Recent, la Iași s-a anunțat organizarea unui concurs internațional de arhitectură cu invitați. Rareori se vorbește despre remodelarea urbanistică drept un proces deliberativ, cu atât mai mult ca fiind asumat de o companie privată, în cazul acesta IULIUS. Concursul a fost inițiat pentru o zonă centrală a orașului Iași, fiind potențat de provocări ancorate în caracterul cultural protejat al zonei și de prezența în proximitate a unor obiective istorice emblematice pentru oraș. De aici izvorăște necesitatea organizării concursului, potrivit echipei organizatorice, care este formată din profesioniști din domeniul arhitecturii, urbanismului și patrimoniului – arhitecții Șerban Țigănaș, Augustin Ioan, Dragoș Ciolacu, Mihai Drișcu și Matei Bogoescu și istoricul Cătălin Turliuc.

Arhitectul Șerban Țigănaș, despre concursul internațional de arhitectură organizat la Iași:Foto: Iulius Grup

Cum concursurile de arhitectură nu sunt o cutumă în dezvoltarea urbană, ne-am întrebat care sunt avantajele unui astfel de demers? Ne-a răspuns arhitectul Șerban Țigănaș, în calitate de președinte al echipei organizatorice a concursului internațional de arhitectură inițiat de grupul IULIUS, la Iași. Șerban Țigănaș a deținut funcții importante în Ordinul Arhitecților din România, a activat în Consiliul de conducere al Consiliului Arhitecților din Europa, la Bruxelles, și a fost membru în Consiliul Uniunii Internaționale a Arhitecților și Secretar General al acesteia, la Paris.

Sunteți un promotor al concursurilor de arhitectură, iar acum faceți parte din echipa organizatorică a unui astfel de demers, inițiat de o companie privată. Cât de ambițios este un astfel de proces și care sunt cele mai importante criterii pe care se bazează?

Un concurs de arhitectură este întotdeauna foarte laborios și complex, de aceea toate componentele sale trebuie abordate în profunzime, pentru că întreg edificiul poate să sufere din cauza unui element insuficient de bine pregătit. Un astfel de proces este cu atât mai ambițios cu cât este organizat într-un mediu în care nu reprezintă soluția uzuală și nu este impus administrativ, în vreun fel, dar și cu cât amplasamentul este mai important în oraș, mai complex și mai dificil, așa cum este și zona pe care noi o abordăm.

Orice concurs are criterii particulare și criterii generale care țin de evaluarea holistică a arhitecturii. Arhitectura valoroasă trebuie să răspundă foarte bine temei proiectului, care are o componentă publică și o componentă privată. Orice arhitectură trebuie să aducă satisfacții pe termen lung utilizatorilor săi. Sustenabilitatea proiectului reprezintă răspunsul la o sumă de criterii, care se referă la economie, ecologie, social și cultural. Toate aceste aspecte sunt particulare în locul de inserție al proiectului. În cazul nostru, sunt fundamentale aspectele culturale, fiind într-o zonă cu un patrimoniu arhitectural excepțional, definitoriu pentru identitatea Iașului. Bineînțeles că toate celelalte criterii sunt importante și se adaugă celor legate de buna inserție în contextul construit existent. Există calități intrinseci ale clădirilor propuse și ale spațiului adiacent în care acestea radiază, dar mai există și calități care pot avea efecte mult mai ample, la scara întregului oraș și a dezvoltării ulterioare prin modelul și standardul pe care îl pot oferi noile soluții obținute prin concurs. Vreau să spun că poate fi un nou moment de reper în arhitectura ieșeană sau, dacă vreți, o relansare a acesteia printr-un nou moment excepțional, care să se adauge la cele precedente, deja devenite istorie.

Este mai valoroasă o soluție de dezvoltare urbană venită în urma unui concurs?

Valoarea are potențialul de a fi mai mare sau chiar mult mai mare decât cea obținută în cazul unui proiect atribuit prin alt fel de procedură. Faptul că se concurează, că niciunul dintre competitori nu e sigur că va câștiga stimulează creativitatea și sporește șansele de a obține valoarea ridicată pe care o menționam. Componenta internațională e de asemenea o formă de a augmenta șansele pentru foarte valoros sau chiar excepțional.

De ce s-a optat pentru invitarea unor birouri de arhitectură din străinătate?

Sunt mai multe motive, pentru că propunerea pentru concurs a apărut pe parcurs, după ce au existat tatonări ale modului în care s-ar putea dezvolta zona în proprietatea companiei. Primele consultări au declanșat reacții contradictorii față de eventualitatea realizării unei clădiri foarte înalte, pro și contra. Acestea au scos în evidență importanța locului și sensibilitatea tuturor față de acesta, adică au transmis un mesaj pentru faptul că e nevoie de o altfel de arhitectură în inima orașului. Ținând cont de aceste exigențe ale societății, instituțiilor și profesioniștilor, s-a recurs la soluția concursului. Din mai multele forme de concurs, promotorul a optat pentru cea cu invitați internaționali reputați, pentru a maximiza șansele de a dobândi un proiect de foarte bună calitate, bazat pe experiența și reputația celor cărora li se va propune să participe și vor accepta. O viziune de calitate se bazează pe un complex de fundamente, printre care experiența internațională la cel mai înalt nivel este foarte importantă. La toate acestea se adaugă o dorință firească a dezvoltatorului de a realiza o investiție remarcabilă, care să rămână reper al arhitecturii contemporane pentru viitor.

„Un oraș este într-un proces continuu de selecție și înlocuire, prin care se aleg reperele care trebuie sau merită să fie păstrate și se decide asupra celor care sunt transformate sau înlocuite cu construcții noi”

Iașul este un oraș cu arhitectură veche valoroasă. Cum te asiguri că arhitectura de secol XXI este corect amplasată și integrată?

Da, Iașul are arhitectură foarte valorosă și operațiuni urbane care au încercat să o pună în valoare, să lege diferitele clădiri și ansambluri într-un tot coerent, după principiile vremurilor în care au fost realizate. Totuși, orașul este încă departe de a fi terminat această încercare de a completa zona centrală cu spații publice liant și cu noi obiecte arhitecturale de calitate care să se armonizeze cu cele existente.

Un oraș este într-un proces continuu de selecție și înlocuire, prin care se aleg reperele care trebuie sau merită să fie păstrate și se decide asupra celor care sunt transformate sau înlocuite cu construcții noi. Este evident că aceste operațiuni sunt dificile și că, în anumite cazuri, lucrurile nu sunt evidente. Dacă în privința monumentelor istorice de primă valoare teoriile conservării și protecției sunt relativ convergente, nu la fel stau lucrurile cu acele clădiri care au doar anumite calități, ce nu le califică pentru a supraviețui timpului. Este dificil de decis soarta oricărei zone în care nu s-a schimbat mai nimic în mulți ani de zile și ne-am obișnuit cu aparența ei, însă așteptările utilizatorilor orașului s-au modificat și au crescut. Această dificultate stă de cele mai multe ori la baza arhitecturii bune și excepționale.

Când e vorba de zone valoroase nu se pot aplica rețete din categoria „corect”, care repetă identic soluții probate altundeva, pentru că fiecare situație este extrem de particulară. Se pot însă urmări principii valabile și se pot defini calitativ așteptările pentru astfel de intervenții. Personal, cred că cel mai bine este să formulezi „cum să fie” un nou ansamblu și mai puțin „cum să nu fie”. În modul în care formulezi tema de concurs, ar trebui să nu ne substituim arhitectului autor, cerându-i foarte precis ca ceea ce ne oferă să fie mic sau mare, alb sau roșu, vizibil sau invizibil. În schimb, trebuie să îi atragem atenția asupra valorilor pe care nu dorim să le pierdem și asupra celor pe care dorim să le primim, să fie adăugate prin noua intervenție. Nu e simplu, dar e extrem de posibil, dacă un astfel de concurs de arhitectură îți dă posibilitatea, să compari și să alegi din mai multe soluții, fiecare foarte bună.

„Prezentul are multe forme de conlucrare cu trecutul peste care se așează, iar când reușește, spunem că e adecvat”

Ce credeți că îi lipsește Iașului pentru a fi mai prietenos cu locuitorii?

Aș începe prin a spune că nu există oraș ideal și că fiecare oraș are zone bune și zone mai puțin bune, după multe criterii. Un oraș este prietenos dacă este confortabil, incluziv, echilibrat, divers, stimulativ, accesibil fizic și financiar, sănătos în ceea ce privește calitatea aerului, apei și a solului și bogat în ceea ce privește patrimoniul cultural. Orașul este prietenos, în primul rând, dacă oamenii sunt așa, dacă instituțiile publice și serviciile private îți dau această stare, clădirile și spațiile dintre ele fiind o scenă din care nu pot lipsi actorii, pentru a avea un spectacol. Un Iași prietenos însemnă mai mult caracter propriu și mai puține contradicții. Un oraș poate fi vechi, dar nu poate să nu aibă elementele prezentului, pentru că se muzeifică, ori viața oamenilor este construită pe trecut, dar proiectată spre viitor.

Prezentul are multe forme de conlucrare cu trecutul peste care se așează, iar când reușește, spunem că e adecvat. Situația dezirabilă este aceea în care simțim continuitatea și coerența. Aici, aș spune că există orașe care au atins o corență pe care trebuie să nu o piardă și orașe care trebuie să își dobândeacă această coerență, care are premise, dar care nu a fost încă niciodată la apogeu. Iașul este, în opinia mea, din această a doua categorie. Ar trebui să se preocupe de spațiul public de calitate, care să devină liantul ce leagă valorile existente, în primul rând. Dacă am putea circula pe jos sau cu vehicule lente de oriunde - oriunde, făcându- ne plăcere să trecem prin orice zonă, la orice oră și putând să ne oprim când dorim sau avem nevoie, ar însemna că orașul a devenit foarte prietenos cu sufletul și corpul fiecăruia dintre noi. Ori, de multe ori, sufletul e confuz și corpul obosește sau chiar suferă.

Cum vedeți dezvoltarea Iașului din ultima decadă și care credeți că ar trebui să fie traiectoria pentru viitor?

Ultimii zece ani au fost foarte intenși și cred că au marcat orașul. Prin comparație cu deceniul precedent, cred că în ultimul deceniu Iașul a avut parte de investiții mai multe, de o creștere a exigențelor mai mare, de conflicte mai puternice, de satisfacții și optimism, crescute. În percepția cuiva care nu trăiește la Iași, dar care călătorește destul de mult și destul de atent, cred că la Iași sunt mai mulți oameni care vor să vină și să trăiască aici și mai puțini care vor să plece cât mai repede.

Au fost mai mulți bani, atât în domeniul privat, cât și în cel public, ceea ce însemnă mai multe șantiere, mai multe reușite, dar și mai multe ratări. E firesc, dar au crescut așteptările și a scăzut complexul de inferioritate și marginalitate pe care l-am simțit mai demult. Iașul a devenit un oraș mai mândru. Încă îi lipsesc multe, are un decalaj mare și vizibil între centru și cartiere și chiar în interiorul acestora și a explodat spre periferii, risipindu-se nesustenabil pe dealurile din jur. Cred că s-a atins un moment, un palier de încredere în sine, care este necesar pentru a se dezvolta în continuare. Vedeți, vorbesc despre Iași personalizându-l, pentru că întotdeauna un oraș reflectă oamenii care îl locuiesc și trăiesc, fiind ca ei. În cazul nostru, în multe feluri, ceea ce e o calitate, dar care nu e ușor de gestionat pentru a oferi satisfacție. Iașul este un oraș care încântă și nemulțumește deopotrivă. În viitor, cred că ar trebui să încânte mai mult, adăugând valori, și să nemulțumească mai puțin, soluționând probleme. Cred că următorii zece ani ne vor arăta clar dacă orașul va reuși să își îndeplinească dorințele, dar pentru asta ar trebui să aibă o viziune exprimată, justă și acceptată.

Articol susținut de Iulius Grup