Două românce, una din New York și cealaltă din Philadelphia, povestesc pentru Hotnews cum se văd de la fața locului protestele din SUA împotriva uciderii afro-americanului George Floyd de către un polițist alb.
Moartea afro-americanului George Floyd, din Minneapolis, din ziua de 25 mai, a dat naștere uneia dintre cele mai puternice mișcări de stradă din America ultimilor ani.
Analiștii sunt de părere că, deși America este obișnuită cu protestele cauzate de acte de abuz ale polițiștilor împotriva unor oameni de culoare, de data aceasta lucrurile sunt amplificate și de criza generată de pandemia COVID-19. Starea de tensiune din Statele Unite nu aștepta parcă decât o scânteia pentru a se transforma într-o veritabilă explozie socială.
Înregistrarea video în care George Floyd îi spune polițistului ce își ținea genunchiul pe gâtul lui că nu poate să respire, fără ca acesta să reacționeze în vreun fel, a făcut înconjurul lumii. Oamenii au ieșit în stradă în marile orașe americane, dar și în capitale europene.
În același timp, mediul online este plin de imagini care arată tineri care, sub pretextul protestelor, sparg și jefuiesc magazine. Pentru a afla care este atmosfera reală din orașele americane am vorbit cu două românce, o avocată din Philadelphia și un regizor de film din New York. Ce au povestit acestea, puteți citi mai departe:
Adriana Mitchell, avocat, Philadelphia: „Protestele sunt anti-poliție, nu anti-Trump”
Când au început protestele în Philadelphia? La cât timp după uciderea lui George Floyd?
Protestele au început sâmbătă, la șase zile după uciderea lui George Floyd. Știu că a fost ucis luni, dar nu țin minte exact când a apărut video-ul ăla oribil pe televiziune.
Oricum, în Philadelphia, un oraș in care afro-americanii reprezinta oficial cam 42-44% din totalul populației, de regulă, nu au loc proteste mari și violente. N-aș ști să-ți spun exact de ce, avem niste gheto-uri mari si urate, e destulă sărăcie, e multă mizerie, destulă criminalitate, dar lumea își cam vede de-ale ei, e o atmosferă mai relaxată, nu-i spun degeaba "The City of Brotherly Love".
În cei cincisprezece ani de când sunt aici am văzut și am participat la demonstrații, toate pașnice. Când în alte orașe vedeai violență și magazine distruse și chestii din astea, în Philly ieșea lumea la protest și după aceea oamenii mergeau fericiți acasă.
Cum au evoluat protestele împotriva uciderii lui George Floyd la tine din oraș? Cum s-a trecut de la proteste pașnice la spargeri de magazine?
Sincer, n-aș ști să-ți spun exact ce s-a întâmplat și de ce. A început ca oricare alt protest, după care s-a transformat într-o chestie ciudată. Eu nu cred în teoria conspirației, nu cred ca au fost polițiști infiltrați sau lucruri din astea, cred că era suficient ca un puști să spargă un geam și ceilalți să-l urmeze din teribilism sau pur si simplu fiindcă au văzut-o ca pe o oportunitate să obțină lucruri pe care altfel nu și le puteau permite.
E o zona comercială și de birouri, ca un fel de Magheru sau Victoriei (n.r.- din București), cu magazine „de fițe", majoritatea sunt din rețetele mari gen Gap, Lush, T-Mobile, Apple, Sephora. Din magazinul Apple au luat tot ce era expus, din T-Mobile cam la fel, în rest am văzut bătaie pe încălțăminte sport, pe haine, lucruri din astea.
Citește și: SUA: George Floyd era infectat cu coronavirus - autopsie oficială / Ce spune legistul șef
Ce m-a surprins pe mine e că poliția era comasată într-o intersecție, la câteva zeci de metri de protestatari. Nu mișcau un deget, stăteau și se uitau. N-am fost acolo, dar m-am uitat cu atenție la o grămadă de filmări live. Am văzut mașinile de poliție incendiate la televizor pe una din arterele principale și după aceea au început oamenii să posteze video-uri cu vitrinele sparte și magazinele vandalizate.
Am biroul acolo (n.r.- biroul de avocatură) de vreo șapte ani și m-a surprins să văd că polițiștii erau comasați la o intersecție și stăteau pur și simplu, se uitau la copiii ăștia care distrugeau tot. Aria nu e foarte mare și străzile care se intersectează formează niște careuri, ca-n New York, era foarte simplu să îi înconjoare și să-i oprească.
N-aș ști să spun de ce n-au făcut-o. Inacțiunea lor de sâmbătă cred că a favorizat dezastrul de duminică, atunci când hoții au început să opereze prin cartiere, unde distanțele între malluri sunt mari și unde era greu, aproape imposibil, să-i oprești.
Dacă sâmbătă cred că am avut de-a face cu o mulțime formată din protestatari și oportuniști, duminică erau clar hoți care văzuseră că e loc de furat. Erau deja scene ca din filmele cu Stan și Bran, hoții ieșeau cu televizorul din magazine și poliția îi fugărea prin parcare, alt grup mergea la alt mall, până ajungea poliția fugeau în altă parte sau se duceau în locul din care poliția tocmai îi fugărise.
Sincer, m-a speriat mai mult ce se întâmpla duminică decât sâmbătă. Sâmbătă era o mulțime care fierbea, spartul geamurilor a fost ca o descătușare, unii nu s-au putut abține și au furat niște prostii, dar nu cred ca veniseră cu gândul de a fura. Au fost oameni și care au luat lucruri și le-au dat foc. Duminică a fost cu totul altă treabă, era clar că oamenii n-aveau nici frică, nici respect față de nimeni, erau la furat ziua în amiaza mare.
Proteste în Philadelphia. FOTO: USA Today Network via Profimedia Images
Ai participat la vreun miting împotriva uciderii lui George Floyd?
N-am participat, am preferat să merg la vot.
Au fost victime în Philadelphia?
Azi-noapte (n.r.- ieri noapte) proprietarul unui magazin de arme a împușcat un hoț care încercase să intre la el în magazin și l-a omorât.
Ți-ai schimbat în vreun fel comportamentul în ultimele zile? Ai renunțat la anumite deplasări în oraș, eviți unele zone, mijloacele de transport în comun etc? Viața ta de zi cu zi este afectată?
Viața mea nu s-a schimbat în niciun fel, am fost pe străzi și luni și marți, azi am fost la birou, care după cum ți-am zis, e în zona în care s-a produs nebunia de sâmbătă, străzile au fost curățate lună, oamenii au ieșit duminică dimineața cu mături și au ajutat la curățenie, magazinele aveau geamurile acoperite cu plăci din lemn.
Se circula în oraș, transportul public a fost oprit pentru o perioadă sâmbătă și avem ora obligatorie de intrat în casă, dar nu prea conteaza fiindcă Philadelphia e încă în carantină, totul e închis.
Există o mișcare clară din partea protestatarilor onești de a se delimita de cei care comit jafuri?
Acum nu știu ce-s ăia "protestatari onești". Știi cum e, la revolte participă tot felul de oameni și se întâmplă tot soiul de lucruri. La Revoluția din 1989, în Galați (n.r- orașul unde s-a născut Adriana) primii pe baricade au fost vânzătorii de valută și cea mai cunoscută prostituată din oraș.
Asta e viața, nu sunt de acord cu distrugerile, mulți dintre cei pe care-i cunosc nu sunt de acord nici ei, dar asta s-a întâmplat deja acum trei zile, sâmbătă. De atunci și până acum, în Philadelphia oamenii au continuat să protesteze pașnic, fără incidente de genul ăsta.
Polițiști din Philadelphia în timpul protestelor. FOTO: Michael Candelori/ Pacific Press/ Profimedia Images
Din ce ai văzut tu, protestele sunt mai degrabă îndreptate împotriva poliției sau împotriva administrației Trump?
Protestele sunt anti-poliție, dar e ceva mai mult de explicat. Tensiunile dintre polițiști și populația de culoare nu sunt ceva nou, episoade în care poliția a ucis persoane nevinovate sau care comiseseră infracțiuni minore au mai fost, iar astea nu sunt primele proteste.
Rasismul este, din păcate, instituționalizat, dar cred că pe lângă asta există foarte multă teamă și neîncredere de ambele părți.
Am auzit nenumărate mărturii ale unor oameni de culoare care spun că băieții la o anumită vârstă au parte de ceea ce ei numesc „the talk", o discuție în care părinții le explică cum să evite orice probleme cu poliția, să se poarte frumos, să nu răspundă și să fie supuși, să se lase percheziționați dacă sunt opriți de poliție.
Zilele astea am văzut bărbați în toată firea, oameni cu cariere, cu situații financiare bune, plângând la televizor și spunând că indiferent cât succes sau câți bani au, tot se tem pentru viața lor când sunt opriți de poliție. Uite, am văzut recent un profesor de colegiu pe care poliția l-a oprit pe stradă când se ducea să-și ia de mancare în pauza de prânz și, deși le-a arătat legitimația, nu l-au lăsat să plece până nu l-au confruntat cu o femeie care fusese jefuită.
Mai e un episod celebru cu un faimos profesor de la Harvard care face și o emisiune TV foarte populară. Acum câțiva ani omul s-a întors dintr-o vacanță și și-a uitat cheile acasă. A forțat poarta, dar după ce a intrat în casă s-a trezit cu un polițist care a refuzat să creadă că aia era casa lui. A fost un imens scandal, până la urmă Obama i-a invitat pe amândoi la o bere la Casa Albă.
De partea cealaltă, am văzut situații în care impresia mea a fost că acțiunile polițiștilor nu erau motivate de rasism, ci de teamă. Teama că, în loc de permis de conducere, omul pe care-l opriseră în trafic va scoate din torpedou un pistol. Eu cred că e nevoie de mai mulți polițiști de culoare, oameni care să priceapă mentalitatea din cartier, să înțeleagă oamenii.
Aici societatea e segregată, fiecare stă în cartierul lui, în pătrățica lui, de aici și teama și neîncrederea. În acest război surd al raselor, polițiștii sunt percepuți ca fiind de partea „omului alb”, nu doar de către negri, ci și de către albi.
Care este atmosfera în cercul tău de prieteni, colegi de serviciu, cunoștințe?
Prietenii mei sunt oameni care cred ca și mine că „police brutality" e un fenomen real și că „Black Lives Matter”. Am foarte mulți prieteni implicați civic într-o formă sau alta. Unii participă la demonstrații, alții oferă servicii legale pro bono, alții fac voluntariat în comunități, am prieteni care sunt implicați în politică. Demonstrațiile sunt bune pentru a atrage atenția asupra a ceea ce se întâmplă și pentru a rezolva o situație punctuală, dar e nevoie ca oamenii să voteze, să se implice pe termen lung.
Mona Nicoară, regizor de film, Brooklyn, New York: „Singurii pe care îi văd că nu poartă mască aici la New York sunt, culmea, polițiștii”
Când au început protestele în New York?
Primele proteste de care am auzit eu în oraș au fost cele din 29 mai. Dar aceste proteste nu au venit nu doar ca urmare a uciderii lui George Floyd. Ele sunt rezultatul acumulării tensiunilor rasiale din Statele Unite.
Unele din incidentele recente sunt acute și legate direct de brutalitatea poliției: o filmare făcută publică pe 5 mai arată cum Ahmaud Arbery a fost împușcat în timp ce făcea jogging pe 23 februarie în Brunswick, statul Georgia, de un fost polițist și de fiul lui; Breonna Taylor a fost împușcată de poliție în Lousville, statul Kentucky, în timpul unui raid neaunțat care îl viza pe fostul ei iubit; George Floyd a fost ucis pe 25 mai în Minneapolis, statul Minnesota, în aceeași zi în care la noi în New York în Central Park o femeie albă care a a fost rugată de Christian Cooper, un ornitolog amator, să-și pună câinele în lesă regulamentar, a fost filmată sunând isteric poliția să vină să-i salveze viața “amenințată” de un afro-american…
Nu e nimic nou în asta, din păcate: proteste similare au început în 2014 după ce Michael Brown a fost ucis de un polițist alb în Ferguson, statul Missouri, și Eric Garner a fost gâtuit de un polițist în cartierul Staten Island din New York. Același lucru s-a întâmplat după ce Rodney King a fost bătut de polițiști din Los Angeles, statul California, în 1991, și justiția a fost percepută a fi de partea făptașilor. Iar istoria merge de fapt mai adânc, în anii 1960…
Dar nu e vorba doar despre aceste incidente acute: inegalitatea aici în America merge foarte adânc. Pandemia COVID-19 a scos la iveală disproporții masive dintre albi și negri: cine își permite să stea acasă și cine trebuie să meargă la slujbe esențiale (nu doar în sănătate, dar în transporturi, servicii, construcții etc.), cine are economii să supraviețuiască dacă devine brusc șomer și cine nu mai are ce pune pe masă a doua zi, cine are asigurări de sănătate și cine e descoperit în fața urgiei, cine are rata mortalității mai mare și cine are probleme de sănătate legate de subnutriție, rasism de mediu etc.
Astea sunt lucruri care au devenit limpezi ca lumina zilei, imposibil de negat, în ultimele trei luni. Toate astea se acumulează într-un fel de violență lentă (ca să folosesc o vorbă a unui fost profesor al meu, Rob Nixon) care pe termen lung este la fel de (dacă nu chiar mai) ucigătoare ca brutalitatea poliției.
Mișcarea “Black Lives Matter” cere și eliminarea rasismului structural ale cărui efecte cumulative sunt și ele mortale la scară largă.
Cum au evoluat protestele din New York, de la proteste împotriva uciderii lui George Floyd la spargeri de magazine, violențe, incendieri?
După prima seară, când furia din oraș s-a adunat în Brookyn și au fost atacate câteva mașini și câteva secții de poilție la noi în cartier, protestele au devenit mult mai organizate și mai calme. Acum sunt voluntari care au grijă ca lumea să nu încalce legea, inclusiv ora limită impusă în ultimele trei nopți.
Pentru că nu folosim transportul în comun ca înainte, sunt mai multe locuri de adunare în fiecare dup-amiază (la un moment dat numărasem pe Twitter vreo cinci doar în Brooklyn, plus tot cam atâtea în Manhattan, Queens și Bronx, și mai puține în Staten Island), ca să poată participa toți cei care vreau.
Și sunt foarte mulți care vreau: afro-americanii sunt în minoritate la aceste proteste, e un eșantion reprezentativ cu foarte mulți albi și persoane de origine asiatică, cu evrei și palestinieni, cu musulmani și hinduși și atei laolaltă, ca în metrou.
Am văzut mii de oameni la unele dintre ele — majoritatea tineri, și cu grija celuilalt: la fiecare protest sunt voluntari care donează sticle cu apă, snacks-uri, cartoane și carioci pentru făcut pancarte și măști. Singurii pe care îi văd că nu poartă mască aici la New York sunt, culmea, polițiștii — care la început au luat poziții foarte agresive față de protestatari.
Dar acum că le-a devenit clară și lor diferența dintre protestatari și grupurile infracționale, mi se pare că s-au mai relaxat și ei, cel puțin în în timpul zilei. După ce poliția a escaladat violențele în data de 29, acum încearcă să revină la o relație umană cu protestatarii: nu sunt militarizați, nu poartă scuturi sau arme automate la vedere.
Protest în Brooklyn, New York, împotriva uciderii lui George Floyd. FOTO: Lexie Moreland/WWD/ Profimedia Images
Ați participat la vreun miting împotriva uciderii lui George Floyd? Ce s-a întâmplat?
Eu am participat la proteste din 30 mai, fiul meu cel mare din 29. Am mers cu amândoi copiii, cu prieteni, dar și singură în fiecare zi, aici în Brooklyn.
Atmosfera e emoționantă — ieri, de exemplu, am fost la un protest care era condus în întregime de fete: albe, afro-americane, musulmane cu văl, ce-o fi. Am văzut câteva sute de oameni care s-au culcat pe asfalt timp de 8 minute și 46 de secunde, cât a fost țintuit George Floyd, scandând “I can’t breathe”, ultimele cuvinte ale lui George Floyd săptămâna trecută dar și ale lui Eric Garner acum doar șase ani.
E un moment în care respirația pare să fie un principiu organizațional care împarte apele în mai multe feluri: cine are voie să respire și cine nu, cine poate să respire singur și cine e pus pe ventilator, cine nu mai respiră deloc și cine inspiră și expiră făcând yoga pe zoom, cine inhalează gaze lacrimogene…
V-ați schimbat în vreun fel comportamentul în ultimele zile? Ați renunțat la anumite deplasări în oraș, evitați unele zone, mijloacele de transport în comun etc? Viața de zi cu zi este afectată?
Nu. Dar dar nici nu prea mai rămăsesese ce să schimbe protestele: aici la New York suntem încă în „lockdown” foarte strict săptămâna asta și probabil doar puțin mai relaxat săptămâna viitoare, ceea ce înseamnă că nu sunt deschise decât farmacii și supermarketuri, transportul public este dedicat în principal lucrătorilor esențiali, iar lumea este descurajată să iasă cu excepția drumurilor esențiale și a plimbărilor sau jogging-ului absolut necesare pentru sănătatea noastră fizică și mentală.
Seara nu avem unde să ieșim, așa că nici noul “curfew”, ora limită impusă în ultimele zile, nu ne schimbă de fapt cu nimic programul zilnic în perioada asta — cu excepția mersului zilnic la proteste pentru unii dintre noi.
Ați asistat la vreun incident violent, ați văzut cum se spărgea un magazin, se incendia vreo mașină etc?
Nu.
De ce credeți că poliția nu a intervenit pentru oprirea jafurilor?
Nu știu dacă premiza întrebării dumneavoastră e bazată pe date specifice din New York. Poliția a intervenit, uneori cu forță disproporționat de mare. La un moment dat la începutul protestelor poliția din oraș a arestat peste 700 de persoane într-o singură seară, inclusiv ceva grupuri organizate care au prădat magazine de lux și de electronice din Manhattan.
Îmi imaginez că e posibil să fie excedați la un moment dat, dar nu se pune problema să nu intervină, mai ales că, istoric vorbind, poliția din New York a apărat proprietatea privată și business-urile din oraș mai abitir ca oamenii, din păcate.
Cine sunt cei care comit jafuri?
De unde să știu eu? Nu speculez.
Există o mișcare clară din partea protestatarilor onești pentru a se delimita de cei care comit jafuri?
Absolut. Și nu doar din partea protestatarilor, ci și a primăriei orașului și a guvernatorului statului New York, care recunosc legitimitatea mișcării și au spus clar și răspicat că jafurile nu sunt parte din protestele, ci sunt niște infracțiuni oportuniste.
Realizați însă că asta e a cincea întrebare legată de “looting” dintr-un interviu cu doar 12 întrebări? Și că niciuna din întrebările trimise de dumneavoastră nu se leagă de cauzele protestelor și de condiția minorității afro-americane din SUA?
În acest moment protestele sunt mai degrabă îndreptate împotriva poliției sau a administrației Trump?
Nu este un protest anti-Trump. Trump e doar cireașa de pe tortul de rahat servit populației de culoare din această țară de la bun început. Forțele de ordine au tratat negrii cu brutalitate de când au venit primele corăbii cu sclavi pe continentul ăsta. Tot de atunci datează și rasismul structural și supremația albilor aici, care este la rădăcina tuturor problemelor împotriva cărora protestăm acum.
E drept, Trump ar fi putut să-și spele parte din rușinea din 2017 când a luat apărarea „oamenilor de bine“ care mărșăluiau cu svastici în Charlotesville, în statul Virginia, dacă ar fi ales să conducă cu empatie și curaj civic. Dar a preferat să reanimeze limbajul autorităților rasiste din anii 1960.
Deși nu pare să citească istorie, nu știu cum naiba e doldora de referințe tulburătoare la cele mai negre capitole din istoria Americii. Așa că inteligența emoțională și soluțiile umane au rămas în sarcina autorităților locale, care gestionează situația cum le taie capul pe fiecare.
Cât de tare a fost afectat New York de lockdown? Șomaj, criză economică etc.
Noi suntem în carantină de fapt de vreo trei luni. Restricțiile se vor relaxa doar puțin după 8 iunie, pentru că la peste 21.000 de morți în oraș autoritățile au devenit extrem de prudente.
Prima lună a fost extrem de dificilă la New York, majoritatea noastră am avut un șoc traumatic legat de izolarea și pustietatea bruscă, complet nefirească și de fapt contrară spiritului locului, de coloana sonoră asurzitoare a ambulanțelor zi și noapte, de morgile, cimitirele și crematoriile depășite de situație.
Dar am învățat și să fim mai grijulii cu spațiul și nevoile celuilalt, mai înțelegători cu grijile și limitele altora, mai disciplinați ca cetățeni ai orașului. E un miracol că am ajuns de la aproape 800 de morți pe zi acum două luni la doar 50 acum — un miracol care are mult de-a face cu disciplina proaspăt (re)găsită a concitadinilor noștri.
Încă nu știm care o să fie urmările economice de fapt și știm și mai puțin despre convulsiile sociale și politice care cu siguranță vor veni. Ne cam ținem răsulflarea sub mască…
Care este atmosfera în cercul dumneavoastră de prieteni, colegi de serviciu, cunoștințe? Ei merg la proteste, sunt furioși pe poliție, sau mai degrabă ar dori ca acestea să se încheie?
Majoritatea prietenilor mei de aici ori merg la proteste ori ar vrea să meargă la proteste dar nu pot (pentru că au imunodeficiențe, probleme de sănătate, vârste sau stări de anxietate care îi fac mai vulnerabili — și riscul expunerii la virus în grupuri mari de oameni care scandează, chiar și cu măști și precauția distanțării fizice relative, e prea mare pentru ei).
Mi-e foarte clar că protestele ar fi mult mai mari dacă nu am avea pandemia pe cap.
49
40
