Delia explică de ce a sancționat, la o emisiune de umor, glumele despre violența domestică: "Am cunoscut treaba asta, știu ce înseamnă" - Hotnews Mobile
1 € 1 USD 4,3296marţi 18 ian 2022
INTERVIU​

Delia explică de ce a sancționat, la o emisiune de umor, glumele despre violența domestică: "Am cunoscut treaba asta, știu ce înseamnă"

de Ana Tepșanu Sâmbătă, 15 ianuarie 2022, 10:26
- a A+
Imagine
Într-o emisiune de umor, artista Delia a ridicat o problemă sensibilă: glumele făcute și acceptate de societate despre femeile care ajung victime ale violenței domestice. De ce a simțit nevoia să intervină? A avut de-a face cu violența domestică? Crede că popularitatea sa poate influența educația românilor? Sunt doar câteva dintre întrebările la care Delia ne-a răspuns în interviul de mai jos.


În cadrul finalei iUmor din 26 decembrie, un concurent a făcut mai multe glume la adresa unor femei cunoscute din showbiz, referitoare la faptul că au fost bătute sau agresate. Delia, membră a juriului în cadrul competiției, s-a enervat vizibil la cele auzite și a vorbit liber despre cum nu i se pare deloc amuzantă normalizarea violenței, mai ales într-o țară care se confruntă constant cu această problemă .

Reacția ei a devenit virală și foarte multă lume din online a apreciat modul în care a vorbit franc despre un subiect delicat. După ce săptămâna trecută am abordat subiectul limitelor etice care ar trebui (sau nu) să existe în umor atunci când vine vorba despre victimele violenței împreună cu doi comedianți din România și cu un antropolog, astăzi vorbim despre acest subiect chiar cu Delia.

Care este responsabilitatea unei artiste cunoscute în astfel de cazuri? Atitudinea ei poate avea o contribuție la educarea românilor?



"Pe vremuri nu se punea așa de mult accent pe politically correctness"



A fost o surpriză reacția ta de la iUmor. De ce ai simțit nevoia să reacționezi atât de dur?

Delia: Nu m-am ferit niciodată să am opinii despre lucruri care mi s-au părut exagerate, care nu mi s-au părut la locul lor sau unfair (nr - nedrepte). Am vorbit de fiecare dată când mi s-a părut ceva în neregulă, dar nu s-a viralizat de fiecare dată treaba asta.

Ăsta mi-e comportamentul, ăsta mi-e felul: când ceva nu este în regulă, grăiesc, nu mă abțin, nu mă feresc. Nu știu exact de ce acest video a fost viral și altele nu. Dar de fiecare dată am o reacție și spun ce cred, și nu doar despre violență, ci și despre rasism sau multe alte topicuri.

Ai luat atitudine pe un subiect serios în România, unde violența asupra femeilor este o realitate recurentă și extrem de prezentă. Au mai fost și alte situații când glumele te-au deranjat și acum paharul s-a umplut?

De multe ori, se fac roast-uri despre noi, despre jurați; ne asumăm poziția și nu avem reacții, nu are sens. În niciun caz nu au fost lucruri de violență domestică. Dacă au fost chestii exagerate, s-a reacționat.

Dar nu s-a vorbit atât de mult despre asta, pentru că pe vremuri (noi facem iUmor de opt ani deja) nu se punea așa de mult accent pe politically correctness (nr. corectitudinea politică), adică pe lucruri care ar trebui să fie o normalitate și care sunt foarte prezente azi.

Așa că nu m-ar fi luat nimeni în seamă dacă spuneam: "dar nu e ok să vorbești așa despre femei sau să facem glume rasiste."

M-am exprimat dintotdeauna, este o trăsătură puternică de-ale mele. De când sunt mică, mă exprim liber, spun lucrurilor pe nume, sunt extrem de empatică în ceea ce simt, sunt spontană în decizii, nu ascund niciodată nimic.

Singurele momente în care ne-am reținut (și vorbesc mai degrabă în numele meu) au fost cele în care noi (nr.- jurații iUmor) eram ținta glumelor. Și atunci intram în "e o joacă, ne asumăm glumele, încasăm." Astea au fost momentele în care nu am ripostat. În rest, dacă mi s-a părut ceva exagerat, am vorbit de fiecare dată.

"Am o responsabilitate câtă vreme mă mișcă un lucru"



Chiar tu ai spus că vei începe să vorbești despre lucrurile care nu-ți convin. Crezi că este important să-ți verbalizezi opiniile în astfel de situații și crezi că popularitatea pe care o ai poate avea și o influență pozitivă asupra educării românilor?

Bineînțeles că este foarte important să spui lucrurilor pe nume și să vorbești despre ce consideri că e în neregulă, în general. Sunt foarte multe lucruri despre care trebuie vorbit, așa că am să aștept ca de fiecare dată să mi se servească la fileu câte ceva, ca să pot să mai ating anumite subiecte, să nu pară că duc un război singură și vreau să salvez planeta dintr-odată.

Cu ajutorul exemplelor live din platou, ți-e mult mai ușor să intervii și să spui "asta nu e în regulă, aici nu e ok, consider că ai exagerat." Bineînțeles, dar asta nu înseamnă că trebuie să transformi tot show-ul în poliția politically correctness-ului, că nu e despre asta.

Însă, când poți să dai un exemplu și să atingi un subiect despre care nu se vorbește atât de mult la TV, e bine să o faci, cu empatie.

Consideri că ai o responsabilitate în astfel de cazuri?

Cred că fiecare avem o responsabilitate în astfel de cazuri, dar unii aleg să nu se implice absolut deloc, pentru că se tem de un val de reacții negative, de hate, de bullying online. Mie nu îmi pasă și mi se pare că lucrurile care nu sunt în regulă trebuie rezolvate, cumva educând ușor, ușor oamenii, până când înțeleg și intră în starea de normalitate.

Am o responsabilitate câtă vreme mă mișcă un lucru: de exemplu, merg pe stradă și intervin să salvez pe cineva care este agresat. E responsabilitatea mea să încerc să salvez, să fac tot ce ține de mine.

Ar trebui să fie o stare de normalitate să încerci să schimbi ceva, să intervii. Nu e genul ăla de responsabilitate pe care îl ai când mergi la școală sau la job, e mult mai mult de atât.

"Nu e ok să râdă altcineva despre trauma mea"



Tu sau cineva din familia/cercul tău de prieteni au fost victime ale violenței?

Nu pot să spun că am fost un copil traumatizat din pricina violenței domestice, dar am cunoscut treaba asta, știu ce înseamnă. Nu-mi dau seama dacă m-a traumatizat real vorbind, habar n-am, nu îmi place să stau să sap adânc, nu m-ar ajuta cu nimic.

Însă nu sunt străină de situație și cred că toți cei care suntem cam din aceeași generație cunoaștem atmosfera (să ai profesori severi, tensiunea), tocmai de-asta simt să fim departe de poveștile astea dintr-o perioadă demult apusă.

De ce crezi că nouă, românilor, ni s-a par amuzante glumele cu violență asupra femeilor sau ni se pare justificat să facem mișto de femei care au fost bătute sau abuzate?

Poate unora dintre noi li se pare că trec mai ușor peste o problemă, peste o traumă, râzând. Nu știu, depinde foarte mult de context, depinde foarte mult de glumă, de multe aspecte.

Nici nu merg în extrema cealaltă să spun: despre asta nu glumim niciodată. Am cerut păreri avizate de la stand-uperi care spun că orice glumă poate fi amuzantă atâta timp cât e spusă bine și nu provoacă un disconfort, un gol în stomac, dacă nu lezează.

E cu dus și întors, dar când simți că trebuie să intervii, e bine să intervii. Mă bazez foarte mult pe ceea ce simt la momentul respectiv: dacă gluma este exagerată, trasă de păr, gratuită, este degeaba, n-are o construcție mișto, nu e gândită, reacționez.

Putem să râdem de necazurile noastre. Cred că dacă am pățit o chestie nasoală și am puterea, și decid că vreau, să râd despre asta, râd. Dar să râdă altcineva despre trauma mea, nu cred că e ok. Așa s-au învățat oamenii, a fost o normalitate mult prea mult timp.

"Am fost destul de bullied în online din cauză că aleg să mă îmbrac în haine de băiat și nu în rochițe cu sânii la vedere"



Ești una dintre cele mai populare și influente voci din showbiz-ul românesc, cu toate astea, te ferești să ai opinii puternice despre situații de actualitate. Crezi că-ți vei schimba atitudinea după episodul ăsta de la iUmor?

De când sunt eu la iUmor, am tot vorbit de chestii în neregulă, cu lumea, cu sistemul, dar reacțiile mele au fost percepute mai mult ca glumițe. De exemplu, se comentează des despre de ce aleg să mă îmbrac în haine largi și nu mă îmbrac în haine de femeie. Ceea ce în continuare mi se pare o inepție.

Mi se pare penibil să alegem să discutăm despre asta. Come on, mă îmbrac cu ce vreau, nu înseamnă că dacă sunt femeie, trebuie să subliniez treaba asta, că am vreo obligație să-mi arăt decolteul. Am fost destul de bullied în online din cauză că aleg să mă îmbrac în haine de băiat și nu în rochițe cu fundițe și cu sânii la vedere.

Nu e nimic în neregulă să te îmbraci cu rochițe, cum nu e nimic în neregulă să te îmbraci cu haine largi, câtă vreme faci ce vrei și ce îți place. Lucrul ăsta vine dintr-un misoginism și sexism.

Societatea pune presiune pe tine, o societate care crede că femeile trebuie să se îmbrace așa. Astfel, oamenii cred că e ceva în neregulă cu tine dacă te îmbraci diferit, în pantaloni și bluze oversized: ești golancă, orice altceva, dar nu feminină și nu femeie.

Cât despre lucruri serioase care se întâmplă în jurul nostru, tot timpul am vorbit, dar nu m-a băgat nimeni în seamă. Până acum. Vocișoara a început să îmi fie auzită (râde), pentru că probabil am vorbit despre ceva încă prezent, care doare.

Am vorbit despre multe alte lucruri care deranjează, dar nu au fost luate în seamă.

Citește și: Cazul Delia-iUmor și întrebarea: De ce râd românii la glume despre femei bătute? Răspund comedianții Teo și Raul Gheba și antropologul Alexandru Bălășescu



16426 de afisari



Românie, plai cu flori
Simbad [utilizator], Sâmbătă, 15 ianuarie 2022, 12:16
+15/57
Când ”lecțiile astea de viață” vin de la cineva care cântă ”da, mamă, sunt beată”, cad puțin în derizoriu.
E haios...
exis [utilizator], Sâmbătă, 15 ianuarie 2022, 14:13
+8/42
cum artistii, care depun eforturi mari pentru a fi originali, sfarsesc prin a fi toti la fel! Acelasi discurs, aceleasi idei (multe din ele contradictorii; de pilda, aceleasi artiste care sunt semidezbracate in videoclipuri si pe scena se plang de obiectificarea femeii), totul tras la xerox.
inca 20 de comentarii comenteaza