Este probabil cea mai grea perioadă pentru generația noastră, fiindcă vom mai sta câteva zeci de zile în case din cauza pericolului pandemiei. Unii deja au peste 20 de zile de când nu au ieșit, iar perioada ne va testa la maxim mecanismele psihologice de supraviețuire. Foarte complicat este pentru copii, fiindcă le este greu sau imposibil să înțeleagă că nu pot ieși afară și că părinții lor se tem de virus și de criza economică adusă de el. Sunt timpuri în care o parte dintre limitele impuse copiilor încep să fie înlăturate, timpul de ecran crește și dulciurile sunt pe masă mai des. Sunt vremuri excepționale din care părinții trebuie să iasă cu psihicul sănătos, iar mai jos puteți citi ce au spus pentru HotNews.ro trei experți în domeniu despre cum să supraviețuim cu copiii în izolare.
De ce este mai grea această lungă perioadă de izolare pentru familiile cu copii, decât pentru cele fără copii? Pe scurt, timpul părinților este acaparat aproape în totalitate de copii, iar adulții nu au aproape deloc timp de relaxare sau de tele-muncă, mai ales când copilul este mic (și cere constant atenție).
În plus, frustrarea celor mici este mult amplificată și de faptul că, din cauza pericolelor legate de COVID-19 și din cauza restricțiilor, nu mai ies afară deloc sau foarte rar (câteva minute la câteva zile).
Dacă este să luăm și partea bună, nicio zi nu seamănă cu alta: copiii vin cu diverse întrebări, cu diverse idei de combinat mâncărurile și îi forțează pe părinți să devină super-creativi în a născoci noi jocuri care să ”neutralizeze” plictiseala care se instalează.
În articol regăsiți în fiecare capitol opiniile a trei persoane care știu bine domeniul și problemele
- Otilia Mantelers, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști români în parenting, autoare de cărți în domeniu și speaker la multe conferințe de profil
- Ioana Chicet-Macoveiciuc - ”Prințesa Urbană”, autoare de cărți pentru copii și de articole despre parenting pe blogul său
- Teodora Stoica, director de proiect la organizația Salvați Copiii
La final puteți citi cum arată o zi din viața unei mame cu copii mari.
Capitolul 1
Otilia Mantelers: Cred că în perioada aceasta trebuie să fie cât mai puține limite, fiindcă toată lumea simte anxietate. Este normal să crească și timpii de ecran
Vor fi câteva zeci de zile de izolare și multă lume va ajunge la limita suportabilității, mai ales că și copiii vor simți tot mai mult supărare pentru că nu pot ieși afară (aproape) deloc. Părinții trebuie să aibă grijă și de sănătatea lor psihică, iar acest subiect nu este prea des discutat, spune pentru HotNews.ro, Otilia Mantelers.
”În momentul acesta nu cred că există în lume o persoană care să nu simtă anxietate, fie că e mai mult sau mai puțin manifestată. Trebuie să avem grijă de psihicul nostru, cum avem și de corpul nostru și la fel cum respectăm recomandările atât de des auzite de a ne spăla pe mâini sau de a nu ieși afară. Despre sănătatea psihică nu s-a vorbit prea mult și este foarte importantă. De exemplu, este greu pentru persoanele claustrofobe cărora le-ar putea crește anxietatea și crizele de panică. Trebuie să avem grijă de noi și din punct de vedere mental, ajută terapia pe Skype sau pe Zoom, ajută grupurile de sprijin care te pot scoate de sub sentimentul de izolare”.
Rău este și că transmitem agitația noastră copiilor, măcar la nivel non-verbal ”Trebuie să fim sinceri față de copii și față de noi înșine, să le spunem:
Cum îi explicăm copilului că nu poate ieși afară atât de mult timp?
Trebuie să îi spunem că există un virus foarte puternic, periculos mai ales pentru cei în vârstă și pentru cei care deja au unele boli. Trebuie să îi asigurăm pe copii că lor nu li se va întâmpla nimic și că nici nouă nu ni se va întâmpla, dar că trebuie să-i protejăm pe ceilalți ”Trebuie să le explicăm că <șefii țării> au luat hotărârea să-i protejeze pe cei în vârstă și să ne protejăm unii pe alții și de-asta nu avem voie să ieșim din casă, dar este vorba de o perioadă limitată (...) Le putem spune că în China viața revine la normal și le putem arăta poze de acolo”.
Locurile de joacă vor rămâne goale probabil câteva săptămâni de acum înainte (foto -HotNews.ro)
Cel mai greu va fi pentru părinții cu copii micuți (de sub 6-7 ani), fiindcă acești copii au nevoie de prezența fizică a părinților foarte mult timp, spre deosebire de copiii mai mari care se descurcă singuri, vorbesc cu prietenii prin diverse aplicații și se joacă mult mai mult timp, fără a cere constant prezența unui adult.
O perioadă cu mai puține limite
”Cred că în perioada asta trebuie să fie cât mai puține limite, fiindcă toată lumea simte anxietate și atunci când mie nu mi-e bine, mai bine dau drumul la limite, decât să <țin de ele cu dinții>. Și eu am cumpărat dulciuri copiilor și am relaxat limitele la timpii de ecran, tocmai fiindcă uneori mă simt eu copleșită și mă gândesc cum sunt eu în relație cu ei. Mă gândesc că, dacă tot nu le pot da uneori o variantă bună din mine - sunt cicălitoare, enervantă, îi cert - mai bine îi las o oră în plus la televizor și în ora asta poate mă ajut pe mine”, explică Otilia Mantelers.
Ea spune că părinții au, în această perioadă, nevoie de sprijin emoțional pe care îl obțin fie vorbind cu alți adulți fie ascultându-și fricile, fie glumind - toate aceste lucruri fac bine. Ajută spre exemplu dacă părinții se uită la un film.
Ce se întâmplă cu părinții în perioada aceasta? ”Cred că fără sprijin emoțional vom fi mai depresivi, mai anxioși și mai răutăcioși. Unii oameni, ca să fie bine cu ei înșiși, fie se întorc la credință, la partea spirituală, fie apelează la un terapeut sau la grupuri de suport. Ideea este că trebuie să lărgim un pic comunitatea, să nu rămânem total izolați cu traumele noastre din trecut, fiindcă este posibil să nu știm ce să facem cu ele. Am citit pe Facebook că unii au început să bea mai mult, poate glumeau, dar mecanismele noastre de supraviețuire, din cauza izolării, ar putea fi și mai acute și am putea să fumăm mai mult, să bem mai mult, să mâncăm mai mult. Stai în casă, nu te miști, mănânci și ca mecanism de a-ți astupa niște emoții”.
Ce ar putea face părinții? Să construiască un program, să înceapă ziua împreună cu copiii, iar părinții să facă cu schimbul: un timp să lucreze, un timp să se joace cu copiii. Părinții ar putea să lucreze puțin înainte să se trezească copilul și apoi ideal ar fi ca ambii părinți să petreacă o jumătate de oră cu copilul dimineața ”pentru ca cel mic să pornească ziua cu sentimentul că a fost hrănit emoțional, că cineva are grijă de el”. Când un părinte lucrează, altul stă cu copilul, apoi stau amândoi cu copilul 10 minute, apoi poate copilul se uită o oră la un film și ambii părinți lucrează în acel timp.
”Ideea ar fi să nu punem copilul la ecran toată ziua, fiindcă asta i-ar crește nivelul anxietății, la fel fac și telefonul și televizorul. Este fezabil doar un program de muncă cu rândul, nu este ideal, dar toți angajatorii trebuie să înțeleagă situația”.
Ziua ar trebui să se încheie tot împreună, părinții să se joace cu copilul, poate luni seara îl duce tata la culcare și mama se uită la un film, iar marți va fi invers, ”dar este bine să avem și noi, părinții un pic de timp pentru noi”.
Multe postări de pe Facebook în care oamenii spun cât de bine este cu copiii acasă și cât de frumos este totul, nu sunt chiar adevărate. Otilia Mantelers explică mecanismul psihologic din spatele acestor postări.
”Multe dintre postările de pe Facebook reprezintă unul dintre mecanismele noastre de supraviețuire, ca oameni, de a face față unei situații de criză. Sunt oameni care folosesc optimismul ca mască, pentru a ascunde frica din interior și atunci avem aceste postări în care arătăm ce facem în casă cu copiii, cât de bine ne merge. Uneori chiar ne merge bine, dar alteori postăm diverse lucruri pentru a acoperi sentimentul de frică”
Capitolul 2
Prințesa Urbană: Este bine să avem un program de care să încercăm să ne ținem. Ne dă o stare de calm, de predictibilitate
Ce putem face pentru ca să rezistăm zeci de zile cu copiii în casă - Un program care ne dă o stare de calm, de predictibilitate, explică Ioana Chicet-Macoveiciuc.
Este bine să existe un program care să nu fie foarte riguros și să nu te constrângă, dar să conțină câteva repere. Cum este pe scurt o zi din viața Ioanei?
”La ora 9 copiii încep școala online iar eu fac de mâncare cu o mână în cratiță și o mână lângă laptop, la ora 13 mâncăm toți patru, de la 14 la 16 ne uităm la film, apoi mai lucrăm ceva, la ora 19 facem sport, la 20 mai mâncăm ceva, la ora 21 citim și apoi ne culcăm și toată chestia asta ne aduce un calm și o predictibilitate de care avem foarte multă nevoie. Este bine că știm ce urmează să facem, că avem o rutină, fiindcă după ce s-a anunțat că nu se mai iese afara era haos, fiindcă nu știau nici copiii la ce să se mai aștepte.”
Evident că nu poate fi respectat strict programul și copiii nu stau singuri de la 9 la 13 când fac școală online ”Școala le oferă lecții filmate și exerciții prin care să sedimenteze ce au învățat, dar au nevoie de asistență constantă din partea mea: le traduc, le explic, îi ajut. Într-o familie unde ambii părinți lucrează de acasă trebuie stabilite priorități, părinții trebuie să se împartă pentru a sta cu copiii și trebuie stabilit care este job-ul mai important pentru ca acel părinte să lucreze full-time”, spune Prințesa Urbană.
Jocuri
Mai greu este pentru părinții cu copiii mai mici pentru că aceștia trebuie să stea mai mult cu copiii, să facă activități mai diverse și mai scurte. Dacă un copil mai mare poate să se joace singur jumătate de oră sau să facă fișe, un copil mai mic nu poate sta atât timp și nici nu putem să-i cerem asta. Pot fi soluții și pentru copiii mai mici: îl iei în bucătărie să te ajute la mâncare, te uiți cu el online la teatru de păpuși, faci mici ședințe de yoga, spune Ioana Macoveiciuc.
”Nu este realist să ai așteptarea ca tu, un adult, să lucrezi opt ore cu copilul de doi-trei ani lângă tine. Este imposibil, nu faci decât să te frustrezi și ajungi să țipi la copil, iar el nu are nicio vină (...) Unii copii mai mici dorm mai mult, iar în acel timp părintele poate lucra”.
Pentru copiii foarte mici câteva idei ar fi ca părinții să le propună jocuri fizice, cu mingi, cu cățărat, cu scaune, cu mici corturi improvizate, jocuri de alergare, popice, poate fi făcut un tobogan mic sau să fie agățat mai sus un leagăn, Puteți încerca ”să aduceți parcul în casă” fiindcă pot fi comandate lucruri de la magazinele online.
Peștii și pisicile, două motive să stai în casă și să te joci (foto - HotNews)
Și Ioana Macoveiciuc spune că limitele trebuie relaxate în această perioadă cu totul excepțională ”Trebuie să-ți alegi bătăliile. Perfecțiune nu există, trebuie să nu ne omorâm între noi și perioada asta trebuie să rămână ca una de creștere, de stat împreună și nu una despre care copilul să spună,
Două exemple de lucruri pe care le-a câștigat în această perioadă
- Nu se mai trezește la 7, ci cu două ore mai târziu fiindcă nu mai trebuie să plece din casă și nici să pregătească copiii pentru școală
- Copiii fac mai multe lucruri singuri, spre exemplu își strâng farfuriile după masă și le spală ei, își taie singuri fructele pentru gustare, dau cu aspiratorul ”Le-am explicat că trebuie să contribuie și ei și că eu nu mai fac față. Pentru mine este un bonus, fiindcă ei fac lucruri pe care înainte nu le făceau” (...) Însă este clar că nu putem fi fericiți în perioada asta, dar ne vom adapta, copiii se pot adapta la orice, până la urmă”.
O perioadă în care este greu să fii fericit
”Suntem ființe sociale, avem nevoie să ieșim afară. De exemplu am izbucnit în plâns la o întâlnire online cu câțiva părinți fiindcă mi-am dat seama că nu m-am mai văzut cu nimeni de foarte mult timp. În plus, trăim vremuri stresante, suntem amenințați de boală, de lipsuri, țările intră în stare de asediu, de război. Nu poți fi fericit în perioada asta, cred eu, poți să fi conștient de situație, poți să te bucuri de ce ai câștigat, dar viața este grea, este o perioadă dificilă”.
Toată lumea va trece prin toate fazele: disperare, rebeliune, oamenii vor simți că nu mai suportă, vor simți frică, apoi resemnare, apoi din nou revoltă ”Asta este natura umană dar, din fericire, ne avem unii pe alții, ne îmbărbătăm, hai încă un pic, hai să facem un grup de sprijin și încet, încet trecem și peste asta”, spune Prințesa Urbană.
Mulți copiii vor mânca mai des și mai mult fiindcă stau mai mult în casă, dar este important ca ce mănâncă în plus să fie sănătos: bastonașe din morcovi, biscuiți din ovăz, fursecuri de casă.
Capitolul 3
Teodora Stoica: Este important să avem așteptări realiste și calibrate la vârsta și la capacitatea de înțelegere a copiilor
Cum le explicăm copiilor ce este coronavirusul? Cu sinceritate și fără informații care nu sunt de interes pentru el.
”Încurajez toți părinții să poarte discuții cu copii lor despre virusul COVID-19 și despre situația pe care acesta a creat-o. În lipsa unor informații clare, cu doar ce au prins din conversații auzite între adulții din casă sau ceea ce au văzut la televizor sau pe Internet, copiii, în special cei de vârste mici, pot să își construiască diverse scenarii negative care îi pot speria sau le pot crea neliniști. Este foarte important să prezentăm situația cu sinceritate, să recunoaștem dacă sunt lucruri pe care nu le știm, fără să încărcăm copilul cu informații ce poate nu sunt relevante sau de interes pentru el. Mai mult, este important ca ei să pună accent pe măsurile de protecție pe care trebuie să le luăm în această perioadă (ex. stăm în casă, ne spălăm pe mâini corect și frecvent, nu vizităm bunicii o perioadă, dezinfectăm suprafețele din casă și ținem legătura cu prietenii și familia doar prin internet și telefon)”
Prăjitură făcută în casă (foto -HotNews)
Câteva strategii pentru a trece de această perioadă de zeci de zile
În primul rând, este valoros să ne reamintim că trăim o perioadă deosebită, fără precedent în viața noastră, care va aduce cu sine emoții de îngrijorare, neliniște, neacceptare, teamă, frustrare sau chiar furie, spune Teodora Stoica.
”Acceptarea acestor emoții și a stării emoționale mai puțin echilibrată din această perioadă ca fiind lucruri firești, ne va ajuta. Este important ca părinții să găsească, în primul rând pentru ei, metode și resurse să gestioneze anxietățile și să își mențină sănătatea și echilibrul. Copiii învață în funcție de ce facem noi, părinții și mai puțin din ceea ce spunem, iar modul în care ne exprimăm emoțiile sau ne rezolvăm conflictele, are o mare influență asupra comportamentului copiilor. Un părinte care gestionează adecvat situațiile tensionate sau grele este pentru copil o sursă de siguranța și confort”, spune ea.
Iată câteva strategii prin care putem ajuta copiii să treacă mai ușor peste această perioadă:
⦁ Păstrați o rutină zilnică. Deși stăm cu toții acasă este important ca în continuare să păstrăm o rutină obișnuită – să respectăm orele de trezire și culcare, să păstrăm obiceiurile ce țin de igienă, mese regulate, ordinea din cameră. În această rutină este esențial să fie incluse și activitățile educative și cele de timp liber, cu accent pe cele ce stimulează relaxarea și starea de bine emoțională.
⦁ Oferiți un gram de control. Recomandăm părinților să implice copiii direct în stabilirea programului zilnic. Alegerea cărților pe care le vor citi, a jocurilor sau a activităților de timp liber vor oferi copilului un sentiment de control și autonomie.
⦁ Păstrați contactul cu cei dragi. Includeți în programul zilnic apeluri sau întâlniri video cu cei dragi, atât membri ai familiei, cât și prieteni ai copiilor. Comunicarea cu cei dragi va contracara efectele izolării și va ajuta la reducerea anxietății.
⦁ Faceți activități ce implică mișcare. Deși opțiunile sunt limitate, încercați să includeți în programul zilnic al copilului, mai ales dacă acesta este de vârstă mică, activități sau jocuri ce implică mișcarea. Acestea reduc stresul și îmbunătățesc calitatea somnului.
⦁ Oferiți spațiu pentru exprimarea emoțiilor. Un spațiu și context securizant, în care emoțiile pot fi exprimate, validate și discutate vor ajuta copilul să își regleze starea emoțională și să treacă mai ușor peste momentele dificile.
⦁ Gestionați folosirea dispozitivelor. Nu lăsați televizorul deschis pe timpul zilei, limitați folosirea dispozitivelor digitale și filtrați tipul de conținut care ajunge la copii. Astfel, îi feriți de posibile știri false sau alarmante care cresc starea de anxietate.
Cum le explicăm copiilor că părinții, deși stau acasă, NU sunt în vacanță, ci trebuie să și lucreze?
În primul rând, este important să avem așteptări realiste și calibrate la vârsta și respectiv capacitatea de înțelegere a copiilor noștri, spune Teodora Stoica.
Perioada prin care trecem predispune la apariția emoțiilor dificil de gestionat și la manifestarea comportamentelor mai puțin dezirabile. Există posibilitatea crescută să fim întrerupți atunci când poate facem ceva pentru muncă, să fim supuși unui șir de presiuni sau rugăminți repetate, să fim nevoiți să revenim asupra explicațiilor oferite sau chiar să renegociem regulile deja stabilite. Toate acestea sunt lucruri firești într-un context în care nevoia de atașament a copiilor este intensificată. Prin urmare, este important să ne reamintim că există o nevoie mai mare de disponibilitate din partea părinților, să ne armăm cu răbdare, înțelegere, blândețe și să avem încredere că situația aceasta va trece.
Capitolul 4
Cum arată o zi de izolare povestită de mama a doi copii mai mari: Faptul că, în premieră, copiii văd ce muncesc și cum muncesc părinții îi pune cumva în competiție cu noi.
Pandemia ne testează capacitatea de adaptare și rezistența pe o perioadă nelimitată. Cu doi copii, unul în clasa a V -a, altul, în clasa a III-a, testul s-a transferat și la ei. Într-un mod cu totul neașteptat, ei au luat-o mult mai în serios decât noi, adulții.
Întâlnirea lor cu ecranele era limitată înainte de COVID, dar acum a devenit mult mai deasă și este în scop educațional, dar i-a responsabilizat mult. Dacă există un program, chiar și repetitiv, zilele pot trece relativ repede. Faptul că, în premieră, copiii văd ce muncesc și cum muncesc părinții îi pune cumva in competitie cu noi.
Cum arată o zi ”obișnuită”?
Mă trezesc dis de dimineață, pregătesc micul dejun și gătesc pentru prânz, mă conectez la job, copiii se trezesc un pic mai târziu, se conectează la orele de la școală, vine prânzul, mă reconectez la job, ei se uită la Netflix, își sună bunicii, conversează pe telefon cu prietenii, ne arată glume care circulă pe internet. Spre seara mai facem o prăjitură, jucăm cărți, monopoly, trag de noi să facem sport, ne pregătesc diverse spectacole la care taie și bilete, televizorul merge, suntem toți la curent în timp real cu ce se întâmplă, ne anunță cifrele la zi, sunt parte din ce trăim cu toții. Ne mai și supără, se mai încaieră, intervenim, le explicăm că nu este simplu pentru niciunul dintre noi, dar că asta este situația.
Cred că este important să ne păstrăm liniștea și umorul, să o luăm ca pe o etapă, să ne sprijinim pe istoria umanității pe care să o dăm mai departe și copiilor, să afle că sunt perioade mult mai crunte prin care a trecut omenirea și trebuie să fie pregătiți pentru orice vremuri. Și să luăm aer de la fereastră. (Monica Ioniță)
0
2
