Ce este respectul? “Diversitatea acestui comportament e spectaculoasă în sine. Chiar dacă unele expresii ale respectului au caracter universal, altele sunt intim legate de identitatea acelui om, acelui loc, acelui secol”, spune dr. Gabriel Diaconu, medic specialist psihiatru în Centrul MindCare. “Un salut respectuos, o conversație scurtă și o disponibilitate de a fi de folos celorlalți se poate dovedi un liant social solid a cărui valoare apare la suprafață în cele mai neașteptate situații”, adaugă dr. Valentin-Veron Toma, senior researcher la Institutul de Antropologie „Francisc I. Rainer” al Academiei Române.
De ce avem nevoie de o Zi a Respectului?
Românilor le-ar trebui 365 de Zile ale respectului. O zi a respectului ar fi și o zi a durerii, a aducerii aminte, dar și o zi a refacerii promisiunilor. Să vindeci începe cu recunoașterea problemei și apoi practicarea respectului, care este singura formulă a succesului într-o societate care caută să devină, să crească, să prospere. Reduce agresivitatea și ostilitatea dintre grupuri, creează o geografie a colaborării care presupune mai puțin conflict, și o competiție mai onestă. - Dr. Gabriel Diaconu
Este important pentru un părinte să învețe să cultive respectul de sine la copiii săi. Este important pentru un dascăl să cultive nu doar dragostea de învățătură la elevii săi, ci și cunoașterea de sine, aprecierea de sine și respectul de sine. Dar, cea mai mare responsabilitate revine fiecărui individ în parte ca, în viața sa de adult, să cultive permanent respectul de sine, în toate formele acestuia. - Dr. Valentin-Veron Toma
Ce este respectul?
Dr. Gabriel Diaconu: Psihologic, respectul e un comportament social, interpersonal, în care se angajează indivizii unui grup, culturi sau societăți, prin care își arată aprecierea, deferența sau supunerea, respectiv își semnalizează intențiile pozitive de afiliere, cooperare și colaborare. E intim întrepătruns cu ideea de ierarhie, dar și de reguli, obiceiuri, tradiții, ceea ce este considerat propriu într-un context anume.
Diversitatea acestui comportament e spectaculoasă în sine. Chiar dacă unele expresii ale respectului au caracter universal, altele sunt intim legate de identitatea acelui om, acelui loc, acelui secol.
Observi respect în relațiile de familie, fie între parteneri, fie între copii și părinți, fie între rude, că e vorba de putere, afluență sau nume, că e vorba de protecție sau de ocrotire. De aici se extind ramuri către reperele grupului. Deferență este dată autorității, care vine sub orice formă: laică, religioasă, economică, financiară. Uneori respect înseamnă ofrandă sau cadou. Alteori respect înseamnă politețe, și o anume structură a vocabularului și adresării.
Dr. Valentin-Veron Toma: Trebuie introduse distincții conceptuale importante cum ar fi distincția pe care numeroși autori din domeniul filosofiei morale o fac între două forme de respect față de persoane: respectul de recunoaștere (recognition respect) și respectul de evaluare (appraisal respect / evaluative respect). De exemplu, dacă prima formă se consideră că este datorată oricărei ființe umane, ceea de a doua se bazează pe o evaluare a caracterului sau a unor anumite trăsături ale persoanei și se poate câștiga sau pierde. Când spunem că respectul se câștigă ne referim, de fapt, la această din urmă formă a respectului interpersonal. La rândul său, respectul de evaluare are două forme diferite, dar legate între ele: respectul față de integritatea și caracterul unei persoane în ansamblu și respectul față de o persoană în măsura în care aceasta este angajată într-o anumită activitate bine precizată. Una este să apreciezi o persoană pentru că are caracter și altceva este să apreciezi pe cineva pentru că stăpânește secretele practicii muzicale până la nivel de excelență.
O formă importantă de respect, chiar și în mediul urban al zilelor noastre, în care interacțiunea cu vecinii nu mai are caracterul și importanța pe care o avea în urmă cu cîteva decenii, este cea manifestată în raport cu vecinii de palier, cu vecinii de bloc sau de cartier. Un salut respectuos, o conversație scurtă și o disponibilitate de a fi de folos celorlalți se poate dovedi un liant social solid a cărui valoare apare la suprafață în cele mai neașteptate situații.
Românii au o relație complicată cu respectul
Dr. Gabriel Diaconu: Suntem o comunitate cu reguli rigide, rămășițe medievale și încă în căutarea formulei adecvate pentru ce înseamnă politețea, bunul raport și bunele relații. Astfel că mai degrabă regăsești insule, decât o infrastructură rutieră a respectului în societate. E marca, din păcate, istoriei României în secolul XX, când limbajul lumii trecute a fost corupt, deliberat, programatic înlocuit cu doctrina comunistă care punea partidul, organismul colectiv în locul individului.
Sunt 30 de ani de când, oficial, comunismul a dispărut. Dar nu urmele lui. Relicve găsești la tot pasul. Locurile de joacă sunt înghesuite și oamenii claie peste grămadă prin ele. Raporturile de muncă sunt încă autoritariene, de multe ori viciate de abuzuri. Iar la cumpărături găsești coada, unde, de la primul la ultimul, toți abandonează la ușă respectul în favoarea umilinței.
E o babilonie și în transportul în comun unde vârstnicii nu mai primesc întâietate. E și la restaurant, unde muzica e prea tare dată, oamenii prea gălăgioși, atmosfera prea haotică. E în natură, unde aruncăm gunoaie. E pe străzi, unde ne izbim unii de alții. Toate sunt simptome ale aceleiași boli a respectului.
Să vindeci începe cu recunoașterea problemei. Respectul e o valoare care se cultivă, se educă, se practică și se păstrează de membrii unui grup care au o claritate a reperelor. Românii și-au pierdut claritatea.
Românilor le-ar trebui 365 de Zile ale respectului. O celebrare anume, într-o zi din an, ar putea fi cel mult comemorativă la ziua când ni l-am recăpătat, sau când ne-am dat seama că e important, că există, că depinde de fiecare, nu doar pentru sine cât și pentru cel de lângă. O zi a respectului ar fi și o zi a durerii, a aducerii aminte, dar și o zi a refacerii promisiunilor. Drept urmare ține, pe undeva, de utopia. Ar merita, mai degrabă, să-i spunem Ziua Speranței la Respect. Cred că ne trebuie mai multă speranță, momentan, și motive pentru care s-o păstrăm.
Cea mai mare responsabilitate revine fiecărui individ în parte ca, în viața sa de adult, să cultive permanent respectul de sine, în toate formele acestuia
Dr. Valentin-Veron Toma: Atât acasă cât și la școală, românii trebuie din nou să învețe să-și respecte semenii ca persoane în general dar să învețe să aprecieze caracterul celorlalți și virtuțile morale încercând, la rândul lor, să le exerseze pentru a merita respectul de evaluare al celorlalți. Este important pentru un părinte să învețe să cultive respectul de sine la copiii săi. Este important pentru un dascăl să cultive nu doar dragostea de învățătură la elevii săi ci și cunoașterea de sine, aprecierea de sine și respectul de sine. Dar, cea mai mare responsabilitate revine fiecărui individ în parte ca, în viața sa de adult, să cultive permanent respectul de sine, în toate formele acestuia.
Respectul pentru diversitate și minorități. Practica respectului reduce agresivitatea și ostilitatea dintre grupuri, creează o geografie a colaborării. E singura formulă a succesului într-o societate care caută să devină, să crească, să prospere
Dr. Gabriel Diaconu: Drumul spre speranță cere, înainte de orice, o mai bună cuprindere a ce înseamnă să fii om, să ai drepturi, unele fundamentale, să ai și libertăți, unele care sunt dependente de ale celuilalt, pe care n-ai voie să le încalci.
Românii au două minorități mari cu care conlocuiesc, coabitează și cu care au un istoric deja vechi: maghiarii, și rroma. Puțini români sunt, în schimb, de celelalte minorități, care se apropie de 20 și mai bine, că vorbim de turci, tătari, sârbi, aromâni, armeni, evrei, ruși, lipoveni, ucraineni, șamd. Istoria face să fi dezvoltat, îndeosebi față de maghiari și rroma, o paletă vastă de reflexe de apărare, credințe iraționale, povești cu tâlc despre calitățile, dar și defectele, celuilalt. E o matrice în care trăim, cu șabloanele ei rigide. Reperele superficiale ale respectului sunt acolo, formal: acces egal la servicii, ne-discriminare cât privește educația, sănătatea, protecția legii șamd. Dar dincolo de forme, pe fond, sunt descurajante actele, faptele oamenilor când vine vorba de discriminare. Primul gest, deci, e să nu întorci capul când observi discriminare, fie în forma ei pasivă fie în forma ei activă. Iar acolo unde ieși din matricea urii, ia naștere speranța, deci șansa la respect.
Practica respectului reduce agresivitatea și ostilitatea dintre grupuri, creează o geografie a colaborării care presupune mai puțin conflict, și o competiție mai onestă. E singura formulă a succesului într-o societate care caută să devină, să crească, să prospere. Ca să păstrezi respectul, odată dobândit, rigoarea cere să lași fiecărui grup dreptul la afirmarea identității, a culturii și valorilor sale, dar și granița deschisă încât unii să învețe de la alții. Pentru asta e nevoie de empatie, nu neapărat toleranță. Toleranța e deja un prim pas spre conflict, căci creează cel puțin de o parte o formă de frustrare, mai puțin de cunoaștere reciprocă. Cuvântul cheie este curiozitate, o investiție susținută a schimburilor de idei, de concepte, de bunuri între oameni, cu păstrarea reperelor a ce ne apropie, dar și ce ne separă. Sau, cum spuneau strămoșii noștri: garduri bune, vecini buni.
***
Articolul face parte din demersul RoMâine.
Platforma de sănătate RoMâine este locul în care românii au ocazia să își aducă aminte și să exerseze cele mai importante valori umane, precum Respectul, Empatia, Încrederea, Speranța sau Grija. Este o școală națională de clădit în viitor în care Sistemul Medical MedLife, furnizorul național de sănătate al României, aduce împreună personalități de renume și oameni de rând, pentru a găsi soluții să facem România bine.
#RoMaine #RespectRoMaine #RespectRoMaineMedLife
1
11
