Europarlamentarii români Vlad Nistor (PNL/PPE) și Nicolae Ștefănuță (USR-PLUS/Renew Europe) consideră că România ar trebui să primească refugiați afgani, în limita capacităților sale de primire, dar aceștia ar trebui să fie verificați foarte bine de serviciile speciale românești.

Refugiati din diferite tari, la granita sarbo-croataFoto: dreamstime.com

Aflați în opoziție în România, Nistor și Ștefănuță, alături de Elena Yoncheva, europarlamentar socialist din Bulgaria, s-au întâlnit virtual la o dezbatere online organizată de HotNews.ro, în proiectul Meet Your MEP.

„Ca parteneri internaționali, trebuie să facem și noi un amar de bine, uneori, oamenilor, refugiaților, pentru că și nouă ne-au făcut alții bine atunci când eram într-o situație foarte proastă. Gândiți-vă, în anii ‘90, cu Operation Village Roumain, când se trimiteau ajutoare din vest, când toate țările occidentale încercau să fie solidare cu noi. Așa trebuie să facem și noi, din când în când, este creștinește, este normal, este firesc, și mai este și diplomație internațională sănătoasă” – a spus Nicolae Șfefănuță.

„Şi România este obligată din motive umanitare, politice şi multe alte motive care fac posibilă integrarea unui număr mare de refugiaţi politici din Afganistan, mai ales pentru că România a fost acolo 20 de ani şi, repet, în mod intenţionat, a fost unul dintre contribuabilii principali”, a spus și Vlad Nistor.

La rândul ei, Elena Yoncheva, europarlamentar de la Partidul Socialist Bulgar (grupul S&D), crede că cea mai mare problemă a Europei acum o reprezintă riscul terorist crescut din cauza armelor și echipamentelor abandonate de armata SUA în mâinile talibanilor, precum și traficul de opiu și heroină din Afganistan în Europa.

Yoncheva a fost jurnalistă de război, cu experiență mare în Afganistan, Kosovo, Irak, Cecenia și alte zone de conflict, iar acum a negociat din partea grupului europarlamentar S&D o rezoluție a Parlamentului European privind situația din Afganistan.

(Foto: Refugees in Sid (Serbian - Croatina border), de © Radek Procyk | Dreamstime.com)

Urmărește dezbaterea integrală:

Principalele declarații:

Elena Yoncheva – europarlamentar, partidul Socialist Bulgar (grupul S&D):

• Rezoluţia Parlamentului European privind Afganistanul include puncte importante precum nevoia de a relua evacuările în siguranță, de a acorda ajutor umanitar, o atenţie specială pentru femei, fete și diferite grupuri vulnerabile.
• În rezoluţie, reţinem nevoia de a intra în dialog cu talibanii, dar fără a le acorda recunoaştere. Însă trebuie să ridicăm nivelul de influenţă, trebuie să vorbim cu ei pentru ca situaţia să nu se deterioreze acolo.
• În rezoluţie, vorbim şi despre o politică de azil, de extindere a transferului de refugiaţi, despre reanalizarea cazurilor recente de azil, despre returnările neforţate, care sunt foarte importante, şi despre utilizarea directivei de protecţie temporară şi a vizei umanitare.
• De asemenea, ne referim la lecţiile învăţate şi la viitorul autonomiei strategice a Uniunii Europene şi vorbim şi despre rolul opiului. Se ştie că opiul şi producţia de heroină alimentează diferite grupuri teroriste. Şi credem că Uniunea Europeană poate să lucreze în direcţia scăderii producţiei de opiu din Afganistan, pentru că este importantă destabilizarea rutelor de comerţ şi producţie de opiu. Ştiţi că impactul negativ al opiului merge mult dincolo de frontierele afgane şi ajunge până la frontierele europene.
• Afganistanul produce 80% din opiul şi heroina de pe piaţa internaţională, iar noi europenii folosim 95% din acest opiu, deci este un mare pericol pentru securitatea europeană. Deci, aş vrea să atrag atenţia asupra unui fapt foarte important: numărul oamenilor care au murit de supradoză de heroină în ţările NATO în fiecare an este de 10 ori mai mare decât numărul total de militari NATO ucişi în Afganistan. Deci vă puteţi imagina ce înseamnă asta.
• Daţi-mi voie să mă refer la mişcările teroriste din Afganistan care ar putea să ameninţe ţările europene, acesta este cel mai mare risc.
• Tocmai am discutat despre retragerea trupelor americane şi NATO, dar eu nu cred că aceasta este cea mai mare problemă, pentru că America şi NATO nu pot rămâne pentru totdeauna în Afganistan. În al doilea rând, istoria ne arată că nicio ţară nu a putut să controleze Afganistanul. Am văzut ce s-a întâmplat cu Imperirul britanic, cu Rusia şi, acum, cu trupele NATO şi americane. Deci în Afganistan trebuie să avem un alt mijloc de comunicare, nu unul militar.
• Cea mai mare problemă nu este retragerea, ci armamentul lăsat de americani şi de NATO în Afganistan. Şi acest lucru este de înţeles, armament şi muniţie de 83 de miliarde de dolari sunt acum în mâinile talibanilor şi, probabil, în mâinile diferitelor grupuri teroriste. Acesta este cel mai mare pericol, dar cum au spus mulţi politicieni, războiul din Afganistan nu a fost niciodată un război pentru Afganistan, ci o luptă pentru a influenţa ţările vecine sau poate aceasta este explicaţia.
• Dar, cum am spus, una dintre cele mai mari ameninţări este terorismul şi nu în ultimul rând, trebuie să ne asigurăm că întoarcerea talibanilor nu conduce la mişcări migratorii pe scară largă către frontierele noastre pentru că Bulgaria şi România reprezintă una dintre porţile de intrare în Europa.
• Deci nu ar trebui să lăsăm o singură ţară să îţi asume întreaga responsabilitate, de aceea Bulgaria şi România trebuie să facă tot ce le stă în putere să-şi crească influenţa în Afganistan şi în Uniunea Europeană. În acest context, cred că reluarea prezenţei diplomatice în Afganistan este foarte importantă, avem nevoie de sursele noastre de informaţii, e nevoie să avem ochii noştri acolo şi să nu fim luaţi prin surprindere cum spunea domnul Borrell (Josep Borrell – înaltul reprezentant UE pentru politică externă – n.r.), acum o lună că a fost surprins de evenimentele din Afganistan, noi nu putem fi surprinşi.
• Este de datoria noastră să nu fim surprinşi. Pe de altă parte, fiind prezenţi în teren vom avea oportunitatea de a ne întări relaţiile cu alte ţări care au prezenţă în teren, în regiune şi cu parteneri care sunt prezenţi acolo şi, bineînţeles, cu ţările vecine, cu Turkmenistan, Tadjikistan, cu Rusia, cu China pentru că ele au o mare influenţă acum şi pentru că au într-un fel căi de comunicare bune cu regimul şi trebuie să fim foarte pragmatici pentru a apăra drepturile omului în Afganistan şi interesul nostru european şi pentru a apăra România şi Bulgaria de orice fel de viitoare mişcări migratorii ilegale şi mişcări teroriste.

Nicolae Ștefănuță, europarlamentar USR-PLUS (Renew Europe):

• Nu este niciun cec în alb (acordat civililor afgani care vin în Europa - n.r.) şi serviciile noastre fac verificări dure asupra celor care vin şi cărora li se permite să rămână, deci nu cred că trebuie să acceptăm orice fel de solicitanţi fără niciun fel de verificări. Şi cred că prioritatea noastră principală trebuie să fie refugiaţii care merg în ţările vecine, chiar dacă aceste ţări, dacă te uiţi pe hartă, nu sunt chiar aliaţi credibili. Pakistanul este unul dintre principalii vecini şi gazdă pentru refugiaţi. Dacă poţi avea încredere în ceea ce se întâmplă acolo, aceasta este o altă discuţie. Dar, din nou, asupra refugiaţii care vin în Europa trebuie să fim siguri sută la sută şi noi trebuie să fim parte a discuţiilor din organizaţiile de securitate.
• Trebuie să fim parte a grupului Five Eyes şi să obţinem informaţii de oriunde putem şi să nu permitem niciunui terorist să vină în Europa.
• Câștigul (câștigul României prin participarea la războiul din Afganistan – n.r.) este credibilitatea; și este și solidaritatea. NATO este un mecanism de apărare colectivă și, în orice moment, trebuie să fim gata să pierdem vieți și să sărim în apărarea aliaților noștri.
• Acum, poate fi chestionabil dacă acesta a fost un război justificat sau oportun. Dar, România și-a asumat angajamentul politic de a participa și, în acest fel, a demonstrat că este un aliat de încredere. În acest sens, am sacrificat 27 de vieți și mulți alții care au fost răniți și probabil că am cheltuit miliarde de euro pentru a menține o forță timp de 19 ani dar rezultatul este că avem credibilitate în NATO.
• Întotdeauna mă întreb dacă, la vremuri de restriște, articolul 5 (din Tratatul NATO) este într-adevăr respectat. Dar, singurul mod în care am putea să aflăm, într-adevăr, este să o facem noi atunci când aceste este activat. Deci, oamenii ar putea să se întrebe dacă a meritat. Așa se întâmplă când faci parte dintr-o echipă: discuți opțiunile, încerci să eviți războiul dar dacă organizația ta decide că asta trebuie să facem trebuie să fii gata și trebuie să oferi ajutor. Pentru ca și ceilalți să îți ofere ajutor când vei avea nevoie.
• Nu e vorba numai de armată sau de guvern, care ar trebui să comunice mai bine, dar și nouă, populației ar trebui să ne pese mai mult.
• Noi suntem un partener, internațional devotat NATO și acest lucru este important pentru că ne ajută și pe noi, pentru că aliații, după ce i-am ajutat în numeroase rânduri, se vor gândi și la ajutorul de care avem noi nevoie. Deci, credeți-mă că avem nevoie de ajutor de securitate, aici, la Marea Neagră. Credeți-mă că nu suntem într-o zonă foarte pacifistă și, cu anumite presiuni, va crește nesiguranța noastră, și atunci este foarte important să rămânem membri devotați ai NATO.
• Este foarte important și ca Uniunea Europeană să stea pe propriile picioare, în materie de apărare, pentru că nu este normal să mișcăm material militar dintr-o țară în alta și să dureze săptămâni și luni. Mobilitatea militară, care este esențială, toate aceste lucruri trebuie să se întâmple în interiorul Uniunii Europene și noi trebuie să dărâmăm barierele care există.
• Ca parteneri internaționali, trebuie să facem și noi un amar de bine, uneori, oamenilor, refugiaților, pentru că și nouă ne-au făcut alții bine atunci când eram într-o situație foarte proastă. Gândiți-vă, în anii 90, cu Operation Village Roumain, când se trimiteau ajutoare din vest, când toate țările occidentale încercau să fie solidare cu noi.
• Așa trebuie să facem și noi, din când în când, este creștinește, este normal, este firesc, și mai este și diplomație internațională sănătoasă.

Vlad Nistor, europarlamentar PNL (PPE):

• Mai întâi de toate, războiul în sine a fost un dezastru. Timp de 20 de ani, a costat în jur de 300 de milioane de dolari pe zi pentru ţările aliate, fără niciun rezultat şi cred că acesta este cel mai important lucru aici.
• Ceea ce vedem acum, realităţile din punct de vedere social, politic, economic, cultural şi al drepturilor omului din Afganistan sunt aproape la fel cum erau acum 20 de ani. Aceasta înseamnă că toate vieţile omeneşti inclusiv ale românilor care au murit acolo, tot efortul financiar au fost pentru nimic sau pentru aproape nimic.
• În al doilea rând, retragerea şi modul în care a fost organizată au fost chiar mai dezastruoase decât retragerea din Vietnam din 1975, pentru că astăzi, faţă de acum 46 de ani, realităţile strategice, politice, tehnologice sunt diferite. Dar organizatorii acestei retrageri au făcut greşeli enorme.
• În al treilea rând, atitudinea aliaţilor în privinţa persoanelor care i-au ajutat a fost anormală. De exemplu, au fost ţări care au încercat să facă mai mult, ca italienii, de exemplu, sau ca polonezii. România nu este inclusă în această categorie.
• Am auzit un general român, un veteran care a luptat în Afganistan, care a spus că multe vieţi româneşti au fost salvate prin cooperarea directă cu colegii lor afgani. Şi în momentul retragerii noastre de acolo, prima dată au fost doar cinci persoane extrase de acolo, iar argumentul guvernului român a fost că a fost dificil pentru că nu aveau făcute verificările de securitate. Dar noi am fost acolo timp de 20 ani. În 20 de ani puteam să facem toate verificările de securitate din lume pentru persoanele care au cooperat direct cu forţele româneşti şi cu guvernul României.
• Acum am ascultat declaraţia lui Josep Borrell şi are dreptate. Am ascultat şi declaraţiei Ursulei von der Leyen (președinta Comisiei Euroene n.r.) şi ea a avut dreptate. Trebuie să menţinem o legătură cu talibanii, cu noul regim taliban din Afganistan, dar noi nu ştim exact ce vor face ei în perioada următoare. Astăzi, par să fie mai civilizaţi, dar sunt multe semne de atitudini necivilizate împotriva oponenţilor, jurnaliştilor, mai ales femeilor, împotriva foştilor judecători în principal femei şi aşa mai departe.
• Realitatea este una foarte dificilă, acum la nivel global avem o nouă provocare şi România este direct implicată în aceasta, pentru că România a fost unul dintre principalii participanţi acolo, am avut în jur de 32.000 de militari, în 20 de ani în Afganistan.
• Aceasta înseamnă că România poate fi în pericol dacă atitudinile teroriste se vor întoarce şi dacă Afganistanul va deveni din nou un refugiu pentru terorişti, aşa cum era acum 20 de ani.
• Am criticat România, nu guvernul meu, am criticat atitudinile politice, am mai spus-o, este o realitate. Era mai bine să fi făcut mai mult decât am făcut, chiar dacă Joe Biden a declarat că retragerea a fost o victorie, eu nu cred asta deloc. Eu sunt un susţinător foarte pro-atlantic, dar cu ocazia aceea toată partea democratică a lumii nu a făcut lucrurile atât de bine cum trebuia şi cât ar fi putut. Iar rezultatele le-am văzut. Depinde acum cum va acţiona guvernul afgan în perioada următoare. Înţeleg că după 20 de ani de dezastru toată lumea a vrut să-i pună punct, dar eu cred că, atât diplomatic, cât şi militar, lucrurile putea fi făcute diferit.
• În al doilea rând, chiar şi Ursula von der Layen a făcut o declaraţie pe acest subiect, desigur acum Europa trebuie să aibă o forţă militară de reacţie rapidă. Acesta este un subiect discutat cu mult timp în urmă, cu nicun rezultat. Şi faptul că Europa nu are un corp militar ca acesta se vede cu ocazii ca acestea.
• Şi eu sunt tot un filo-atlantist şi înaltul reprezentant a avut anumite atitudini discutabile despre viitoarele relaţii cu Statele Unite. Eu am fost foarte ferm şi foarte clar în acest sens, eu nu vreau ca America să se întoarcă la regimul preşedintelui precedent, nu. Dar toată această retragare, din păcate, nu a fost una glorioasă pentru Statele Unite care este sediul democraţiei în această lume, nu a fost o retragere glorioasă nici pentru restul trupelor NATO, parţial şi pentru că a fost pregătită pe vremea administraţiei precedente.
• Responsabilitatea este în principal una militară, una diplomatică, nu neapărat una politică, dar trebuie să învăţăm din greşelile noastre. România a fost unul dintre contribuabilii principali cu vieţile soldaţilor români în acest război şi, de aceea, România trebuie să fie mândră de acest efort şi trebuie să ceară mai mult de la aliaţii săi în aceste condiţii. Dacă vine vorba despre posibilitatea migraţiei afgane către Europa, din fericire sau din păcate, nu ştiu care e formula corectă, nu ştim exact cât de mare va fi această migraţie.
• Ştiţi cei patru milioane de refugiaţi din Turcia - în jur de un sfert sau o treime dintre ei sunt tot din Afganistan. Sunt mulţi sirieni majoritatea, dar vin şi foarte mulţi afgani în ultimii 2-3 ani, dar acum sigur că numărul lor va creşte. Nu vom şti, însă, cât de mulţi vor fi. Şi România este obligată din motive umanitare, politice şi multe alte motive care fac posibilă integrarea unui număr mare de refugiaţi politici din Afganistan, mai ales pentru că România a fost acolo 20 de ani şi, repet, în mod intenţionat, a fost unul dintre contribuabilii principali.
• Eu cred că aceasta trebuie să fie o decizie politică (decizia de a primi refugiați afgani – n.r.) , atât în Bulgaria, cât şi în România şi depinde de ceea ce vom decide noi, organismele politice ori partidele politice, decidenţii politici să facă în această privinţă şi de modul în care va fi influenţată pozitiv opinia publică, pentru că şi aceasta este o problemă. Şi eu cred că decidenţii politici din aceste ţări trebuie să fie pe aceeaşi lungime de undă cu restul celor din lumea democratică.
• În mod normal, serviciile noastre speciale și statele noastre, trebuie să aibă o grămadă de informații clare despre persoanele cu care angajații noștri, militarii români și civili prezenți acolo, au cooperat. Și probabil, că același lucru este valabil în toate țările noastre, inclusiv în Bulgaria.
• În al doilea rând, evident că, în aceste vremuri speciale, toate persoanele care intră legal în Europa trebuie să fie controlate, dar cuvântul cheie aici este cooperare.
• Acesta însemnând cooperarea între toate statele UE, pentru că, chiar dacă România și Bulgaria nu sunt încă membre ale spațiului Schengen, suntem un spațiu comun, suntem o familie nu doar de principii, nu doar de convingeri democratice, dar suntem într-adevăr o familie. Și, din această perspectivă, tot spațiul european trebuie controlat laolaltă. Acest lucru se întâmplă în unele ocazii. În aceste cazuri speciale acesta este răspunsul: cooperarea tuturor statelor europene.