1.Vârsta medie la deces

Vasile GhetauFoto: Arhiva personala

2.Nevoia unei abordări noi. Ce ne spun datele din alte țări și pe care noi nu le avem

3. Revenind la datele pe care le avem

4.Răspunsul la întrebare

5.Concluzie

Câți ani trăiește un român? O întrebare frecventă când vorbim de starea sănătății populației, de mortalitatea populației, de vârsta la pensionare și chiar de efectele pandemiei Covid-19 în anul 2020. Oricât ar părea de surprinzător, răspunsul nu este unul simplu. Știind de mai multă vreme acest lucru, cred că întoarcerea problemei pe toate fețele ar putea oferi răspunsul corect. Va fi însă nevoie de folosirea unor date statistice variate și a unor raționamente fine de analiză demografică, abordare care nu poate fi agreată de toată lumea. La sfârșitul ei însă, răbdarea va fi răsplătită cu singurul răspuns corect.

1.Vârsta medie la deces

După datele Institutului Național de Statistică, vârsta medie la deces a fost în anul 2019 de 70,6 ani la bărbați și 78 ani la femei. Este reținut anul 2019 cu evoluție normală a mortalității, neperturbată de recrudescența provocată de pandemie. Sunt valori ridicate, rezultat al deplasării în ultimele decenii a deceselor la vârste din ce în ce mai mari pe măsura reducerii mortalității îndeosebi la vârstele tinere și adulte. Două treimi dintre decesele din anul 2019 au avut loc la persoane în vârstă de 70 ani și peste. Indicatorul este unul important în cunoașterea mortalității în anul 2019, dar el este doar o medie aritmetică a deceselor de la toate vârstele (0-100 ani). Nu poate fi atribuit persoanelor de o anumită vârstă cu semnificație de durată a vieții, reducerea mortalității la vârstele tinere și adulte deplasând masiv decesele la vârste din ce în ce mai avansate. Or, ceea ce ne interesează este tocmai câți ani trăiește în medie un născut ori o persoană atingând o anumită vârstă. Datele anuale asupra distribuției pe vârste a deceselor nu pot oferi o astfel de perspectivă, fără a subestima importanța lor în cunoașterea mortalității populației.

2.Nevoia unei abordări noi. Ce ne spun datele din alte țări și pe care noi nu le avem

Răspunsul corect la întrebarea de la începutul articolului l-am putea determina dacă am avea distribuția pe vârste a tuturor deceselor persoanelor născute într-un an calendaristic, constituind generația anului respectiv. Ar însemna date înregistrate în 100 de ani calendaristici în care se întinde viața generației (sunt persoane care trăiesc peste 100 de ani, dar foarte puține într-o generație și ne oprim, convențional, la 100 de ani). Având întreaga mortalitate a unei generații cu efectiv cunoscut la naștere nu este greu de determinat câți ani a trăit, în medie, un născut din generației respectivă sau de cei care au atins în timp o anumită vârstă exactă (aniversare). Calculat pentru vârsta de zero ani indicatorul este speranța de viață la naștere într-o generație (se folosește și termenul de durată medie a vieții într-o generație aflată la sfârșitul existenței sale). Complicația apare în cazul țării noastre din lipsa unor astfel de date, sistemul statistic demografic românesc neavând vechimea celui din țări dezvoltate. Date anuale asupra distribuției deceselor după anul nașterii există în țara noastră doar după anul 1965. Dacă am fi avut și datele pentru anii 1900-1965, am putea determina numărul mediu real de ani trăiți de un bărbat și de o femeie din generația 1900, de exemplu, o generație de început de secol și aflată astăzi la capătul existenței sale. Neavând astfel de date, structura articolului este una particulară, adaptată nevoii de a oferi răspuns la întrebare în absența unor astfel de date. Este și un exercițiu metodologic particular.

Pentru că este vorba de date disponibile în doar câteva populații europene, fiind puțin cunoscute, menționarea lor poate oferi cititorului un prim răspuns la întrebarea de la începutul articolului, dacă ne referim la alte populații. În tabelul 1 sunt prezentate valorile speranței de viață la naștere la generațiile 1900 și 1927 în țările europene, nu multe, cele care dispun de astfel de date. Pentru generația 1927, aflată aproape de sfârșitul existenței sale, mortalitatea la vârstele de 95 ani și peste a fost estimată cu mare precizie.

Tabelul 1.Speranța de viață la naștere la femei și la bărbațiîn generațiile 1900 și 1927 în câteva țări europene

Câteva observații. Avem în tabel valori reale ale duratei medii a vieții în cele două generații. Sunt incluse pierderile umane din anii celor două conflagrații mondiale, foarte însemnate pentru Franța și Italia. Decalajul dintre valorile feminine și masculine nu indică regularitățile care pot fi observate în ultimele decenii la mortalitatea femeilor și bărbaților. Creșterile valorilor indicatorului la generația 1927 sunt de-a dreptul spectaculoase. Să nu omitem, mortalitatea acestei generații nu a suferit teribila creștere din anii Primului Război Mondial și din anii teribilei gripe spaniole care i-a urmat până în anul 1921, valorile generației 1900 în Italia și Franța purtând adânc amprenta acestor evenimente dramatice. Generația 1927 a beneficiat de remarcabilele progrese economice, sociale, culturale și medicale de după al Doilea Război Mondial. De aceste progrese au beneficiat toate țările europene dar în măsură foarte diferită în funcție de gradul general de dezvoltare, factori istorici și politici, ceea ce poate explica și marile decalaje actuale în nivelul speranței de viață la naștere în populațiile europene.

Da, creșterile valorilor indicatorului la generația 1927 sunt realmente spectaculoase în țările din tabel dar ce legătură au cu răspunsul la întrebarea de la începutul articolului? Ajungem astfel la cheia determinării și înțelegerii numărului de ani pe care îi trăiește un român. Determinarea speranței de viață la naștere într-o generație este o activitate efectuată după dispariția naturală a acesteia și cunoașterea mortalității la toate vârstele, ca probabilități de deces între două vârste exacte. Indicatorul sintetizează întreaga mortalitate pe vârste. Semnificația și importanța au însă o valoare retroactivă. Dar, tocmai în progresul duratei medii a vieții generațiilor succesive se află una dintre valențele modernizării societății.

3. Revenind la datele pe care le avem

Această introducere este indispensabilă în înțelegerea răspunsului la întrebare. Simplificând lucrurile, tabela de mortalitate și numeroșii ei indicatori, speranța de viață fiind cel mai important, au la bază probabilități de deces pe vârste într-o generație reală. Astfel de probabilități pot fi însă determinate pornind și de la mortalitatea pe vârste, de la 0 la 100 de ani, într-un an calendaristic. Putem astfel aplica aceste probabilități unei generații ipotetice având un efectiv inițial standardizat de 1000, 10000 sau 100000 de născuți vii și elabora o tabelă de mortalitate a unei generații ipotetice care are pe tot parcursul existenței sale mortalitatea pe vârste dintr-un an calendaristic. Speranța de viață la naștere dintr-o astfel de tabela sintetizează mortalitatea pe vârste din acel an calendaristic, indicând numărul mediu de ani pe care i-ar trăi un născut dintr-o generație ipotetică care ar avea la toate vârstele probabilitățile de deces din acel an calendaristic. Putem astfel vedea nivelul standardului de viață materială și spirituală și calitatea asistenței medicale ale unei populații în trecut și în prezent. Spunem și în trecut pentru că, de pildă, în valoarea speranței de viață la vârstele adulte și avansate din anul 2019 în țara noastră se regăsesc efectele cumulate ale nivelului de trai, în accepțiunea cea mai largă, dinainte de anul 1990, ca și calitatea asistenței medicale de care a beneficiat populația.

Înainte de a trece la evoluția speranței de viață în țara noastră în ultimele decenii, o privire comparativă asupra valorilor indicatorului în anii 1900 și 1927 în țările din tabelul 1 și în România poate fi instructivă. Mai întâi, comparând datele din cele două tabele la cele 7 țări, cititorul poate remarca marile diferențe dintre valorile speranței viață la naștere în generațiile 1900 și 1927 și valorile speranței de viață în anii 1900 și 1929. Mortalitatea pe vârste în cei 100 de ani de existență a celor două generații a fost în regres spectaculos, mai ales în secolul trecut, comparativ cu mortalitatea pe vârste din anii 1900 și 1927. Din altă perspectivă, diferențele sunt apreciabil mai mari la generația 1927 și anul 1927.

Tabelul 2. Speranța de viață la naștere la femei și la bărbați

în anii 1900 și 1927 în țările din tabelul 1 și în România

Ce logică are plasarea valorilor pentru România în tabelul 2? Pe de o parte, pentru a vedea unde se afla țara noastră în devenirea ei economică și socială din primele decenii ale secolului trecut. Decalajele sunt foarte mari, mai ales în anul 1927, ceea ce relevă alte parcursuri ale evoluțiilor economice, sociale, culturale, sanitare și politice în cele 7 țări față de cele din frământata istorie a României. Se poate remarca și instalarea unei diferențieri mai semnificative între valorile speranței de viață la femei și la bărbați, proces accentuat în deceniile următoare. Diferențele sunt nesemnificative în țara noastră, mult mai târziu instalându-se un ritm superior de creștere a speranței de viață la femei.

Pe de altă parte, neavând în țara noastră o tabelă de mortalitate pe generații, ne putem întreba în ce măsură ipoteza translării decalajului mediu dintre valorile speranței de viață în generațiile 1900 și 1927 și valorile din anii 1900 și 1927 ar putea fi un exercițiu realist, cu toată prudența și toate rezervele întreprinderii. Răspunsul este negativ, având în față cele mai ridicate valori ale speranței de viață pe generații la începutul secolului XX și nu valori medii în mai multe populații europene. Populațiile existau, dar harta Europei era alta. Dar, dacă astăzi nivelul speranței de viață la naștere în țara noastră este, constant, printre cele mai scăzute din Europa (alături de Bulgaria, Letonia și Lituania) cum putea fi el la începutul secolului trecut?

4.Răspunsul la întrebare

Cât trăiește un român? Răspunsul îl avem în valorile speranței de viață la naștere pe ani calendaristici. În anul 2019, an cu evoluție normală a mortalității, valorile erau de 79,3 ani la femei și 71,8 ani la bărbați. Ele reprezintă numărul mediu de ani pe care i-ar trăi un născut de genul feminin și masculin dintr-o generație ipotetică care ar avea pe tot parcursul existenței sale mortalitatea pevârste din anul 2019. Putem spune, în secundar, că cele două valori indică numărul mediu de ani pe care i-ar trăi un născut din anul 2019 dacă în generația sa mortalitatea pe vârste ar rămâne la nivelul din acest an. Mortalitatea este însă de așteptat să-și continue trendul descendent, ca în orice populație europeană, și îndeosebi pentru că fenomenul este în România deosebit de ridicat. Evident, se exclud fenomene adverse imprevizibile, catastrofe naturale, epidemii severe, război. Pandemia a coborât valorile din anul 2019 cu 1,1 ani la femei și cu 1,5 ani la bărbați în anul 2020.

Instrumentul demografic de calculare și a speranței de viață la naștere într-o generație și a speranței de viață la naștere într-un an calendaristic este tabela de mortalitate. În forma ei detaliată are 9 indicatori bine corelați între ei, cuantificând diverse fațete ale mortalității într-o generație, fie că este o generație reală ori una ipotetică

Cu cele două valori România se află pe una din ultimele poziții în Uniunea Europeana (figura 1), alături de Bulgaria la femei și de Bulgaria, Letonia și Lituania la bărbați. Față de nivelul mediu al UE - 27 decalajul este considerabil, de 4,5 ani la femei și de 6,5 ani la bărbați. Ceea ce reține atenția în grafic este și gruparea masivă a țărilor ex-comuniste la valorile cele mai mici ale indicatorului (cu excepția Sloveniei).

Diferențierea ar putea fi pusă pe seama decalajelor istorice în dezvoltarea generală a acestor țări față de cele dezvoltate din Europa de vest și de nord dar un alt factor nu poate fi omis. Starea de sănătate a populațiilor din țările ex-comuniste și, implicit, mortalitatea la populația vârstnică și adultă, reprezentând majoritatea populației, poartă încă și va purta și în viitor amprenta acumulărilor negative din anii trăiți în vechiul regim. Este vorba și de nivel de trai și de asistență medicală și de climat social și politic tensionat și de numeroasele privațiuni și frustrări.

Unde se plasează valorile din anul 2019 în evoluția indicatorului în ultimele decenii în țara noastră? Figura 2 ne oferă acest cadru. Se pot distinge particularități de evoluție în patru perioade: tendință de recul la bărbați și progres modest la femei în anii 1970-1989; regres la bărbați și stagnare la femei în anii 1990-1996; progres ferm și la bărbați și la femei în anii 1997-2013; stagnare la bărbați și progres moderat la femei în anii 2014-2019.

Particularitățile din cele patru perioade au origini în evoluțiile economice, sociale, sanitare și politice. Surprinde stagnarea creșterii la bărbați și progresul modest la femei după anul 2013 la valori printre cele mai mici din Uniunea Europeană. Creșterea nivelului speranței de viață provine din transfer spre calitatea vieții din creștere economică stabilă și echilibrată, din progres cultural, din ameliorarea asistenței medicale și a calității mediului. Instabilitatea politică nu îi este aliat. Privind curbele speranței de viață și cele ale doi indicatori macroeconomici majori - Produsul intern brut și Consumul final individual efectiv al gospodăriilor populației (în ambele cazuri pe locuitor, în lei), în anii 1995-2020 (figura 3), se poate distinge o anumită corespondență în evoluții în anii 1995-2007. Nu și după anul 2010.

Mai mult, unei aluri exponențiale a curbelor celor doi indicatori macroeconomici după anii 2001-2013 i se asociază menționata stagnare a ascensiunii speranței de viață la bărbați și progres modest la femei. Suntem fără îndoială într-o arie extrem de complexă a agregatelor macroeconomice dar stagnarea creșterii speranței de viață pusă alături de ascensiunea spectaculoasă a PIB-ului poate ridica semne de întrebare pentru ne-specialistul în macroeconomie. S-ar putea să existe componente ale PIB-ului pe locuitor ale căror dinamică nu are impact asupra standardului de viață și deci a speranței de viață, după cum creșterea PIB-ului pe locuitor prin declinul masiv al populației este una toxică și ne putem întreba până unde poate continua în context de amplificare a dimensiunii anuale a declinului și cu ce consecințe pe termen lung. Presupun că aceste aspecte sunt și studiate și cunoscute și la Guvern și la Banca Națională și în alte locuri. Aș vrea să cred că un specialist în contabilitate națională ne va face lumină în delicata problemă a relației dintre creșterea PIB-ului pe locuitor și dinamica speranței de viață la naștere, și ea un indicator sintetic. O stagnarea etalată pe mai mulți ani nu provine din variații conjuncturale ale mortalității. Există stagnare conjuncturală ori regres minor al speranței de viață la naștere și în țările în care indicatorul are valorile cele mai ridicate, nivelul apropiindu-se de limitele actuale ale cunoașterii în științele medicale și ale performanțelor actuale ale tehnologiilor medicale. În fine, în figura 2 este prezentată și evoluția speranței de viață la vârsta de 65 ani. Particularitățile din cele patru perioade se regăsesc în curbele indicatorului. Valorile din anul 2019 oferă răspuns și la preocupările celor care se află aproape de pensionare la vârsta de 65 ani asupra numărului de ani pe care îi mai au de trăit: 14,8 ani la bărbați și 18,4 ani la femei. O observație își are însă locul ei în aprecierea celor două valori. Cei care ajung la vârsta de 65 ani sunt, în orice populație, persoane privilegiate, care au trecut prin toate riscurile de deces până la această frumoasă vârstă. Pentru comparație, iată care sunt valorile speranței de viață la 65 ani pentru un bărbat și pentru o femeie în vârstă de 20 și 40 ani, în condițiile probabilităților de deces pe vârste din anul 2019: 10,6 și 10,9 ani la bărbați și 16,2 și 16,4 ani la femei. Sunt valori net inferioare celor de la vârsta de 65 ani.

Ultima problemă abordată este cea a regresului speranței de viață în anul 2020. Știm că acesta a provenit, în ordine descrescătoare, din creșterea mortalității prin bolile aparatului circulator, prin alte boli alte aparatului respirator decât coronavirus și prin coronavirus. Dacă la majorarea masivă a decesele prin alte boli ale aparatului respirator decât coronavirus explicația pare a fi în inerentele dificultăți de clasare a unor decese printr-o boală necunoscută în primele luni de manifestare a acesteia, până la stabilirea unor standarde de către Organizația Mondială a Sănătății, creșterea masivă a numărului de decese prin boli ale aparatului circulator în contextul pandemiei nu are încă explicații.

Este important și util de știut cât de mult a contribuit creșterea diferențiată a mortalității pe vârste la regresul speranței de viață în anul 2020. Declinul a fost de 0,9 ani la femei și apreciabil mai mare la bărbați - de 1,5 ani. Se știa că numărul deceselor a crescut îndeosebi la persoanele vârstnice, de peste 70 de ani. Calculele arată că declinul speranței de viață la naștere în anul 2020 a provenit în măsură egală din creștere mortalității la persoanele de 70 ani și peste și la persoanele de 20-69 ani și la bărbați și la femei (figura 4).

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contribuotrs.ro