În pofida potențialului telemedicinei, avantajelor oferite de aceasta și gradului de evoluție tehnologică accelerată din ultimii ani, utilizarea sa era încă foarte redusă la începutul anului 2020 în România. Deși în reglementările specifice anterioare pandemiei Covid-19 există referiri la telemedicină (telemedicină rurală şi sistemul informatic de telemedicină al apărării), existând și câteva proiecte pilot, sunt lacunare și se poate spune că nu au favorizat, până acum, dezvoltarea acestor servicii la scară largă.
Totuși, în contextul generat de pandemie, când distanțarea socială a devenit un criteriu esențial, ținând cont de nevoia de a se răspunde cât mai rapid necesităților medicale imediate ale populaţiei, dar și de limitare a riscurilor răspândirii virusului, telemedicina a fost una dintre practicile adoptate rapid de operatorii de servicii medicale atât privați, cât și de stat. Trebuie să punctăm faptul că telemedicina nu se rezumă doar la o simplă videoconferință, ci implică și interoperabilitatea sistemelor și integrarea unor informații și date, cum ar fi istoricul medical al pacientului, transmiterea rezultatelor analizelor și investigațiilor, probabil și, pe viitor, comunicarea rețetelor electronice și nu numai.
Definirea cadrului legal aplicabil telemedicinei
La finalul lunii noiembrie, cadrul legal general aplicabil telemedicinei a fost în sfârșit definit de Guvern, fiind publicată Ordonanța de urgență nr. 196/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Prin norma adoptată se conturează posibilitatea acordării asistenţei medicale prin telemedicină de către unităţile sanitare publice şi private, indiferent dacă acestea se află sau nu se află în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate.
Aplicarea reglementărilor nu mai este temporară, doar pentru situația actuală generată de COVID-19, ci se va extinde în viitor, ținând pas cu noutățile tehnologice și cu digitalizarea sistemului medical, care a devenit o prioritate pentru România. Se creează astfel bazele legislative pentru favorizarea investițiilor în platforme de telemedicină.
Reamintim și că, anterior adoptării OUG 196/2020, un proiect de lege privind telemedicina, ceva mai consistent decât actuala reglementare, a fost trimis de Senat către Camera Deputaților la 30 septembrie 2020, la momentul emiterii OUG 196/2020 acesta aflându-se la comisiile permanente ale Camerei Deputaților. Adoptarea reglementărilor prin ordonanță de Guvern facilitează răspunsul mai rapid al legiuitorului la nevoia de reglementare urgentă a acestui tip de serviciu pentru ca pașii concreți spre digitalizare în acest sens să poată fi făcuți.
Revenind la OUG 196/2020, menționăm că, potrivit dispozițiilor legale nou-introduse, telemedicina este definită ca reprezentând totalitatea serviciilor medicalefurnizate la distanţă, fără prezenţa fizică simultană a personalului medical şi a pacientului, pentru stabilirea diagnosticului, indicarea tratamentului, monitorizarea unor afecţiuni sau indicarea unor metode de prevenţie a bolilor, în mod securizat, prin intermediul tehnologiei informaţiei şi mijloacelor electronice de comunicare. În concret, aceasta cuprinde următoarele servicii:
- teleconsultația - prin care pacientul discută de la distanţă cu medicul în vederea stabilirii diagnosticului, tratamentului şi/sau a măsurilor necesare pentru prevenirea bolilor şi a complicaţiilor acestora;
- teleexpertiza - prin schimb de opinii medicale între mai mulţi medici;
- teleasistența - ajutorul oferit de un medic unui alt practician, aflat la distanţă, care efectuează un act medical sau chirurgical;
- teleradiologia - transmiterea electronică a imaginilor radiologice cu ajutorul tehnologiilor digitale de captare a imaginii, în scopul interpretării lor de către specialiştii în radiologie-imagistică medicală;
- telepatologia - transmiterea la distanţă a datelor şi imaginilor microscopice, în scopul interpretării acestora de către specialiştii anatomopatologi;
- telemonitorizarea - permite unui medic specialist să monitorizeze şi să interpreteze de la distanţă datele medicale despre pacient transmise de acesta.
Articol semnat de Ruxandra Târlescu, Partener PwC România, Amelia Teis, Partener D&B David și Baias și Adelina Vișan, Avocat D&B David și Baias
Citește mai mult pe blogul PwC România
Articol susținut de PwC România
