

Ameninţarea lui de a-i "depăşi de departe prin cheltuieli şi inovaţii pe toţi ceilalţi" implicaţi în producţia de arme de distrugere în masă este înspăimântătoare, mai ales ţinând cont de angajamentul dlui Putin privind un răspuns "simetric".

"Dacă partenerii noştri americani îşi suspendă participarea în tratatul INF, la fel vom face şi noi", a spus el în 2 februarie. "Şi dacă ei încep să lucreze la noi arme, la fel vom face şi noi".

Este improbabil ca tratatul să fie revizuit, având în vedere deteriorarea relaţiilor ruso-americane, în pofida promisiunilor dlui Trump de încălzire a legăturilor şi intimităţii care a atras atenţia procurorului special Robert Mueller.

Colapsul iminent al pactului a intensificat preocupările că SUA şi Rusia vor lăsa acordul New Start din 2010 - cu limitarea ogivelor nucleare desfăşurate, a rachetelor balistice intercontinentale şi a bombardierelor grele, şi cu impunerea unor verificări şi schimburi de date - să expire în 2021. (Start vine de la Strategic Arms Reduction Treaty.) În lipsa unei prelungiri sau a unui nou tratat, arsenalele nucleare vor deveni nereglementate - adică nu va exista nicio obligaţie legală, niciun fel de limitări verificabile pentru arsenalele nucleare americane şi ruseşti - pentru prima dată începând din 1972.

Sporind incertitudinea, dl Putin a avertizat că Rusia dezvoltă noi rachete hipersonice "invincibile" care se vor deplasa cu viteze de cinci ori mai mari decât viteza sunetului.

La rândul lor, SUA dezvoltă o nouă racheta cu rază medie de acţiune cu încărcătură convenţională care ar putea fi cândva amplasată în Europa. Până la sfârşitul anului, s-ar putea ca Washingtonul să fie pregătit să desfăşoare o armă nucleară de mică intensitate care ar face mai uşor de folosit armele nucleare fără a invita Armaghedonul.

Luna trecută, dl Trump a ameninţat să agite şi mai mult peisajul nuclear, promiţând să reinventeze apărarea americană cu rachete, viziune hazardată ce aminteşte de programul neîmplinit al preşedintelui Ronald Reagan, "Războiul stelelor".

Dl Reagan a evaluat pericolele unui război nuclear şi valoarea unor acorduri negociate ce puteau reduce numărul armelor. Cifrele din New Start pot fi coborâte şi mai mult. Au trecut peste şapte ani de când cele două puteri au purtat discuţii serioase privind reducerea armelor nucleare. Siguranţa SUA, a aliaţilor lor, chiar şi a ruşilor se va diminua dacă acest proces se atrofiază.

Acum când democraţii controlează Camera Reprezentanţilor, noul preşedinte al Comisiei pentru forţele armate, Adam Smith de la Washington, îşi propune să întreprindă ceea ce ar putea fi cea mai fundamentală examinare publică a doctrinei nucleare americane din ultimele decenii.

Dacă dl Trup va continua să exercite presiuni în direcţia extinderii arsenalului nuclear şi va renunţa la acordul privind armele strategice, Congresul ar trebui să îngheţe bugetul pentru modernizare nucleară şi să blocheze finanţarea noilor arme.

Angajamentul de a cheltui miliarde de dolari pentru modernizarea arsenalului nuclear îmbătrânit a făcut parte din pactul faustian făcut de preşedintele Barack Obama cu republicanii din Senat pentru a primi sprijin pentru pactul New Start. A procedat aşa în speranţa că în final aceasta va conduce la crearea unei lumi lipsite de arme nucleare.

Depăşirea cheltuielilor alocate de Rusia în cadrul unei noi curse a înarmării nucleare, cum se laudă dl Trump că va face, sau abandonarea regimului de control al armelor care a ajutat la zădărnicirea unui război nuclear decenii la rând, este o întrecere nebunească a curajului, fără învingători posibili. (editorial New York Times, citat de Rador.)