Câte tulburări sociogenice de masă, atâția români. Regresie ca om în copilărie, îngustare a câmpului cognitiv, sindromul lui NU vreau, coabitarea cu Absurdul. Lipsă de răbdare. Căutarea unui apărător. Asta trăim de coronavirusul ăsta. Din această serie de tulburări, ieri o fază cu o femeie ș-un bărbat-copil mi-a luat piuitul. Coadă la Kaufland la brânzică-măslinuțe. Ș-o voce din coadă, cum ziceam bărbătească a urlat copilărește: “Poa alunec și-ți dau un cap în gură”. Femeia miorlăie ceva. Nu-i așa? Coronavirus și Comerț. Bineînțeles: tulburare sociogenică de masă.
Comerț pe vreme de Coronavirus. Diagnostic: Tulburări sociogenice de masă
E viață grea de supraviețuirea asta. Ai mașină, dar nu poți sta-n coadă. Nu. Te strecori printre alți mormoloci. Ajungi la magazin. Acolo ghearele se ascut. Coatele intră în acțiune. Tropăit. Ochii cumpără, inima cere. Zic atât: Hou, bă! Că e marfă pentru toată lumea. E tone de carne, tone de fructe, tone de kiwi, tone de ghimbir, tone de pâine, tone de parizer, tone de avocado. E tone peste tot. Dar nu, omenetul aleargă turbat după mâncare, parcă e pe moarte lumea. Cum am descoperit aceste tulburări la contemporani? Ieri am primit o călcătură pe bombeu. Se alerga după promoția la roșiuțe. Am fost alungat de la cântar. Eram cu doi gogoșari în fața cântarului. Au aterizat mai repede 7 avocado pe cântar. Băi, eram în fața cântarului, mă aplecasem să iau cei doi gogoșari din coș și să-i pun pe cântar. Nu, soarta îmi fu crudă. 7 avocado avură întâietate. Mâini agile, nervoase, amenințătoare mi-au tăiat drumul. Să-njur? Să arunc avocado de pe galantar? Nu, mă țin de psihic și nu execut. Las’ trompa în pământ. Pun în sfârșit 2 gogoșari pe cântar. Din spate se face coadă ș-aud: “bă, cine mă-ta te-a făcut? Ce molâu!” Vreau iar să dau o palmă cu gura: Băi, care-i graba masca? Băi, mască, de ce nu mergi la alt cântar? Se încordează mușchii în om așa de rău dacă nu ești în ritm, dacă nu ești eficient. Am mers mai departe.
Apogeul: mi-a ieșit altă tulburare sociogenică
Coadă iar. La brânzică-măslinuțe. Ș-o coadă iar de măscuțe. Și se aude gros, gras. "Poa alunec și-ți dau un cap în gură". Privesc prin mască înspăimântat. Și fug. Dar alt focar de război este la ouțe. Doi contemporani se ard prin mască. “Lasă ouăle, bă, că le spargi. De ce spargi ouăle?”
Da, în trafic e luptă ca la Vaslui, în supermarket e luptă ca la Călugăreni. Lumea a-nebunit rău de tot. Și e ură. Ură. Ne batem rău pe țelini, pe căpșunele, pe ouțe, pe orice ne este la îndemână.
Final: n-avem răbdare, îngăduință față de Celălalt
Povestea asta nu e doar la Kaufland. Este în orice supermarket. Peste tot vezi la fel. Nimeni n-are chef să lase de la el. Nimeni n-are răbdare. Nimeni nu îngăduie. Suntem singuri pe lume. Nu vedem de mască omul de lângă noi. Omenetul umblă teleghidat la cumpărături. Are obsesii. Și vrea repede să se rezolve totul. Și se ia la harță. "Că n-are cultură, bă!" Sare țandără din te miri ce. Coronavirusul ăsta a omorât ce aveam în noi. Un soi de îngăduință. Îngăduința față de celălalt. Nu există decât ură. Cum vezi unul pe stradă cum îți vine să-i dai în cap. Coronavirus și comerț. Poa alunec și-o să-ți trag un cap în gură.
În trafic s-a trecut la următoarea fază în tulburarea sociogenică: ia un cap în gură.
Curând acest produs "cap în gură" va fi și-n supermarketuri.
10
25
