La data de 1 iulie 2005, moneda naţională a României, leul, a fost denominată astfel încât 1 leu nou a echivalat cu 10.000 lei vechi. Trecerea la ''leul greu'' a reprezentat decizia financiar-monetară cu cel mai puternic impact asupra mediului economic de după 1990, notează Agerpres.
Anunţul oficial a fost făcut pe 17 noiembrie 2004 de Banca Naţională a României, care, la acea dată, a lansat campania de pregătire a populaţiei. Leii vechi au avut putere circulatorie până la data de 31 decembrie 2006. Afişarea duală a preţurilor a avut loc în perioada 1 martie 2005-30 iunie 2006.
Leul greu a fost lansat pe piaţă la 1 iulie 2005, la ora 00.00, în cadrul unei ceremonii organizate la sediul Băncii Române pentru Dezvoltare (BRD), la care au participat preşedintele Traian Băsescu, premierul Călin Popescu-Tăriceanu, guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Mugur Isărescu, reprezentanţi ai mediului financiar-bancar, oameni politici şi de afaceri. Când ceasul a bătut ora 00.00, preşedintele Traian Băsescu şi-a scos cardul, a tastat pinul şi a scos primii lei noi, în bancnote de 5, 10, 50 şi chiar 100, mulţumind tuturor celor care au făcut posibilă denominarea şi apreciind că este ''un semn de sănătate în economia românească''. Premierul Călin Popescu-Tăriceanu a declarat: ''A venit momentul să redăm leului valoarea pe care o merită''.
Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a apreciat că denominarea ''va reda monedei naţionale valori normale, europene, demne de statutul de monedă convertibilă''. ''Leul nou transmite un mesaj proeuropean din partea României. Economia românească se desparte de o perioadă inflaţionistă şi se înscrie pe o curbă a eficienţei'', a mai punctat guvernatorul BNR.
Mugur Isărescu arătase anterior că denominarea are trei direcţii majore: marchează încheierea unui ciclu inflaţionist şi intrarea într-o perioadă de stabilitate a preţurilor; exprimarea preţurilor la niveluri nominale uzuale în Europa şi simplificarea trecerii ulterioare la Euro (programată atunci pentru perioada 2012-2014); reducerea nivelului indicatorilor valorici la parametri mai uşor inteligibili.
Denominarea a însemnat eliminarea a patru zerouri din cupiurile monetare, urmând ca actuala bancnotă de 10.000 de lei să devină un ''leu greu''. Celelalte bancnote denominate erau: bancnota de un milion de lei, care a devenit 100 de lei, cea de 500.000 de lei, care a devenit 50 de lei, cea de 100.000 de lei, care a devenit 10 lei, cea de 50.000, care a devenit 5 lei. Cu toate că nu a existat o bancnotă de 5.000.000 lei, după denominare a fost pusă în circulaţie şi o bancnotă de 500 de lei, cea mai mare valoare a cupiurilor noi, egală cu aproximativ 123 de euro.
Noile cupiuri aveau valoarea de 1 leu, 5 lei, 10 lei, 50 de lei, 100 de lei şi 500 de lei, iar subdiviziunile leului rămâneau banii, pentru care s-au emis monede metalice de 1 ban, 5 bani, 10 bani şi 50 de bani.
Leul greu a fost înregistrat cu o codificare nouă, faţă de cea din cursul rezultat din cotaţiile BNR. Pe listele de tranzacţii a apărut cu indicativul RON /Romanian New/, în loc de ROL /Romanian Leu/.
Emiterea noilor bancnote s-a făcut treptat, astfel ca la 1 iulie 2005 să existe suficiente bancnote şi monede pe piaţă.
Leul denominat era fabricat din hârtie polimerică. Pe aversul bancnotei de un leu a fost imprimat portretul istoricului Nicolae Iorga, pe cea de cinci lei, chipul compozitorului George Enescu, pe cea de zece lei, portretul pictorului Nicolae Grigorescu, pe cea de 50 de lei - portretul inginerului Aurel Vlaicu, iar pe cea de 100 de lei chipul scriitorului Ion Luca Caragiale. Pe bancnota cu cea mai mare valoare, cea de 500 de lei, a fost imprimat chipul poetului Mihai Eminescu. Monedele aveau pe avers menţiunea un ban, iar pe revers stema României în mijloc şi, circular, scris România 2005.
Pentru contracararea unui eventual puseu inflaţionist, s-a optat pentru afişarea dublă a preţurilor. Comercianţii au avut obligaţia să primească bancnotele vechi şi bancnotele noi, iar populaţia a putut plăti în magazine în bancnote vechi şi noi, în cadrul unei tranzacţii putând completa suma necesară cu oricare dintre cele două tipuri bancnote. Bancnotele şi monedele noi au circulat în paralel cu cele vechi în perioada 1 iulie 2005 - 31 decembrie 2006, în acord cu prevederile Legii denominării nr. 348/2004.
Potrivit Raportului privind denominarea monedei naţionale, de la 8 iunie 2005, au fost produse şi distribuite în teritoriu, pentru a fi puse în circulaţie de la 1 iulie 2005, circa 155 tone de bancnote şi 610 tone de monede din noua emisiune. Pentru derularea acestui program s-a colaborat cu nouă firme din ţară şi din străinătate, fiind utilizate la capacitate maximă resursele logistice ale BNR pentru realizarea, preluarea şi distribuirea însemnelor monetare.
De la 1 ianuarie 2007, a urmat preschimbarea vechilor bancnote şi monede pe o durată nelimitată, la sucursalele Băncii Naţionale a României cu activităţi de casierie.
''Tehnic, lucrurile au mers foarte bine şi profit de ocazie pentru a le mulţumi celor câteva sute, poate chiar mii, de oameni care cu profesionalism, tăcuţi şi la locul lor de muncă şi-au făcut datoria atât la Banca Naţională cât şi în băncile comerciale, pentru pregătirea denominării'', a declarat guvernatorul BNR la 4 iulie 2005.
În intervalul 1 iulie 2005 - 31 martie 2006, BNR a pus în circulaţie: 324 milioane monede din noua emisiune (1.213 tone) şi 306 milioane bancnote din noua emisiune (300 tone), potrivit documentului ''Stadiul denominării monedei naţionale. Punerea în circulaţie a unei bancnote noi'', de la 12 aprilie 2006, publicat pe site-ul BNR.
Noile însemne au fost mai puţin percepute în circulaţie deoarece remonetizarea economiei naţionale a condus la creşterea numerarului, la sfârşitul anului 2005, cu 37% peste nivelul prognozat iniţial, conform documentului citat.
Bancnota de 200 de lei, realizată într-o manieră grafică similară cu noile bancnote, a fost pusă în circulaţie la 1 decembrie 2006, după înlocuirea vechilor însemne monetare. Argumentele pentru punerea sa în circulaţie au fost: valoarea intermediară între 100 lei şi 500 lei; nivelul mediu al retragerilor de numerar prin ATM-uri de 270 lei/tranzacţie; obişnuirea populaţiei cu structura însemnelor euro în perspectiva adoptării monedei unice europene. Pe aversul bancnotei era imprimat portretul lui Lucian Blaga, iar pe revers o compoziţie grafică având în prim plan imaginea statuetei neolitice ''Gânditorul de la Hamangia''.
La 10 ani după denominare, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a marcat succesul denominării: "Suntem la oră de bilanţ: am îndrăzneala să spun că acţiunea a fost bine pregătită şi, în final, a fost o acţiune de succes. Banca Naţională, conducerea Băncii Naţionale a trecut mult mai uşor de criza financiară din 2008 cu leul greu decât ar fi trecut cu leul cu multe zerouri. S-a câştigat foarte mult la nivelul societăţii prin simplificare. În economie s-a câştigat credibilitate şi încrederea într-un nou început. În 2005, România se despărţea de o lungă perioadă inflaţionistă şi intra pe o curbă a productivităţii şi profitabilităţii".
0
0
