​​România încearcă de ceva vreme, fără succes, să implementeze măsuri alternative la pedeapsa închisorii. Necesitatea unor astfel de măsuri a fost evidențiată în expunerile de motive ale diverselor proiecte de lege, argumentele fiind relativ notorii.

Manuela GornoviceanuFoto: Tuca Zbarcea & Asociatii

Pornind de la respectarea Hotărârii-Pilot Rezmiveș și alții împotriva României, pronunțată de Curtea Europeana a Drepturilor Omului la data de 27 aprilie 2017 și constatările făcute în Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră) din 5 aprilie 2016 Pál Aranyosi și Robert Căldăraru în cauzele conexate C-404/15 și C-659/15 PPU și până la politicile recente de abrogare a recursului compensatoriu, cu promisiunea vagă a unor măsuri care vor răspunde cerinței de respectare a standardelor impuse de tratatele și convențiile internaționale privind drepturile fundamentale, România avea, oricum, suficiente motive pentru a demara un astfel de proiect legislativ.

În plus, în condițiile actuale, generate de epidemia COVID-19, deținuții constituie o categorie vulnerabilă, multe state adoptând o politică penală adaptată acestei realități, care să anticipeze efectele extinderii infectării în spațiile de detenție. Deși proiectul a fost înaintat forului legislativ anterior răspândirii epidemiei, acesta rămâne un răspuns adecvat la nevoia de reducere a supraaglomerării penitenciarelor.

Costurile pe care le-ar presupune supravegherea pot fi compensate din cele pe care le-ar presupune întreținerea persoanelor condamnate pe perioada detenției.

La data de 31 martie 2020, Senatul României a aprobat propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, precum și pentru completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare (1).

Conform proiectului, aflat în prezent în dezbatere la Camera Deputaților, instanța va putea dispune executarea la domiciliu a pedepsei închisorii dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

  • pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 7 ani;
  • infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
  • infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității;
  • în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că executarea la domiciliu a pedepsei închisorii este suficientă, iar condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Nu se poate dispune executarea la domiciliu a pedepsei închisorii dacă:

  • inițial a fost dispusă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dar ulterior a fost revocată;
  • infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților;
  • faptele reprezintă infracțiuni contra vieții, contra integrității corporale sau sănătății, infracțiuni stabilite asupra unui membru de familie sau asupra fătului, infracțiuni contra libertății și integrității sexuale, infracțiuni de corupție, infracțiuni de serviciu, trafic de persoane sau minori, fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice contra siguranței și integrității sistemelor și datelor informatice, precum și infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată;  persoana a fost condamnată anterior pentru săvârșirea fie a infracțiunii de evadare, fie pentru cea de înlesnire a evadării ori pentru tentativa la aceasta.

Proiectul prevede modificări și cu privire la termenul de supraveghere, în sensul în care acesta să fie egal cu durata pedepsei aplicate și să fie calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va trebui să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligația de a presta o muncă în folosul comunității, în condițiile stabilite de instanță.

În raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de reparare, instanța poate dispune individualizarea mixtă a executării pedepsei închisorii: în timpul săptămânii la domiciliu, iar în zilele de sâmbătă și duminică - la penitenciar.

În ceea ce privește supravegherea prin brățară electronică, proiectul prevede că persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, pentru care s-a dispus executarea acesteia la domiciliu, vor fi supravegheate în permanență prin intermediul unei brățări electronice, iar modalitatea de utilizare a dispozitivului, costurile pe care le presupune, precum și condițiile referitoare la transmiterea, modificarea și stocarea datelor prin supravegherea electronică vor fi stabilite prin regulamentul de aplicare al legii.

Nu în ultimul rând, prin proiectul de lege sunt enumerate și cazurile în care judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate să-i permită condamnatului să părăsească imobilul, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar.

Astfel, la cererea scrisă și motivată a persoanei condamnate, se va putea dispune părăsirea temporară a imobilului, în următoarele situații:

  • în cazul îndeplinirii obligațiilor care rezultă dintr-un contract de muncă/profesional;
  • în cazul în care starea de sănătate o impune;
  • în cazul în care este necesară prezența condamnatului în fața autorităților judiciare;
  • în vederea îndeplinirii unei obligații ce servește unui interes public.

Nu va fi necesar acordul prealabil al judecătorului de supraveghere pentru persoana care a părăsit imobilul, dacă acesta se află în stare de necesitate, legitimă apărare, iresponsabilitate, intoxicație, eroare ori a fost constrânsă fizic sau moral.

La aceeași dată, 31 martie 2020, Senatul a adoptat și proiectul Legii 2 privind monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare execuțional penale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Articol semnat de Manuela Gornoviceanu, Managing Associate al Țuca Zbârcea & Asociații (manuela.gornoviceanu@tuca.ro)

Note:

(1) https://www.senat.ro/Legis/PDF/2020/20L096FS.pdf