Bragagerie și-a deschis. Ce putea el mai bine să-și deschidă și să viseze? Da, Dragoș de ani de zile face bragă. Și cu mâna lui o prepară. Și de ani de zile umblă cu braga prin târguri. Și uite acum a venit acasă, în nobila mahala a Olarilor. Dragoș și-a deschis Bragagerie. Olari 20. București.
Bragagerie și-a deschis.
Ce putea el mai bine să-și deschidă și să viseze? Greu să găsești un om pe lumea asta care să viseze și visul să se vadă în timp cu ochii. Mulți dintre noi trăim himeric și uitâm fără suflet. Dragoș Bogdan este filolog de-al meu. Adică din stirpea aceea de oameni care întâi și întâi are imaginație. Ridică zmee din nimicurile zilelor ce trec și deliciile cărților care-i plac. Eu așa l-am cunoscut. Citind, documentând, vorbind în stânga, în dreapta, despre lumi de altădată, despre un vis.
Da, Dragoș de ani de zile face bragă. Și cu mâna lui o prepară.
Și de ani de zile umblă cu braga prin târguri. Dragoș a luat lumea asta la picior și nu-s puține locurile pe unde n-a fost. Ce dăruia și vindea el? Bragă. Făcută de mâna și inima lui. Ce om are răbdare cu el însuși. Cu preparatele lui, cu el însuși? Ori Dragoș stă cu braga lui, cu aluaturile ei, cu fierberile ei, cu capricile ei. Stă cu ea s-o moșească. Așteaptă să se facă braga. Are această luptă zilnică cu imprevizibilul. Ori, asta te întărește. Asta îți dă caracter. Și cum braga este tot mai rară, Dragoș nu te minte. Lucrează c-o materie care-l trădează dacă n-o face cum trebuie, nu-i respectă tainele și demențele. E braga, dar e și omul ce-o degustă. Cum iei picătură de bragă dragoșiană cum rămâi cu ea vrăjit. Păi, ce mi se întâmplă? Păi, ce să se întâmple? Pe Olari 20 Dragoș tăinuiește bragă și mai ales tăinuiește o lume pe care a visat-o și a crescut-o în aluaturi. Tihnit. Fără grabă. Întâi în mintea lui, apoi dăruind-o celorlalți.
4
6
