Absolventul unei instituții de învățământ superior devine cu timpul în mod fundamental broșat în respectiva lume universitară – fenomen din care provine şi dreptul său de a discuta despre facultatea de suflet, care în statele avansate constituie un reper întreaga lui existenţă.
Modelul ideal este cel din statele ce aparţin ”British Commonwealth of Nations” unde dascălii universitari urmează Carta Etică – solemn implementată într-un sistem ştiinţific universitar ireproșabil.
În rândurile ce urmează asamblăm enumerația oferind cititorului 25 de teme, perorația concluzionând scopul abordărilor propuse.
Ne adresăm în egală măsură și altor specialiști cu preocupări în spectrul umanist, oferindu-le o analiză radiografică a domeniului universitar veterinar bucureștean – în ideea că unele concepte se regăsesc și în alte regiuni universitare.
Publicăm acest articol cu prilejul celor 100 de ani scurși de la înființarea ”Facultății de Medicină Veterinară București” – la anul 1921 – în cadrul Universității din București – prilej de mândrie pentru orice medic veterinar român ce trăiește axat pe conceptul de cultură medicală și gândire clinică. Felicităm corpul didactic al facultății în acest context cu adevărat remarcabil.
Cu avantajul oferit de faptul că am avut șansa de a urma cursurile FMVB și a împrejurării care mă plasează astăzi într-o postură neutră față de actuala facultate, mă voi putea apleca obiectiv asupra perioadelor ce au alcătuit acest veac, dezvoltând opinii analitice detașate de impresii subiective, enunțând astfel principii admisibile cu privire la tema abordată.
Nu trebuie să privim întotdeauna în mod global compoziția unei bresle. Medicii veterinari sunt individualități ce pot exprima liber opinii. A arăta defecte nu este o polemică şi trebuie să acceptăm în mod elegant diferite judecăți. Acest articol nu conține critică, oferind cititorului evaluări analitice – care redau realitatea și pun la dispoziție remedii eficiente.
Nu este grav când un discipol îți arată că te-ai plasat în anumite privințe pe un drum închis. În gândirea științifică acest lucru este pe deplin acceptat, mai ales atunci când provine dintr-o zonă profesională autentică, dintr-o poziție oficială sau de la un coleg implicat în acțiuni care justifică acel demers.
Împreună cu dascălii FMVB observăm o îndepărtare de frecvența naturală a anilor interbelici – depășirea centenarului putând reprezenta un eveniment optim pentru ca analiștii să imprime stimuli urmând în plan istoric scara de valori de la anul 1921.
Misterele aparțin în sens pozitiv anului 1921 și în sens negativ etapelor de pierdere a substanței universitare: 1940, 1945 și 1948 și desigur contextului determinat de lipsa reformelor la ieșirea din comunism și declanșarea ”Tranziției”.
Anexa a fost prezentată în cinci abordări, oferindu-se cititorilor o listă a ofițerilor de securitate care au avut în vizor FMVB; o ”Notă de supraveghere operativă” administrată aici ca model al felului în care Securitatea urmărea pas cu pas cadrele didactice din FMVB; un model de ”Referința”; o ”Caracterizare” și în ultima abordare o ”Notă informativă” pornită către Securitate din FMVB.
*
MULȚUMIRI sincere adresăm la început de an platformei ”CONTRIBUTORS” (care exercită o excelentă poziționare academică la nivel național în domeniul găzduirii opiniilor de înalt nivel) pentru spațiul oferit cu generozitate specialiștilor ce reprezintă domeniile de știință și cultură ale contemporaneității românești – realizând astfel un exercițiu de solidaritate remarcabil.
*
Lista abrevierilor
FMVB – Facultatea de Medicină Veterinară București
CMVR – Colegiul Medicilor Veterinari din România
USAMV – Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară
PCR – Partidul Comunist Român
UASCR – Uniunea Asociațiilor Studenților Comuniști din România
UTC – Uniunii Tineretului Comunist
PMR – Partidul Muncitoresc Român
1). Anul de grație 1921
Are loc înființarea Facultăţii de Medicină Veterinară în cadrul Universității din Bucureşti, prin transformarea ”Școlii Superioare de Medicină Veterinară” în facultate. Amintim cu emoţie profesori precum: Gheorghe Udriski, Nicolae Filip, Ion Athanasiu, Aurel Babeş, Paul Oceanu, Alexandru Locusteanu, C. Gavrilescu, Ion Poenaru, Constantin Motaş și nu în ultimul rând Paul Rigler – colaborator al oamenilor de ştiinţă Victor Babeş şi Ioan Cantacuzino.(Personalități ale medicinei veterinare: https://agmv.ro/personalitati/).
În acel an formidabil, profesori din Universitatea Bucureşti precum Victor Babeş, Traian Lalescu sau Profesorul Mina Minovici (pe atunci decanul Facultăţii de Medicină) au susţinut faptul că ”Şcoala Superioară de Medicină Veterinară” merită să devină facultate.
Aceste personalități au militat pentru studiul medicinei veterinare la rang egal cu medicina umană, context în care profesorul Ioan Cantacuzino afirma faptul că trebuie depășite prejudecățile şi în acest fel să nu mai fie considerată FMVB inferioară facultăţii de medicină umană – argumentând și demonstrând astfel uriașul aport pe care cercetările din medicina veterinară le aduseseră medicinei umane.
În acest pasaj al ideilor este evidentă degradarea survenită după anul 1949 și ruptura în drumul pe care înaintașii Carol Davila, Victor Babeş, Ioan Catacuzino sau Paul Riegler îl pregătiseră în desfășurări istorice considerate astăzi formidabile.
Misterele se referă la anul înființării. Din păcate (situație cunoscută de cadrele didactice din prezent) foarte puțini absolvenți contemporani cunosc evenimentele și personalitățile implicate la 1921 – cel puțin o temă de doctorat fiind disponibilă pe acest subiect.
2). Aleile cu platani din Splai
Sediul FMVB este locul unde s-a născut medicina veterinară în România, un lăcaș care istoricește vorbind reprezintă foarte mult pentru autorul articolului. Să ne gândim numai la personalitățile care în vreme puteau fi văzute în curtea campusului, pe aleile dintre platani, pe holurile şi în încăperile clădirilor care astăzi transmit atât de multe mesaje colegilor dispuși către o astfel de abordare a scenei universitare veterinare bucureștene vechi și interbelice. Şi ar fi indicat acest mod de înțelegere a realității profesionale, exersând astfel fiecare dintre noi apropierea de originile profesiei.
Profesorii de astăzi știu că dacă pătrunzi în Splai cu o lipsă a memoriei, dacă nu ai abordat istoria pentru a înțelege că înaintașii dinainte de dictaturi sunt alături de tine, că rostul tău este astăzi stabilit în parte şi de cei dinaintea ta – atunci ai pierdut ocazia de a mai percepe atmosfera aparte a locului.
O generație sosește şi înlocuiește precedenta. Important în acest mecanism biologic și social este ca realizările să nu se piardă şi să treacă de la o serie de medici la alta. Numai în acest mod se putea transmite suflul acestei formidabile profesii de la anul 1864 încoace. Astăzi, cu toții știm cât de important este pentru FMVB să perceapă efectiv trecutul dinainte de dictaturi.
Personalitățile care de-a lungul istoriei s-au dedicat medicinei veterinare aveau priceperea de a-şi duce la îndeplinire menirea. Multă vreme, până prin anul 1938, (anul înființării Colegiului Medicilor Veterinari din România) tot ceea ce se manifesta ca pozitiv în profesie provenea din segmentele umane cele mai potrivite scopului cerut de profesie.
Nu neapărat fenomenul profesional care îşi manifestă frecvența maximă este întotdeauna şi cel mai important, profesia noastră fiind astăzi puţin plastică din acest punct de vedere – permițând grade foarte largi de elasticitate sub aspectul derogărilor de la principii. Orice fel de întindere, abuz sau încovoiere poate determina apariția unor fragmentări, moment în care nici medicina nu mai este cea care o cunoaștem și nici medicul veterinar nu mai corespunde modelului inițial.
Cu toții suntem de acord astăzi că arhitectura socio-profesională a FMVB deține module istorice care trebuie să se potrivească perfect – situație în care suntem nevoiți să recunoaștem că numai valoarea bine exprimată ne poate transmite limitele hotarelor și ne învață drumul care trebuie parcurs pentru ca joncțiunile să fie produse numai acolo unde teritoriul se află în evoluția lui corespunzătoare.
La anul 1921 se urmărea perpetuarea valorilor obținute peste generații, continuitatea cu trecutul influențând pe atunci viitorul. În FMVB nu au lipsit la anul 1921 principiile etice – care se constituiau în baza ce definea conduita profesională morală a dascălilor universitari, conștiința existentă atunci fiind un model și pentru contemporaneitate.
Oscilația în caracteristici specifice generațiilor nu trebuie să-și facă simțită prezența într-o facultate, astfel că, dacă noua societate universitară aparține în ansamblul ei unor organizări etice, atunci fiecare individ, inclusiv cadrul didactic al prezentului își asumă spontan responsabilități morale față de istoria FMVB. Toți colegii de valoare precum și cadrele didactice ale facultății sunt de acord că ignorând trecutul şi observând numai prezentul, având şi pretenția de acaparare a viitorului, este un model eronat, alunecat de la etică.
În timpul în care trăim, intelectualii FMVB își doresc să invite senatul la cunoașterea istoriei, cunoscând faptul că ignorând trecutul interbelic și acreditând diluarea substanței universitare mai ales după anul 1948 – nu vor putea să-și susțină colegii din viitor, care se vor vedea nevoiți să aducă reparațiile necesare, lucru de altfel extrem de dificil, așa cum deja intuim.
În profesia noastră este cunoscut faptul că la anul 1921 profesorii de la FMVB depuneau un efort susținut în a forma medici potriviți nobilei profesii, tinerii studenți de atunci rămânând cu multe cunoștințe, urmând a studia toată viața (ca medici veterinari) noțiuni ale disciplinelor la care profesorul transmisese celor pe care îl consideră potriviți în vocație, mai mult decât tehnici, gândirea medicală – reprezentând și astăzi reale modele.
3). Ziduri între trecut și prezent, posibile izolări în contemporaneitate
FMVB trăiește în prezent între două blocuri care o pot izola necondiționat. Pe de o parte există anul 1921 și etapa ce a urmat până în anii ʹ40, perioadă față de care FMVB actual își dorește conexiuni în criterii de performanță, iar pe de altă parte lumea universitară medical veterinară a statelor avansate.
Amintim aici cu multă emoție decanii dinainte de comunism: Constantin S. Motaș (iunie 1921-februarie 1926), Paul Riegler (februarie 1926-februarie 1930), Ioan Poenaru (februarie 1930-februarie 1932), Gheorghe Udriski (februarie 1932-februarie 1935), Grigore I. Slavu (februarie 1935-octombrie 1940), Alexandru Vechiu (octombrie 1940-1943), Alexandru Ciucă (1943-1946), Alexandru Panu (1946-1947), Gheorghe Dinulescu (1947-1948).
(Motaș, Riegler, Poenaru, Udriski, Vechiu, Ciucă)
În discuții libere, cadre didactice de valoare din FMVB recunosc faptul că un oarecare procent din absolvenții tranziției nu ar fi obținut o diplomă de licență în vremea marilor decani mai sus prezentați, așa cum nici astăzi nu ar fi obținut titlul de medic veterinar de exemplu la universități precum cele din Franța contemporană: ”l’Ecole Nationale Vétérinaire d’Alfort”, ”l’Ecole Nationale Vétérinaire de Toulouse”, ”l'Ecole Nationale Vétérinaire Nantes” sau vestita ”l’Ecole Nationale Vétérinaire de Lyon” http://www.vetagro-sup.fr/
Dacă la 1921 învățământul universitar veterinar bucureștean se compara cu cel din Franța, astăzi FMVB își dorește nespus să crească în performanță, urmărind reformele cuvenite.
4). Locul actual al FMVB în Uniunea Europeană.
Pornim raționamentul enumerând vârfurile de lance ale domeniului ”Veterinary Science”, urmărind ordinea clasamentului pe anul 2021 – QS Ranking University.
Royal Veterinary College, University of London – ocupă locul 1 în UE, pe domeniul științelor veterinare. Urmează: ”Utrecht University” – Olanda; ”The University of Edinburgh” – UK; ”University of Cambridge” – UK; ”University of Copenhagen” – Danemarca; ”Vetsuisse Faculty Bern and Zurich” – Elveția; ”University of Glasgow” – UK; ”Ghent University” – Belgia; ”University of Bristol” – UK; ”Wageningen University & Research” – Olanda; ”University of Liverpool” – UK; ”University College Dublin” – Irlanda; ”Ludwig-Maximilians-Universität München” – Germania; ”Universitat Autònoma de Barcelona” – Spania; ”Freie Universitaet Berlin” – Germania; ”Swedish University of Agricultural Sciences” – Suedia; ”University of Veterinary Medicine Vienna” – Austria; ”Complutense University of Madrid” – Spania; ”University of Nottingham” – UK; ”University of Helsinki” – Finlanda; ”University of Milan” – Italia; ”London School of Hygiene & Tropical Medicine” – UK – clubul select al învățământului universitar veterinar european.
În clasament urmează alte state cu universități în top 100: Franța și Rusia, apoi statele cu universități în top 100-300: Norvegia,Cehia, Belarus; state cu universități aflate în top 300-500: Polonia, Israel, Lituania, Grecia, Portugalia, Cipru; state cu universități în top 500-800: Turcia, Ucraina, Georgia, Bulgaria, Slovenia, Slovacia, Ungaria, Estonia, Croația.
Deși deocamdată FMVB nu ocupă un loc în aceste clasamente, facultatea își dorește prestigiul căutând noi adaptări.
5). FMVB în fața provocărilor viitorului
Solicitând bunăvoința corpului didactic față de acest concept, observăm ieşirea FMVB din UASMV ca un deziderat, o cerință ce derivă dintr-un fundament istoric, un gest reparatoriu absolut necesar. Personal voi susține până la sfârşitul vieţii mele acest principiu. FMVB s-a născut în Splai într-o perioadă istorică benefică acestei naţiuni. În vremea comunismului această identitate i-a fost furată, FMVB fiind atașată învățământului agricol.
Restituția principiilor incipiente şi independenţa FMVB asigură repunerea acestei facultăţi pe drumul către celebritate. Aceste gesturi pot aparţine reformei FMVB și se pot realiza conectându-ne valorilor istorice – prin memorie și continuitate – percepute din punctul de maximă valoare. Noul sit medical veterinar ar putea absorbi și FMV Spiru Haret, realizându-se un corp comun al învățământului universitar medical veterinar bucureștean.
Actualii dascăli își doresc ca FMVB să redevină un lăcaș umanist, un loc solemn al profesiei unde valoarea să fie principiu fundamental. Suntem convinși că în toţi aceşti ani de ”Tranziție” s-a pus această problemă și ne referim la un FMVB, independent, replasat pe traiectorie istorică cuvenită.
Astfel de schimbări se încadrează în contextul firesc al unor reforme stimulate de asimilarea temelor ce descriu importanța reparațiilor istorice, situație în care opinia majorităţii în mod evident nu o considerăm neapărat un indice de referinţă în această chestiune. Instituționalizarea a creat adesea blocaje de comunicare și a permis unora/altora să susțină sisteme de conducere exprimate prin dominație.
Cu toții observăm cum FMVB parcurge în ultimii treizeci de ani forme de organizare care se adaptează din mers, nefiind mereu generate de doctrine reformatoare clar enunțate. În context, să nu uităm totuși că FMVB s-a format într-o perioadă în care savantul Victor Babeș impunea gândirea medicală la ambele facultăți – de Medicină Veterinară şi Umană, fondatorii de atunci deținând elemente de personalitate cizelate la rampa marilor civilizații.
Priceperea investițiilor în aparatură modernă este de lăudat, însă de comun acord trebuie să acceptăm că formele anacronice, închistările în rânduieli cu rădăcini în cutumele totalitarismului și oamenii care apasă frâna – reprezintă elementele unei dinamici ce împiedică definirea unui corect sistem de valori.
6). Istoria FMVB – concepte de predare
Optăm pentru studiul istoriei medicale şi sociale la nivel de examen și considerăm faptul că istoria poate fi predată cu vocaţie. Viitorii medici trebuie să cunoască adevărul despre perioada comunismului și în contrast – biografia înaintașilor care au pus bazele medicinei veterinare la noi în țară.
A.C.N.S.A.S. D.U.I. 488252 – fila 91
Ne lipsește literatura care să descrie perioada anilor 1945-1989. Reiterez cu această ocazie faptul că prin studiul perioadei desfășurate înainte de anul 1938 vom putea acorda momentului actual stabilitatea necesară.
Formarea școlilor veterinare de patologie; destinul profesorilor care s-au constituit ca reprezentanţi de marcă în construcția disciplinelor preclinice sau clinice; prezența personalităților FMVB în politic și social înainte de dictaturi – sunt teme care se pot preda în facultate.
Astăzi este unanim acceptat faptul că fără continuitate în valoare, fără selecții prin concurs, fără reforme şi repunerea FMVB în parcurs istoric, precum și identificarea unor ierarhii autentice – nu se poate anticipa viitorul.
Alături de cadrele didactice invităm studenții și medicii să cunoască istoria profesiei. Există cărţi accesibile la bibliotecă. Parcurgând cu răbdare anii incipienți ai profesiei şi mai ales perioada 1868-1921, consultând arhivele și citind cu răbdare tot cea ce reprezintă datele de conexiune între profesiile convergente încă de atunci – medicina, biologia, chimia, fizica – vom putea să alcătuim opinii autentice derivate din studiul istoriei profesiei, din parcurgerea descrierilor ce relevă viaţa personalităților profesiei în interbelic, până la anul 1939.
Străbătând informaţiile referitoare la cele mai profunde perioade din istoria poporului nostru, devenind constanți în abordarea literaturii, filosofiei şi istoriei, căutând studiile de arhivă CNSAS și PCR – vom înțelege cum a trecut profesia noastră prin totalitarism, ne vom cunoaște.
Căutând să nu mai considerăm trecerea timpului o piedică în reluarea reformelor indiferent de locul în care acestea au fost înghețate, evitate sau ratate – vom ajunge să nu mai considerăm medicina veterinară o meserie oarecare, ci o profesiune umanistă, cu adevărat aparte în gradul său de noblețe.
7). Cărți în socialul profesiei
Medicii de la cabinete, precum și dascălii FMVB știu că în statele avansate profesorii oferă discipolilor cărţi ce descriu viaţa lor, transferând către tinerele generaţii elemente ce derivă din experienţa lor la catedră sau în diverse funcţii esențiale ale profesiei. Profesorii formaţi înainte de anii ʹ40 s-au stins în perioada totalitarismului fără să-şi poată exprima gândurile. Memorialiștii sunt așteptați să se exprime, existând suficiente teme pentru lucrări de doctorat la disciplina de istorie.
8). Literatura de sertar
Lipsesc mesaje scrise care să reflecte o literatură de sertar scoasă la iveală la ieșirea din comunism, care ar fi putut să realizeze o conexiune între momentul pierderii identității şi momentul zero al ieșirii din dictatură.
În dictatură FMVB își pierduse caracteristicile avute la anul 1921. Valoarea umană necesară exercitării acestei profesii la un nivel corespunzător definiției ce o descrie în fundament trebuia regăsită după 1990 când noile timpuri impuneau eliberarea de trecut.
Care este borna de evaluare? Un exemplu ar fi momentul reînființării CMVR la opt ani de la Revoluție. În mod firesc, odată cu ieșirea din dictatură, instantaneu CMVR trebuia reconstituit. Opt ani de întârziere, explică multe mistere.
9). FMVB în timpul lagărului comunist
Comunismul a impus cu dibăcie un rău de proporţii prin întreruperea evoluţiei dorite de înaintași la anul1921. Putem să definim etapele parcurse de FMVB în dictatură și consecințele lipsei reformelor în anii ʹ90 – pentru a demonstra forma de continuitate în valoare cu trecutul de la anul 1921.
Astăzi cadrele didactice cunosc faptul că stilistica în care se prezenta FMVB la anul 1921 în cadrul Universității Bucureşti nu se poate compara integral cu maniera în care facultatea se prezintă astăzi în cadrul USAMV – fiind adesea dificil să identificăm elemente prin să definim continuitatea.
Căutăm să înțelegem misterele rupturii din anul 1944 și efectele legii reformei învățământului din 1948 – care au aruncat pe atunci FMVB în afara rațiunilor prin care s-a construit acest tip de învăţământ superior în București, în Regatul României. Mai departe, după anul 1948, atmosfera devine neprielnică fără să mai existe speranță de salvare – ceea ce începuse atât de frumos, dispărând definitiv odată cu dascălii care realizaseră imens pentru FMVB în vremea Monarhiei.
Numai prin studiul istoriei putem să definim clar elementele continuității. Să ne imaginăm cum ar fi fost astăzi FMVB dacă nu intervenea perioada dictaturii comuniste, în temă acest articol având menirea de a evidenţia punctul de la care trebuie să pornim în căutarea valorilor ce au definit FMVB la anu1921.
10). Comunismul
Odată formulată forţa de dominație au apărut oportuniștii – acea rasă care trăieşte fiindu-i frică, respiră mințind, merge ascunzându-se și doarme visând puterea văzută la alţii – pe care şi-o doreşte nespus. O astfel de societate nu mai are nimic omenesc, pare că este vie, dar a murit – pentru că în comunism nimic nu se mai asemăna cu ceea ce în mod normal umanitatea generase pozitiv de-a lungul timpului pe aceste meleaguri românești.
Alterându-se relaţiile dintre oameni, nu se mai dezvoltau legături pe criterii de corectitudine, totul devenise un contract al tăcerii, dedesubturile aparținând celor care mânuiau părţile rigide ale sistemului. Brusc, vechea societate trebuia să moară, nu dintr-o dată, însă grabnic.
Se crease loc de vânătoare pentru răul instalat în structurile de vârf ale statului. Era destulă pradă care trebuia hăcuită, luată cu totul, înghițită, metamorfozată în ceea ce însemna nimicul, golul, lumea lipsită de sufletul iniţial, cel bun. Asta au făcut comuniştii – au intrat cu cizmele murdare într-o lume delicată care se dezvolta aidoma celor mai de seamă nații ale Europei.
O iarnă grea căzuse peste spiritul naţiunii, când vârfurile sale zăceau deja în temnițele noului regim. Oamenii începeau să cunoască spaima. Securiștii alogeni reușiseră să pătrundă pas cu pas în tot ceea ce însemna societatea românească – identificând orice ascunziș, reușind să intimideze orice formă de rezistenţă. Nu erau inteligenți, erau brutali şi aveau glonțul de partea lor, ducând cu doamna ţară o luptă inegală – ei brute analfabete, iar ea o lady selectă a Europei.
Au intrat cu noroi pe treptele Ateneului și au călcat cu duritate, afundându-și crampoanele bocancilor adânc în spiritualitatea neamului, distrugând orice urmă a ceea ce națiunea construise cu atât de multă trudă, firească și specifică emancipării oricărui popor.
Cumplita negură se enunța de la tribunele roșii a fi ea însăși un motor de evoluţie. În realitate noua orânduire comunistă nu făcea altceva decât să fie o luptă a unei clase inferioare asupra unei clase educate, generatoare de valoare. Începea disimularea, paranoia socială. Comuniştii au fost cei mai mari dintre hoți. Pentru că nu puteau produce nimic, fie au furat, fie au pus mitraliera pe ținte preferate. Oameni liberi au devenit timp de două generaţii slugile unui sistem diabolic, abrutizat, insensibil, amorf şi lipsit de orice morală.
În fapt RPR şi apoi RSR au funcționat sprijinite pe Securitate, care le permitea celor din partid să guverneze. Altfel ar fi căzut pe loc, sistemul socio-politic fiind absurd, grotesc, analfabet şi rupt de orice formă pe care istoria o putea rememora.
Regimul popular era o expresie a aglutinării demente, iar clasele proletare conducătoare erau asemenea unor plăgi fără tendinţă de vindecare. Tot circul părea asemenea unei tumori, cei încă buni care au trăit acele vremuri văzând cu ochii lor decăderea umană.
Regimul impunea regula prin forţă, prin domnia spaimei – produsă de acțiunile organelor de Miliţie şi Securitate, ambele ale partidului, ambele dirijate dinspre răsărit, ambele angrenate în distrugerea unei națiuni regale care reușise să devină celebră în epocile anterioare anilor ΄40.
Nu este suficient spațiu aici pentru a descrie crimele comise împotriva neamului și nu putem cuprinde acum în explicaţii raționale acele vremuri tragice în care proprietatea era anulată şi omul care muncise pentru semenii săi devenea unul fără rost, un soi de homless al noii orânduiri. Comuniştii au distrus tot cea ce un popor are mai de preț – libertatea.
11). Infiltrările dictaturii în FMVB
Cu toții știm că au existat colegi care începând din armată și continuând în timpul facultăţii s-au așezat în diferite funcţii la Securitate – ca agenți sau turnători – coordonați de ofițeri cu misiuni operative precise. Informatorii aveau conexiuni şi cu alţi ofițeri ce acționau camuflat, întrepătruns – cu toții păzind cadrele didactice și studențimea să nu deraieze de la ideologia partidului, să nu uneltească împotriva realizărilor patriei socialiste.
Întreg acest tablou ce ne pare astăzi benign era intens neguros – agenţii Securității redactând rapoarte către omul de legătură, situație în care dacă cineva era urmărit, fie cadru didactic, fie cadru mediu sau student – acestuia i se întocmea dosar de urmărire informativă – DUI.
Cel care cădea în vizorul securității devenea ținta organului represiv fiind urmărit prin mijloace diverse pentru perioade de timp variabile, întreaga agentură primind sarcini în dosar. Persoana bănuită de concepţii anticomuniste putea fi urmărită de Securitate continuu, ofițerul de dosar alcătuind în jurul nefericitului pe o perioadă lungă de timp dispozitive ce numărau zeci de cadre ale securităţii – informatori, agenți şi alţi lucrători.
De regulă erau vânați oamenii apropiaţi de ”obiectiv”. În cazul unui cadru didactic Securitatea căuta să racoleze colegi din catedră sau din anturajul de prieteni, securistul unității convocând sursele la ”biroul” său – sau în diferite case conspirative. Cu ocazia acestor întâlniri se scriau notele informative după un plan de măsuri bine stabilit. Dacă obiectivul era membru în partid sau UASCR Securitatea cerea acordul (de la secretarul de partid) pentru urmărirea respectivului.
O persoană urmărită de Securitate se afla în mare dificultate. Foarte puţine cadre didactice sau studenți şi-au dat seama din primele momente, însă în unele situaţii intuiau că Securitatea îi urmărește – mai ales datorită faptului că în medii restrânse oamenii se cunoșteau foarte bine.
UASCR însemna selecţie de cadre, iar PCR politica de cadre – activități lipsite de orice etică. Aveau puterea şi nu ezitau să o folosească, indiferent la ce nivel și în ce structuri. Ciracii partidului nu respectau libertățile oamenilor şi nu țineau cont de nici un sistem de valori – studenții se conformau sistemului, iar cadrele didactice slujeau un stat totalitar, corupt şi lipsit de orice particularități ce ar fi putut să descrie etica socială.
12). Profesorii comuniști
Perioada comunismului constituie o plagă pentru profesia noastră. Este acceptat și în FMVB faptul că reprezintă o datorie etică publicarea listei ce cuprinde cadrele didactice care au făcut parte din PCR – cel puțin secretarii de partid pe facultate şi institut. Nu se poate scrie cronica profesiei altfel.
”– Aşa erau vremurile, ce mai contează!” ... auzim astăzi frecvent afirmația, justificarea fiind aceea că în fapt s-a oferit ”puțină” susținere sistemului. Ei bine, acel puţin avea o valoare imensă în contextul de atunci – puţin de la unul, puţin de la altul, iată colaboraționismul!
Cadrele didactice comuniste descopereau în acest context universitar mediul ideal – dominau, controlau, umileau, pătrundeau în intimitatea persoanei. Nu vor căpăta niciodată respectul nostru acei profesori comuniști care încercaseră modelarea studenților aplicând directivele partidului.
Autorul cere permisiunea de a argumenta faptul că în lipsa unei legi a lustrației unele cadre didactice și-au continuat activitatea, însă, cu toate acestea viitorul îi va plasa în locul cuvenit obedienților dictaturii comuniste, chiar dacă în vreme și-au asigurat poziții camuflate.
Nu valoarea unui profesor este singura esențială, ci mai ales raportul între valoare şi performanța adaptivă faţă de realitatea istorică, evidențierea pulsului esenței academice.
Istoria memorează dascălii ce au luptat pentru valorile de bază ale FMVB – realizând această atitudine din poziția în care au existat în facultate. Nu analizăm aici contribuția în bază materială, ci relevăm numai investiția în doctrină şi principii, vocea utilă pozitiv în social care declanșează un binevenit val al reformelor.
Există în FMVB cadre didactice care pot cupla profesia la normalitatea valorilor europene și interne istorice – însă se cere mult curaj pentru evidențierea realităților. În comunism nu spuneam niciodată tot adevărul în timp ce acum putem să vorbim liber. Important este ca valoarea să se delimiteze. Suntem siguri că astăzi FMVB este dispusă să iasă din regiunea subiectelor devenite proscrise, combătând evident lenea spiritului în mediul academic veterinar bucureștean.
Cerând încuviințare cadrelor didactice FMVB, autorul propune prudență în acordarea titlului de ”personalitate a profesiei” fără o profundă şi detaliată analiză a fostelor structuri PCR şi Securitate. FMVB poate să acrediteze cercetători CNSAS – considerând firesc acest demers, etic justificat şi absolut util viitorului. Evidențierea parcursului colaboraționist induce îndoiala. Cu permisiunea cadrelor didactice afirmăm că se cunoaște faptul că profesorii își alegeau continuatori comozi – care să nu le afecteze autoritatea.
Să nu ignorăm faptul că în perioada anilor 1945-1989 au existat studenți sau medici veterinari care şi-au sacrificat destinulprofesional neacceptând apropierea de PCR sau Securitate. Este impresionantă suferința poporului nostru în anii comunismului, trădarea principiilor în acele vremuri nefiind o chestiune banală peste care generaţiile actuale să treacă cu ușurință.
În curtea FMVB se poate asigura un loc solemn cu numele personalităților care au dat medicinei veterinare celebritate. În contrast, realizându-se astfel un gest etic incontestabil – trebuie să existe și o listă a cadrelor didactice colaboraționiste – care în timpul dictaturii au trădat principiile ce asigurau continuitatea învățământului veterinar superior în țara noastră –
13). Fragmente de studenție în comunism
Studenţii autentici sunt piese ce se lasă modelate numai acolo intuiesc existența valorii. Din păcate în anii comunismului întâlneam studenți activişti de partid, informatori ai Securităţii şi masa celor obedienți. Aveau loc ședințe UASCR și se alegeau încrengăturile caracatiței totalitariste.
În luna octombrie a anului 1989 culegeam porumbul la ferma ”Belciugatele” într-o ambianță tipar Coreea de Nord. Anumiți dascălii decideau cât culegem, cum culegem, ce vorbim, cu cine vorbim, cine este tata, cine este mama, unde lucrează, cum te cheamă, unde stai, cu cine locuiești, unde ai făcut liceul, locuiești la cămin, cu cine stai în cameră, pe cine iubești, cu ce ne poți ajuta ...?
Ne-am întors în facultate după mai multe săptămâni de practică şi am început cursurile, resimțind din primele zile o stare de tensiune care depășea capacitatea noastră de consimțire. Ne frapa lipsa de substanţă a locului în care selecția nu urmărea vocația sau particularitățile individuale ale studentului purtător de performanţă nativă. Nu uităm trecutul și nu negociem altă interpretare a respectivei conjuncturi.
Se dicta de la pupitru. Toceai cursul, luai examenul. Apetenţa pentru învățare scăzuse la cei dotați cu inteligență vie, spontană şi din contră se accentuase la cei dispuşi să respecte regulile. Ne-am trezit într-o zonă atipică, încercând să identificăm sensuri, să descoperim portițe de adaptare, să sperăm.
Dispăruse dragostea pentru disciplinele fundamentale ale stadiului universitar preclinic. În liceu mergeam la olimpiade și profesorii erau alături de noi. Credeam pe atunci că în facultate ne vom perfecționa, vom parcurge noi etape, vom identifica profesori dispuşi să investească în noi. Peisajul general aşa arăta, iar noi încercam să ne bucurăm de alcătuirea acelei vârste – iuți la minte şi dornici de viaţă, plini de energie şi mereu veseli – reușind să desfidem contextul şi să nu abandonăm idealurile.
14). Șansa neimaginată ... și minunată a anului 1989!
Ascultam ”Radio Europa Liberă”. Ce vremuri abrupte! Toată Europa fierbea. Începuseră discuţiile despre căderea sistemelor comuniste în D.D.R., Cehoslovacia și Ungaria. Dimineața zilei de 17 decembrie ne găsește discutând aprins despre protestele de la Timişoara.
Nici o atitudine nu trăda o minimă formă de protest, de rezistenţă sau o minimă tendință de organizare. Frica domina. Aparatul de represiune veghea. Securiștii și activiștii nu ştiau ce urmează – aşteptau ordine şi respectau ordine. Sistemul comunist căuta la vârf ieşirea din impas, scăparea prin continuitate camuflată. Studenţii însă comentau deschis, fără teamă. Se năștea o speranţă.
În luna ianuarie a anului 1990 ne întorceam la cursuri. Nu au fost victime printre studenţii de la medicină veterinară din Bucureşti, însă începuseră să apară situaţii încordate între studenţi şi unele cadre didactice – diferenţă de potenţial care s-a manifestat pe o perioadă de câteva luni.
Orice încercare de a se demonstra că studenţii fuseseră prinşi într-o manipulare a celor care vânau posturile mult așteptate se constituie într-o interpretare ridicolă deplasată de la adevărul istoric. Studenţii, tinerii intelectuali, nu mai doreau să înveţe medicina veterinară alături de anumiți profesori. Fenomenul de respingere evidenția incompatibilitatea acestora cu un posibil alt destin pentru FMVB, în condiţiile în care se aștepta identificarea parcursului istoric dinainte de anul 1938 şi refacerea Alma Mater. Începea o reformă, care însă a fost rapid abandonată.
15). Disidența în FMVB – trecutul dictatorial și ”Tranziția”
În dictatură singura formă de disidență o reprezenta atitudinea proprie, camuflată, o conduită riscantă neavându-și rostul. Retragerea în viața particulară a reprezentat o conservare.
Puține cadre didactice au mai crezut în valori pe măsură ce se instala comunismul – nimic altceva decât o etapă absurdă construită la noi cu ajutorul forței de ocupație şi a servilismului. Trăirile profesorilor corecți erau cumplite în vremurile anilor ΄50. Tot ceea ce societatea construise nu se mai potrivea noilor vremuri.
Cu permisiunea cadrelor didactice enunțăm un concept nou: disidența ar fi impus și gestul retragerii cadrelor didactice de valoare în comunităţi profesionale periferice, unde într-o totală modestie acestea și-ar fi trăit viaţa, având grijă de familiile lor, sperând la libertate şi pregătindu-se în acest sens. Descriem cu multă emoţie modelul intelectualului în profesie, un astfel de personaj nefiind croit din imaginaţie, cazuri de acest fel existând – însă din păcate acești colegi nu s-au mai putut exprima, motivele fiind diverse.
Dictatura avusese o forţă uriașă, astfel la ieşirea din comunism o evadare a FMVB către reformă fusese imposibilă. Astăzi un deziderat major este necesitatea cunoaşterii etapelor istorice prin care a trecut facultatea şi mai ales felul în care cadrele didactice au servit valorile profesionale în acele vremuri controversate. Misterele se rezolvă prin studii de arhivă, absolut necesare și etic justificate.
În ”Tranziție” întâlnim diverse tabere care îşi revendică enunţarea sensului – una impunând prețul şi alta achitându-l. Ne intrigă situația paradoxală în care la un congres, în discuții de pauză cadrul didactic din FMVB acceptă idei reformatoare, le consideră similare concepțiilor personale, însă manifestă o poziţie diferită faţă de şefii ”mari” în faţa cărora exprimă o obediență totală. Nu putem cataloga personalitatea acestor cadre universitare decât gândindu-ne la o anume disproporționalitate interioară – în particular critică vehement FMVB, pe care în fapt o reprezintă cu obediență.
Ne punem întrebarea dacă disidentul are păreri opuse majorităţii sau majoritatea nu mai are păreri, ”disidentul instituționalizat” fiind singurul care le exprimă la nivel de păreri obișnuite.
16). Dinamica regresivă a reacțiilor intelectuale
Suntem convinși că astăzi cadrele didactice sunt de acord că profesorii trebuie să răspundă provocărilor fiind utili în primul rând FMVB – acceptând alcătuirea ierarhiilor pornind de la o minimă sumă de calităţi individuale ce pot descrie valori etice alături de un specific umanist absolut necesar celui care practică o ştiinţă medicală.
O posibilă reacţie la argumentele analistului nu poate fi una egală cu valoarea lucrurilor afirmate. Este imposibil. Ce reacţie să ai atunci când se relevă nepotismul? Una de jenă poate. Nu este greu un astfel de exercițiu, însă este imposibil atâta timp cât nu se doreşte.Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
