Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea ori, şeful de stat alternează perioadele de absenţă cu cele de activism politic. Iar acum Preşedintele Republicii încearcă să îşi asume, parţial şi tardiv, rolul de conducător al statului pe care domnia- sa însăşi, într-un moment de sinceritate, l-a definit ca pe unul eşuat.
Însă nu doar statul român a eşuat în îndeplinirea misiunilor sale, ci şi cel care, în temeiul constituţiei, are datoria de a fi apărătorul drepturilor şi libertăţilor fundamentale: Klaus Iohannis a părut incapabil să ofere acea direcţie a speranţei şi a solidarităţii aşteptată de naţiune.
Eşecul statului este, aşadar, un eşec prezidenţial.Impasul de acum este consecinţa opţiunilor sale. Insistenţa cu care a mizat pe Florin Cîţu este urmată de graba cu care pare a se delimita de fostul său colaborator. Triumfalismul declaraţiilor din mai 2021 lasă loc tonului grav de acum. Ce mai rămâne din optimismul şefului de stat, cel care ne asigura , încă din martie 2020, că restricţiile stărilor excepţionale sunt menite să fie pasagere, ca parte din efortul de a întări sistemul sanitar? Iată doar una dintre întrebările imposibil de evitat acum.
Fractura dintre stat şi cetăţeni, absenţa unei conversaţii autentice la nivel naţional, starea de anxietate colectivă, toate aceste semne neliniştitoare au fost ignorate de către şeful de stat şi de cei care au guvernat, sprijiniţi de domnia- sa. Statul român s-a dovedit a fi nu doar lipsit de empatie, ci şi arbitrar şi capricios. Propaganda şi coerciţia au înlocuit apelul la responsabilitate. Stările excepţionale au devenit alibiul ce acoperă neglijenţa şi mediocritatea.
În absenţa increderii şi a solidarităţii aplicarea legii este doar un exerciţiu represiv. Iată ceea ce Preşedintele României şi colaboratorii săi nu par să înţeleagă, nici măcar în aceste clipe. Discordia şi nesiguranţa au pătruns profund în comunitatea de cetăţeni a acestei ţări. Răspunderea pentru naşterea acestui climat al neliniştii revine celor care au preferat înfricoşarea şi improvizaţia în dauna calmului şi lucidităţii.
Eşecul Preşedintelui Iohannis este eşecul unei întregi elite politice: aroganţa, mediocritatea, ipocrizia sapă la temelia statului român. Neîncrederea este simptomul înstrăinării - aceasta este maladia României de acum. Deceniile de postcomunism au născut impasul actual. Continuitatea imposturii clientelare se află la temelia statului român din octombrie 2021: reflexele sale sunt imposibil de schimbat. Apărarea complicităţilor rămâne unica sa raţiune de a fi.
