Să "intrăm" în casa lui Andrei Crăciun. Iată-l în budigăi a la Marele Lebowski. Dimineața, la cafea. Seara la seriale. Citește Cioran și Istrati, în ritm de Pink Floyd și Dan Spătaru. Trăiește ca un Dumnezeu, nu?
Ce gesturi faci dimineața?
Dimineața beau cafea, răsfoiesc presa virtuală, dau impresia că sunt pe facebook și comand mâncarea pentru ziua respectivă. Uneori mă aventurez chiar și până pe balcon, această nouă Romă.
Cum îți petreci ziua?
Îmi petrec ziua ca și până acum, când nu eram în autoizolare, fiindcă eu oricum stăteam mult în casă. Părăseam locuința doar pentru a merge la facultate sau la aeroportul Otopeni, în locul meu preferat din România: la terminalul plecări. Eu nu mai merg la serviciu de șapte ani, de pe vremea lui Băsescu. Lucram mult și înainte de acasă. Cu prilejul ciumei pangolinului îmi petrec ziua pregătind o biografie Cioran, așa că îl citesc pe Cioran toată ziua, precum și alte lucrări dedicate îndrăgitului nihilist. Totodată, îmi pregătesc și teza de doctorat despre Istrati, așa că mai citesc și Istrati toată ziua, precum și alte lucrări dedicate îndrăgitului vagabond de geniu originar din Brăila. Mă mai uit la filme, când n-am chef să citesc. Și, din nou, las impresia că sunt pe facebook, ba uneori chiar și pe instagram.
Ce gesturi faci seara?
Seara mă uit la un episod dintr-un serial. Până acum un an nu văzusem niciun serial în afară de Seinfeld, Familia Bundy și Columbo. Între timp am recuperate cu: Game of Thrones, Fargo, Breaking Bad, Leftovers, Narcos și altele. Cât de automat faci aceste gesturi? Peste mine nu s-a așezat rugina gesturilor de când ne-a oropsit pangolinul. Viața mea e în mare măsură la fel, ți-am spus. Am pierdut doar deplăsările în străinătate, până acum am ratat Egiptul, Polonia, Libanul și Japonia. În doar o lună.
Simți cum te “robotizezi”?
Ce faci împotriva “robotizării” tale? Nu mă robotizez. Sunt tot eu.
Cum te îmbraci?
Cum îți simți hainele? Mă îmbrac în budigăi de casă și în tricouri lălâi. Practic, și nu de ieri, de azi, stilul meu vestimentar este acela al lui The Dude din Marele Lebowski.
Cum stai cu plictiseala?
Nu m-am plictisit niciodată în toată viața mea, nu cunosc acest sentiment. Mereu îmi dau singur teme de gândire, fac exerciții de imaginație, joc în gând partide célèbre de șah (mai ales ale lui Capablanca), îmi pun muzică la mine în cap, mai ales Tupac, Elvis, Michael, Pink Floyd și Dan Spătaru.
Cu ce ochi îți vezi familia zilnic?
Sunt îngrijorat, ca toată lumea. Am două bunici care stau de ceva vreme numai la pat, una într-un spital, alta la o mătușă. Părinții mei au în jur de șaizeci de ani, mai am un bunic care a plecat pe nouăzeci și stă singur. Nu prea îi văd, vorbim însă la telefon. Eu stau în casă cu prietena mea și o văd cu aceeași ochi ca până acum. Nici ea nu mergea la serviciu din 2015.
Cum percepi casa? Cum reziști frecușului zilnic?
Stau în chirie. E o casă ca oricare alta. Sunt scutit, degrevat de treburile casei. Nu am făcut niciodată nimic. Nu o simt ca pe apăsare. Avem și balcon. De la noi de pe balcon se vede Intercontinentalul. E drăguț.
Ce lucruri în casă faci cu ocazia acestui moment de criză?
Nimic.
Cum v-ați împărțit zonele și rolurile în casă?
Eu pun pâinea pe masă, prietena mea se ocupă de toate celelalte lucruri.
Cu ce gesturi te contrariază tinerii din jurul tău?
Aidoma lui Seneca-Cel-Tânăr nu mă mai miră absolut nimic.
Ce instincte/sentimente s-au activat mai puternic față de familie?
Nu simt că trăim un moment excepțional. Sunt de multă vreme pregătit inclusiv să mor. Cea mai recentă dintre cărțile mele se numește "Nu mai suntem nemuritori".
Ți-e frică de COVID 19?
Îmi e mai frică de durere decât de moarte. Eu am afecțiuni respiratorii, am probleme cu inima, cu ochii, cu gingiile, cu articulațiile, cu ficatul. Presupun că aș muri dacă l-aș lua pe perfid. Dar stau bine ascuns în casă.
Care sunt zvonurile care te-au marcat?
Nu plec urechea la zvonuri. Singura teorie care mi-a plăcut până acum mi-a făcut-o un prieten: e posibil ca totul să fie rezultatul unei bombe biochimice scăpate de sub control. Dacă se fac teste nucleare, e de presupus că se fac teste și pe bombe biochimice, iar unele ies prost.
Cum ai știut că-s fake-uri?
Sunt ziarist de cincisprezece ani, am învățat să discern fonfleul de adevăr. N-ai cum să nu știi. Nu există să nu știi. Există doar să nu vrei să știi.
Care sunt știrile oficiale care te-au marcat?
Mă marchează existența domnului Vela în fruntea statului român. E peste puterea mea de a îndura.
Ți s-a restaurat încrederea în instituțiile oficiale?
Dimpotrivă. Am deplină încredere că locuim într-un stat din care lipsesc și instituțiile și cetățenii, moștenire a secolelor în care carpato-danubiano-pontici au slugărit prin diferite imperii, precum și moștenire a ceaușismului târziu în care încă trăim, în ciuda democrației noastre originale și a capitalismului de cumetrie și rapt.
Cum îți simți trupul? Faci exerciții cu el?
Sunt un porc sedentar. Merg pe jos prin cele două odăi de care dispun o mie de pași în fiecare zi. Înainte vreme mai mergeam pe afară câte zece mii de pași pe zi, mai ales seara, când erau oameni puțini. Nu sunt chiar un animal social.
Cum vezi timpul care este tot mai lung și liber?
Nu mă deranjează. Avem nevoie de timp. Oamenii fug de timp, și apoi se plâng că n-au. E o prostie. N-ai cum să nu ai timp, decât dacă nu vrei să ai pentru că îți e frică să îl ai.
Cum domini timpul?
Citesc, uneori scriu.
Care este durata consumului tău de tv?
Nu mă uit deloc la televizor din anul 2001 sau poate că 2002.
Cît timp pierzi pe net? Ce anume urmărești?
Nu îl simt pierdut. Stau conectat ca toată lumea, sunt conectat toată ziua, dar efectiv preocupat de ce e pe interent sunt foarte puțin.
Cât timp citești?
Citesc toată ziua. În afară de asta, scriu și mă uit la filme.
Ce jocuri aveți?
Nu mă joc, n-am avut niciodată harul.
Ai proiecte? Cum vezi viitorul?
Am învățat până acum să nu îmi fac niciodată proiecte. Sunt mai interesat de trecut decât de viitor. Am un temperament melancolic și îmbătrânind sunt tot mai nostalgic.
Cum arată moartea?
Nu știu, dar e sigur că voi afla. Moartea e singurul nostru numitor comun.
Cum arată Dumnezeu?
N-am nici cea mai mică idée, nu suntem intimi. Îmi imaginez că Dumnezeu, și dacă există și dacă nu există, se găsește totuși în oameni. Are chipul și asemănarea noastră, nu?
Cum arată Paștele în vreme de Coronavirus?
Nici înainte nu făceam ceva deosebit. Mai mergeam în vizită pe la părinți sau bunici. Nu sunt genul care să sărbătorească, nici măcar învierea Mântuitorului.
Ai făcut stocuri de ailmente?
Nu. N-am intrat de zece ori în viața mea într-un supermarket. Nici cumpărături nu fac, sunt ciudățel.
Dar de desinfectanți?
Nu, n-am stoc.
Cum te aprovizionezi?
Comand prin glovo sau prin foodpanda.
Ce mănânci? Cât mănânci?
Nu gătesc, nu îmi place nici măcar ideea de a găti. Ocolesc pe cât pot bucătăria. Nu sunt lacom, mănânc atunci când și cât am. Dar îmi place să mănânc doar ce îmi place. Dacă nu îmi place prefer să fac foamea.
Zilnic te trezești în aceeași realitate: stai acasă. Mintea ta cum acceptă acest lucru?
Sunt obișnuit. Mintea mea e obișnuită déjà.
Cum vezi acum “mulțimea”?
Nu mi-au plăcut niciodată mulțimile. Ocolesc atât cât pot gloatele. Dintotdeauna. Nu cred că o să încep să caut mulțimi nici de acum înainte. Ba dimpotrivă. Probabil că mi se va ascuți începutul de paranoia.
Ce înseamnă ce-i care se întorc acasă - pentru tine?
Nu îi condamn, dar nici nu îi aplaud. E normal, e omenesc.
Cât de mult te-a ajutat cultura ca să poți discerne între bine-rău?
Cultura ne separă de dobitoace, e bine să rămânem separați. Pe de altă parte se poate limpede vedea în ce hal se prezintă în fața istoriei un popor profund dezinteresat de cultură așa cum este poporul carpato-danubiano-pontic.
Citește și scrie în Jurnalul ANTI-covid19
9
10
