La data de 23 noiembrie 2021 Curtea de Justiție a Uniunii Europene, întrunită în Marea Cameră, s-a pronunțat în Cauza C-564/19 (1), urmare a trimiterii preliminare formulată de instanțele din Ungaria, unde s-au adresat printre altele mai multe întrebări ce țin de modul de interpretare și aplicare a mecanismului trimiterii întrebărilor preliminare de către instanțele naționale.

Loredana CristeaFoto: Filip & Company

În contextul în care, instanțele române naționale sunt destul de reticente în a utiliza acest mecanism de cooperare (de exemplu, în 2021 doar 78 de întrebări preliminare au fost înregistrate pe rolul Curții (2) ), hotărârea tocmai pronunțată de CJUE poate aduce mai multă claritate referitoare la procedura sesizării CJUE și o mai mare deschidere instanțelor în a îmbrățișa acest mecanism.

Printre întrebările adresate în Cauza C-564/19 se enumeră următoarele:

  • Articolul 267 [TFUE] trebuie interpretat în sensul că este contrară acestei dispoziții o decizie de jurisprudență națională în temeiul căreia forumul jurisdicțional de ultim grad, în cadrul unei proceduri care vizează unificarea jurisprudenței din statul membru respectiv, fără a afecta efectele juridice ale ordonanței în cauză, califică drept nelegală ordonanța instanței inferioare prin care a fost inițiată procedura preliminară?
  • În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, articolul 267 [TFUE] trebuie interpretat în sensul că instanța de trimitere trebuie să înlăture deciziile instanței superioare în sens contrar și pozițiile de principiu adoptate în interesul unității dreptului?
  • Principiul independenței judiciare, consacrat la articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE și la articolul 47 din [cartă], precum și în jurisprudența Curții, trebuie interpretat în sensul că, în lumina articolului 267 TFUE, se aduce atingere acestui principiu atunci când împotriva unui judecător este inițiată o procedură disciplinară pentru motivul că a inițiat o procedură preliminară?

Ca și situație de fapt în litigiul principal, după ce instanța inferioară a adresat o serie de întrebări preliminare către CJUE, instanța superioară, ca urmare a recursului promovat de către procuror, a declarat nelegală această trimitere, statuând în esență că întrebările adresate nu erau relevante pentru soluționarea litigiului principal și că cel puțin una din întrebări nu urmărea în realitate interpretarea dreptului Uniunii, ci stabilirea faptului că dreptul maghiar aplicabil nu era conform cu principiile protejate de dreptul Uniunii.

Urmare a acestei soluții, judecătorul aflat la originea trimiterii, între timp cercetat disciplinar, a decis să adreseze Curții întrebări preliminare suplimentare (cele de mai sus) pentru a clarifica limitele în care mecanismul operează.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, analizând întrebările adresate prin raportare la dreptul Uniunii și jurisprudența sa, a stabilit următoarele:

  • Sistemul de cooperare între instanțele naționale și Curte, stabilit prin articolul 267 TFUE, se opune ca, în urma unui recurs în interesul legii, o instanță supremă națională să constate nelegalitatea unei cereri de decizie preliminară introduse de o instanță inferioară, fără a afecta efectele juridice ale deciziei de trimitere, pentru motivul că întrebările adresate nu sunt relevante și necesare pentru soluționarea litigiului principal.
  • Un asemenea control de legalitate se aseamănă cu controlul de admisibilitate a unei cereri de decizie preliminară, pentru care Curtea are competență exclusivă.
  • De asemenea, dreptul Uniunii se opune inițierii unei proceduri disciplinare împotriva unui judecător național pentru faptul că acesta a sesizat Curtea cu titlu preliminar, simpla perspectivă de a fi expus acesteia putând aduce atingere mecanismului prevăzut la articolul 267 TFUE, precum și independenței judecătorului, care este esențială pentru buna funcționare a acestui mecanism.

Trebuie menționat că, astfel cum a observat si Avocatul General prin Concluziile (3) sale, articolul 267 TFUE nu se opune de plano ca deciziile unei instanțe care sesizează Curtea cu titlu preliminar să fie supuse căilor de atac obișnuite (4) prevăzute de dreptul național. Cu toate acestea, soluția unei asemenea căi de atac nu poate restrânge competența pe care articolul 267 TFUE o conferă respectivei instanțe de a sesiza CJUE în măsura în care sunt adresate probleme referitoare la interpretarea unor dispoziții de drept al Uniunii care necesită pronunțarea unei decizii de către Curtea de la Luxemburg.

Ca atare, o normă de drept național, de natură legislativă sau jurisprudențială, nu poate împiedica o instanță națională să utilizeze această posibilitate, care este, astfel, inerentă sistemului de cooperare între instanțele naționale și Curte stabilit prin articolul 267 TFUE și funcțiilor de instanță însărcinată cu aplicarea dreptului Uniunii încredințate de această dispoziție instanțelor naționale. (5) Cu atât mai mult, un judecător nu poate fi sancționat disciplinar pentru decizia de a trimite o întrebare preliminară, o astfel de sancțiune aducând atingere independenței judecătorului.

(1) https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2021-11/cp210207en.pdf;

(2) A se vedea lista publicată pe site-ul https://curia.europa.eu/;

(3) A se vedea https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf;jsessionid=1092CB8A99807A5C10C243726948323E?text =&docid=239900&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first∂=1&cid=157902

(4) Prin Decizia nr. 19/2020 Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că legislația nu prevede nicio cale de atac împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de sesizare a CJUE, iar art. 129 din Constituţie şi art. 457 C. proc. civ. consacră principiul legalităţii căilor de atac în conformitate cu care hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai căilor de atac prevăzute de lege;

(5) A se vedea Hotărârea Miasto Łowicz (punctele 56 și 57) și Hotărârea din 5 aprilie 2016, PFE (C689/13, EU:C:2016:199, punctul 34);

Articol semnat de Loredana Cristea (senior associate)