Alina Asultanei lucra înainte de pandemie ca director financiar în cadrul unei firme de servicii IT&C dintr-o capitală de județ. Petrecea câte 10 ore la birou, după care își lua pe fugă ceva de mâncare de la un fast-food aflat în drumul ei spre casă, unde mai verifica o dată dacă nu a greșit vreo hârtie și apoi se culca. Pandemia a forțat-o să lucreze de acasă, iar de 6 luni a luat o casă într-un sat și a re-descoperit traiul simplu și munca de plăcere. Alina este unul din cei 78.000 de români care s-au mutat anul trecut din orașele țării în zone rurale, potrivit datelor transmise miercuri la solicitarea HotNews de către Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date. În aceeași perioadă, de la sat la oraș s-au mutat aproape 120.000 de români.

HotNews.roFoto: Hotnews

E drept, unii români s-au mutat în Zanzibar, dar nu mulți își pot permite (financiar sau emoțional) acest lucru.

Așadar, cum stăm cu românii mutați de la oraș la țară în anul pandemic cu precizarea că datele pentru București nu au fost încă furnizate?

Datele sunt mai jos (click pe imagine pentru a o mări):

Migrația de la țară la oraș e reflectată în graficul de mai jos (click pe imagine pentru a o mări):

Deși migrația oraș-sat a devenit dominantă ca pondere în migrația totală începând din 1997, tabloul teritorial al structurii migrației interne este unul puternic diferențiat.

Migrația de tip Urban-Rural, specifică perioadei post-decembriste din istoria României, caracteriza până anii trecuți fluxurile de imigrare în județele din Moldova. Acum, dacă scoatem Iașiul din ecuație, locurile următoare sunt ocupate de Ilfov (care pleacă în afara județului), Cluj, Timiș și Bihor (migranți care preferă sate din interiorul acestor județe.

Faptul că migrația Urban-Rural este specifică și unor județe sărace precum Botoșani, Călărași sau Teleorman sprijină ipoteza că revenirile din urban în rural s-au făcut, în proporție semnificativă, și la modul obligat, din considerente economice, pentru o mai ușoară supraviețuire în comune decât în orașe.

Tinerii între 20-34 ani sunt cei mai mobili, după vârsta de 35 ani nivelul schimbarilor de domiciliu fiind mult mai redus, cu tendința evidentă de scădere la persoanele vârstnice (60 ani si peste).

Pensionarii de la oraș preferă să se stabilească la țara, dacă au această ocazie sau posibilitate, pentru că pe termen mediu și lung cheltuielile de întreținere sunt mai mici.

Potrivit unor cercetări mai vechi ale profesorului Dumitru Sandu, numarul de granite de judet traversate in medie de un migrant s-a redus de la 1,9 acum 30 de ani la circa o graniță.