Fenomenul "orășenilor mutați la țară": "Tot mai mulți se vor muta la țară din disperarea de a trăi o viață normală" - Hotnews Mobile
1 € 1 USD 4,3853miercuri 01 dec 2021
Living Outside The Box

Fenomenul "orășenilor mutați la țară": "Tot mai mulți se vor muta la țară din disperarea de a trăi o viață normală"

de Ana Tepșanu Vineri, 18 iunie 2021, 6:09
- a A+
Imagine
​În urmă cu cinci ani, Andy Hertz ducea o viață foarte bună în Londra, dar gândul îi fugea mereu la România și copilăria petrecută în comuna Săvârșin. Dorul de casă nu l-a părăsit niciodată, până în 2016, când a venit în concediu în țară. Trebuia să se întoarcă pentru încă trei ani în Anglia, dar n-a mai fost să fie, deoarece, aflat în Apuseni, a cunoscut niște oameni care se mutaseră la sat și brusc "s-a trezit."


"Living outside the box" este o serie HotNews.ro despre oamenii care au ales un alt stil de viață decât cel convențional. De la orășenii care s-au mutat în autorulote, la cei care au lăsat orașele pentru viața la țară sau cei care trăiesc în așa-numitele "tiny house", de doar câțiva metri pătrați, vom prezenta perspective diferite de viață altfel.

Andy Hertz și-a cumpărat o casă în Dupăpiatră, un cătun de munte din comuna Buceş, judeţul Hunedoara, unde a început aventura vieții sale. Aici a creat comunitatea "Mutat la țară – Viața fără ceas ", unde acum peste 177 mii de oameni pot discuta despre viața în mediul rural, cu tot ceea ce înseamnă ea, cu bune și rele.

Am stat de vorbă cu Andy despre comunitatea pe care a creat-o, dar și despre iubirea lui pentru satul românesc și în mâinile cui stă salvarea acestuia.

Andy și noua lui viață: cum a început totul



Andy a plecat în Londra în 2011. Aici a muncit tot ceea ce a ținut de electrică, de la legat prize, până în punctul în care a terminat o școală în domeniu și a ajuns să facă proiecte, să testeze și să semneze lucrări electrice.

Nu-i lipsea nimic și în același timp îi lipsea totul. Dorul de România l-a copleșit, până în punctul în care, așa cum povestește, auzea oameni vorbind româna prin magazine și se prefăcea că are treabă la rafturile de lângă ei, doar pentru a-i auzi vorbind în limba maternă.

"Uneori, printr-o intersecție aglomerată sau în autobuz, căutam poze pe net cu slănină și ceapă, când puteam să-mi fi cumpărat orice aș fi vrut de prin supermarketuri", notează Andy.

În 2016, când a revenit în țară și nu a mai plecat, Andy Hertz și-a găsit liniștea și nu există o secundă în care să regrete alegerea făcută. Întreaga lui poveste, devenită un fel de ghid pentru cei care vor să-i calce pe urme, și-a spus-o în cartea "Mutat la țară – Viața fără ceas – Din Londra în Apuseni."



Andy spune că nu a venit la țară să creeze locuri de muncă, să schimbe sisteme sau să promoveze o schimbare. Însă, așa cum mărturisește, odată cu mutarea lui în Dupăpiatră, au venit și alți tineri aici, iar sătenii au prins încredere că satul strălucește din nou, că munca, terenurile și casele lor au din nou valoare.

Fenomenul "Mutat la țară - viața fără ceas"



Hertz nu știa foarte multe lucruri despre viața la sat, dar era dispus să învețe. Treptat și sigur, el a dobândit atât de multe informații, încât acum poate fi un adevărat instructor pentru cei care-și doresc o astfel de viață.

La început, nevoile de comunitate, comunicare și de împărtășire a valorilor comune l-au făcut să pornească grupul de Facebook - "Mutat la țară - viața fără ceas".

Citește și: Poveștile românilor care trăiesc în case minuscule (tiny houses): "Tipul ăsta de casă este raportat corect la nevoile umane actuale"

Comunitatea a crescut de la an la an și s-a transformat într-o adevărată mișcare spre viața în natură, un loc unde poți să descoperi oameni care au luat această decizie, motivele lor, cât și cum este viața lor în prezent, la țară.

S-au dezvoltat subgrupuri sub același nume, iar Andy are acum o echipă, pe www.mutatlatara.ro, alături de care se ocupă de tot ceea ce înseamnă această inițiativă.

"Deși se întâmplă online, acest fenomen trece ușor în lumea reală. Știu asta din nesfârșitele mesaje, povești, întâlniri, postări care reflectă întâmplări de zi cu zi din lumea satului. Sute de mii de oameni ar mai putea veni după noi la țară, dar cu siguranță mulți dintre ei nu s-au gândit încă la varianta asta", spune Andy.

Hertz povestește cum totul s-a întâmplat de la sine, iar asta îl obligă pe el și pe echipa lui să ducă lucrurile mai departe.

"Nu înapoi spre origini, ci înapoi spre un viitor verde, natură și o viață mult mai tihnită. Satul românesc nu mai înseamnă noroi și wc în curte. Acum înțeleg tot mai mulți că satul înseamnă natură, oxigen, spațiu, viață! Tot mai mulți se vor muta la țară din disperarea de a trăi o viață normală."

Povestea lui a inspirat români de pe tot globul și a primit mesaje din Boston și California, din Canada și Australia, din Barcelona și Londra. Ei simt tot mai tare dorul de casă și de a viețui din nou înconjurați de tot ce înseamnă pentru ei "ACASĂ."

Fondatorul grupului spune că nu doar românii se întorc în țară, ci se întorc și copiii satului la sat.

Problemele românilor mutați la sat: "Nu putem rezolva totul cât ai bate din palme"




Andy este de părere că problemele sunt diverse, și nu doar în România, cu privire la apucarea taurului de coarne.

Problema, dar și partea frumoasă, așa cum spune el, este că diversitatea e tot mai mare în rândul celor care vin spre sat, astfel că nu toate se pot rezolva cât ai bate din palme.

"Deocamdată vin cei care pot de unii singuri, care se descurcă și care au planuri sau resurse pentru traiul la țară. Unii fac naveta, alții lucrează online, alții dezvoltă mici afaceri în diverse domenii, cât și ferme sau activități agricole. Cei veniți, încetul cu încetul, rezolvă local unele probleme, iar cei care vor veni după vor găsi un mediu mult mai primitor pentru nevoile secolului 21."

Hertz este convins că grupul-mamă, "Mutat la țară – Viața fără ceas", prin miile de postări pe care le găzduiește, arată și altora că nu suntem singuri și că, prin comunicare și prietenie, mulți prind curaj.

Citește și: Mutarea de la oraș la sat, dincolo de imaginea idilică: cinci povești despre avantajele și dezavantajele unei astfel de decizii

El este de părere că cei care încă nu au făcut pasul ăsta, dar au dorința, au fost împiedicați de resurse, încredere, cunoștințe destule sau curaj.

"E nevoie de timp pentru a lua o astfel de decizie care să-ți schimbe radical viața, prin mutarea de la oraș la sat. De exemplu, sunt oameni care discută ani de zile pe forumuri despre construcția unei cabane, dar și acum stau într-un apartament, și caută date, fără să fi pus mâna vreodată să înceapă. Totuși, rar am auzit despre cazuri în care oamenii nu s-au descurcat și s-au întors la oraș după ce au gustat din viața verde", completează el.

Să te întorci la sat sau să vii la sat e ca și cum ai veni acasă la tine. Asta este filozofia lui Andy, care mai spune că multe le înveți pe parcurs. "Dacă stai să te gândești ani de zile la cum vei parcurge un drum și ce obstacole vei întâlni, poate că nu vei mai porni niciodată. Ideea e că la oraș te poți întoarce oricând", zice el.

"Satul din picturile lui Grigorescu nu va mai exista niciodată"



Părerea lui Andy este că "satul acela din picturile lui Grigorescu nu va mai exista niciodată." El iubește farmecul gospodăriilor, dar spune că dacă și-ar cumpăra două vaci, mai rău l-ar încurca decât l-ar ajuta.

Hertz spune că a ține astfel de animale înseamnă un întreg lanț și circuit, plus o familie numeroasă, în care unul are grijă de vaci, altul cosește, altul pune grădina, altul gătește și altul are grijă de copii.

Într-o astfel de casă, laptele în plus este dat la porci, să crească mai repede, resturile vegetale la găini și tot așa, explică antreprenorul.

"Însă pentru doi oameni de la oraș, mutați la țară, eventual cu copil mic și cu job/afacere la oraș, sat sau online, o gospodărie de acest gen ar fi imposibil de întreținut.

Iar doar cu o asemenea gospodărie, fără venituri din exterior, viața ar fi trăită numai la limita supraviețuirii. În vremea în care acest gen de gospodărie funcționa, omul nu avea motocoasă, drujbă, mașină, telefon și multe alte nevoi de astăzi care costă. Atunci trăia doar pentru puțin, iar astăzi nu știu cine ar vrea să se întoarcă acolo. Din povești la o cafea se poate, dar practic, să-mi arate și mie cineva", adaugă el.

Citește și: De ce ai lăsa un apartament la bloc pentru a locui într-o autorulotă? 5 povești, cu bune și rele, despre viața trăită pe drumuri

Autorul spune că satul merge înainte, cu sau fără noi, spre viitor. Cât despre cei care vin spre sate, el crede că nu strică pe cât ajută, deoarece vin cu noi cunoștințe și ridică nivelul de cultură și civilizație din sat.

"Cu siguranță bătrânii care au locuit în casa mea de astăzi, dacă ar fi trăit acum, ar fi cosmetizat-o cu noile materiale, ceea ce din punctul nostru de vedere strică. Dacă oamenii nu ar fi updatat mereu locuințele lor, am fi trăit și astăzi în grote. Apoi, pe vremuri, se trezea omul să facă foc de trei ori pe noapte și dormeau șapte într-o cameră, pentru că nu aveau casa izolată."

L-am întrebat pe Andy dacă orășeanul odată ajuns la țară se adaptează ritmului sau vrea să-l schimbe. El îmi povestește cum acesta vine cu idei preconcepute, grabă și părerea că le poate face pe toate repede, asta până când începe să-l doară spatele.

În timp, preia ritmul locului și începe să-și vadă de treabă într-un tempo mult mai potrivit corpului și minții lui, cât și mediului înconjurător. "Se aliniază toate de la sine."

Cu siguranță păstrăm atât cât se poate ceea ce găsim aici, pentru că de asta venim, ca să trăim într-un loc mai curat, mai viu, mai verde și mai sănătos. Pentru cei care fac rău mediului și societății în general, există lege și autorități plătite din bani publici", completează el.

Sat vs oraș: "Un echilibru între cele două ar putea duce la salvarea planetei"




Viața la țară nu înseamnă blamarea orașului. Andy spune că orașele sunt punctele care leagă totul și avem nevoie de ele. Un echilibru între sat și oraș, alături de colaborarea între oameni, așa cum explică autorul, ar putea duce la salvarea planetei, deși nu mulțimea trebuie să decidă așa ceva, ci specialiștii din multe domenii care ar trebui relansate sau înmulțite.

"Orașele au nevoie de aer, oamenii orașelor au nevoie de hrană curată. A munci pentru hrană nu numai că nu este o rușine, ci e o mare nevoie a timpurilor noastre.

De exemplu, acum, la sat, mulți fac multe și nimic foarte serios, când s-ar putea concentra mai mult pe un singur lucru bine făcut, fie că acesta înseamnă fermă sau grădinărit, artă sau vreun atelier. Când faci prea multe, energia ți se pierde în multe locuri și nu mai ajungi la un rezultat mare", adaugă el.

"Oamenii de la țară au nevoie de suflu nou"



Atunci când orășenii se mută la sat, ei intră într-un mediu în care sătenii adevărați se pot simți excluși. Hertz povestește că setarea unei gospodării ia timp, iar colaborarea între oameni se întâmplă zilnic, dar la un nivel mic - de la schimburi, troc, ajutor, până la prietenie adevărată.

El crede că nu putem forța lucrurile, ci trebuie lăsate să se întâmple natural, "și se pare că direcția e bună, feedback-ul e pozitiv." Andy vorbește și despre cum oamenii de la țară au nevoie de acest suflu nou, pentru că și-au pierdut speranța și încrederea.

"Odată cu venirea tinerilor la sat, lucrurile încep să se miște din nou", explică el. Ideea de salvare a satului românesc, spune Andy, ține de multe lucruri, dar cel mai important este educația.

"Școlile din mediul rural ar trebuie să fie egale cu cele de la oraș, transportul elevilor să fie făcut în bune condiții, iar școlile din rural să colaboreze cu cele din orașe, să se amestece, să se viziteze elevii în zile prestabilite. La oraș să meargă la teatru, iar la sat să grădinărească împreună", exemplifică el.

Andy Hertz este convins că satele românești ar putea prinde culoare din nou, cu ajutorul autorităților. Comunitatea "Mutat la țară" are multe planuri, dar fără fonduri sau un ONG, care le-ar ocupa și mai mult timp, este foarte dificil doar să vorbească despre ele.

"Din afară pare că totul merge de la sine, dar în spate e multă muncă", spune fondatorul grupului. El știe că țara noastră este în urmă, dacă ne raportăm la zone cu care ne comparăm adesea și că cerințele nu pot fi exagerate.

Spre exemplu, el este conștient că nu poți deszăpezi zeci de kilometri de drum în fiecare zi atunci când ninge, mai ales când nici în țări mult mai bogate nu se întâmplă asta.

"Dar internetul, comunicațiile, drumurile, apa curată, școlile și cabinetele medicale ar trebuie să fie toate rezolvate pentru a putea vorbi despre satele viitorului. Se întâmplă, în unele localități e totul pregătit, dar în altele lucrurile se mișcă tare greu.

Cel mai mult ar ajuta o platformă guvernamentală prin care sătenii să poate ajunge direct la ministere, colegiul medicilor, presă, organe de control, DNA, pentru că ei nu știu unde anume să meargă/sune atunci când întâmpină probleme", explică Andy unele soluții.

În viziunea lui, viitorul satelor nu ține de mutarea la țară în masă și atât, ci mai întâi ține de valorizarea a tot ceea ce avem aici. "Pentru asta e nevoie de oameni cheie, de autorități care să ne ajute și de încredere", sugerează el.

"Satul înseamnă ACASĂ pentru foarte mulți dintre noi" Andy și echipa din spatele grupurilor "Mutat la țară" fac tot ce le stă în putere să aducă după ei cât mai mulți oameni în sate, aproape de natură, pentru a putea crește copiii în comunități sănătoase, vesele, educate și puternice.

"Satul înseamnă ACASĂ pentru foarte mulți dintre noi și mă gândesc că atâția oameni, tot mai mulți, ar putea munci cu mai mult drag de aici, de la țară. Viața e mai frumoasă aici, acasă, la țară", concluzionează el.


75099 de afisari



utopie
archmists [utilizator], Vineri, 18 iunie 2021, 7:18
+33/41
A te muta la tara e una, a munci la tara e alta mancare de peste. In romania cine se muta la tara, face naveta sau telemunca si lucreaza tot in oras.
m-am intors in tara
mavi [utilizator], Vineri, 18 iunie 2021, 6:50
+26/62
acum 7 luni. M-am intors ca sa investesc, deci ca sa deschid o firma si sa construiesc. Dupa 7 luni nu am pus un chil de ciment nici un metru de gard. Tot la stadiu de hartii sunt. Avize, studii, ghiseisti, sesizari fara raspuns. Cea mai mare prostie am facut-o cand m-am intors in Romania.
inca 64 de comentarii comenteaza