Izolare. Debusolare. Câți dintre noi nu spunem: nu mai poot! O iau razzna! Nu mai pot! M-am săturat! M-am tâmpit! M-am săturat de tv, de net, de casă! Perspektiva intră în casa și intimitatea oamenilor. Îți aduce modele de sănătate. Îți vorbește despre cum își țin capul, moralul, sufletul SUS oamenii din jur. Astăzi exemplul Ruxandra Cesereanu, scriitor și profesor la Cluj. Perioada asta otrăvită și-o petrece împreună cu Corin Braga și e-ngrijorată de conversațiile cu tatăl său care n-are stare să stea în casă. Citiți "istoria" Ruxandrei Cesereanu de la rugăciunea de dimineață la muzicile psihedelice, de la exercițiile de respirat la fake-ul cu Veneția invadată de delfini.
Ce gesturi faci dimineața?
Mă spăl, zic o rugăciune, pun de cafea.
Cum îți petreci ziua?
Pregătesc cursurile on-line (am două cursuri de predat în acest semestru – acela de poezie modernă și un altul numit Literatură și totalitarism). Citesc și recitesc (varii cărți), ascult muzică, mă uit la filme, vorbesc cu prietenii la telefon și cu tatăl meu. Corespondez pe mail cu prietenii din străinătate (ori pe chat). Mai scriu câte ceva (am niște manuscrise în lucru).
Ce gesturi faci seara?
Mă uit la știri să aflu noutățile legate de pandemie, apoi mă uit la un film. Dacă e ceva bun pe vreun post sau dacă e vreun documentar pe National Geographic și Viasat, dacă nu, caut pe computer un film, am o cinematecă bună acasă. Sau văd filme noi pe Netflix. Povestesc cu Corin (n.r: Corin Braga, profesor Litere Cluj), dezbatem una-alta despre vremurile de acum.
Simți cum te robotizezi?
Nu mă robotizez defel, fac lucruri care îmi plac și pe care le-aș face toată viața. Cursurile on-line sunt o noutate și o provocare, așa încât nu am cum să mă robotizez, dimpotrivă, experimentez.
Cum te îmbraci? Cum îți simți hainele?
Mda, ar trebui să nu mai stau doar în haine de casă (adică sportiv-lejer îmbrăcată), ci să gândesc niște veșminte nu doar comode, ci și simpatice ori măcar relativ elegante pentru statul în casă. Dintr-o minimă cochetărie.
Cum stai cu plictiseala?
Cum reiese deja din ce am spus până acum, nu mă plictisesc deloc. Pentru prima dată în viața mea, în sfârșit îmi ajunge timpul să fac ce am de făcut.
Cu ce ochi îți vezi familia zilnic?
Cu ochi iubitor și neliniștit în același timp. Refuz panica, am capul pe umeri și tocmai de aceea știu că ceea ce se întâmplă (pandemia) este foarte grav. Chiar dacă glumesc și râd de una-alta, fiindcă așa îmi este firea, știu cât de grave sunt lucrurile.
Cum percepi casa? Cum reziști frecușului zilnic?
Fac o minimă curățenie zilnică. Mă simt bine în casa mea (și a lui Corin), am gândit-o ca să ne fie tihnit (e un apartament cu 3 camere în care poți să respiri ; e dotat cu o terasă de zece metri lungime, la etajul zece, de unde se zărește Someșul, pădurea Hoia și cartierul copilăriei mele). Stau mai mult în biroul meu, la computer și la citit, dar și în sufragerie, la televizor, ori la bucătărie, la gătit. Din toate camerele noastre se zărește o parte linistită și înverzită a Clujului.
Cum v-ați împărțit zonele și rolurile în casă?
Eu gătesc și curăț una-alta, Corin face cumpărăturile la magazinele mici de lângă bloc și repară ce se mai strică prin casă. Casnic vorbind. Altfel, fiecare avem odaia noastră de lucru (de scris, mai ales). De citit, citim și în aceeași odaie, vedem filme împreună, ascultăm muzici (simfonice, rock, psihedelice etc.).
Cu ce contrariază tinerii din jurul tău?
Nu e vorba de tineri, ci de români. Unii sunt lucizi și precauți, alții sunt indiferenți și neglijenți în chestiunea pandemiei, ori chiar sarcastici, cu toate riscurile aferente.
Ce instincte/sentimente s-au activat mai puternic față de familie?
Îngrijorarea mea aparte este legată de tatăl meu, care are 85 de ani și nu prea suportă să stea în casă, vrea tot timpul să meargă la țară (unde are pământ) ori la supermarketuri, la cumpărături. I-am explicat cât de grave sunt lucrurile, sper că l-am convins.
Ți-e frică de COVID 19?
Mi-e frică, firește, dar nu am intrat în panică și nici nu voi intra. Vreau să îmi păstrez luciditatea. Sunt cât se poate de precaută. Nu cred în scenariile conspiraționiste. Sunt neliniștită de prognozele medicale (legate de România, dar și de întreaga lume), însă încerc să îmi controlez spaimele, întrucât doar rațională fiind pot lua decizii adecvate legate de sănătatea mea și a celor dragi.
Care sunt zvonurile care te-au marcat?
Știrea falsă cu apariția delfinilor și a lebedelor la Veneția a fost terapeutică pentru mine. Chiar dacă era falsă, mi-a făcut bine.
Care sunt știrile oficiale care te-au marcat?
Cazul cel mai tragic care m-a marcat (emoțional) până acum este acela al Italiei. La Bella Italia, aflată într-o situație tragică. Sâmbăta care a trecut au fost 700 de morți de coronavirus, în Italia, într-o singură zi. E cumplit. Am prieteni italieni, mă gândesc la ei, sunt oameni claustrați în casă care riscă să facă depresie. Italia cea frumoasă, mutilată de coronavirus, cu străzile pustii, e un spectacol tulburător omenește și cultural totodată.
Cum îți simți trupul? Faci exerciții cu el?
Ar trebui să reîncep exercițiile de respirație, da, nu ar fi rău. Deocamdată fac doar exerciții pentru șira spinării și mușchii gâtului, din cauza multului stat la computer.
Cum vezi timpul care este tot mai lung și liber? Cum domini timpul?
Timpul e acum al meu, știu cum să îl gestionez. De-abia acum am timp destul. pentru câte am de făcut.
Cît timp pierzi pe net? Ce anume urmărești?
Computerul rămâne deschis cam o jumătate de zi. Stau pe net câteva ore (2-3 ore). În rest lucrez pe computer.
Cât timp citești? Ce citești?
Citesc vreo 3-4 ore pe zi. Ascult muzică vreo oră. Mă uit la un film pe zi. Când mă uit la documentare, stau mai multe ceasuri.
Ce jocuri aveți?
Mai și dansez din când în când, pe muzică retro. De la posturile retro de televiziune. Mă uit la videoclipuri de odinioară (anii 70, 80, 90, 2000).
Ai proiecte? Cum vezi viitorul?
Despre viitor voi putea vorbi după ce se va încheia pandemia. Până atunci nu există decât prezent.
Cum arată moartea?
Așa cum a arătat dintotdeauna.
Cum arată Dumnezeu? Cum îl înțelegem dacă el nu ne înțelege?
Dumnezeu e așa cum a fost dintotdeauna. În vremurile noastre internautice, însă, s-ar putea ca și el să fie la noi în computer.
Cum arată Paștele în mintea ta în vreme de Coronavirus?
Va fi o sărbătoare rezervată, în izolare. Dar sunt convinsă că vom găsi căi de comuniune.
Cum stai cu stocurile de ailmente? Dar cu stocurile de desinfectanți?
Nu am unde să depozitez multe alimente în casă, locuiesc într-un apartament de 3 camere, cu o cămară mică. Dacă ar fi să stăm baricadați în casă, cred că am putea rămâne două săptămâni, fără să ieșim deloc. Dar nu mai mult. Am detergent, săpun și spirt cât să ajungă pentru o lună. Măști de protecție nu mai am decât vreo 3.
Cum este pregătitul hranei? Cât mănânci?
Gătesc repede, nu am aptitudini culinare, așa că improvizez câte ceva. Mai și comand mâncare (sarmale de post, de pildă, sau musaca cu legume) de la o firmă care știu că pregătește mâncarea cu precauție igienică. Mai comand mâncare și de la restaurantul japonez de lângă blocul nostru (kakiaghe – adică legume prăjite, orez prăjit cu legume, frigărui de pui, șnițel de porc, sushi cu avocado și măr). Mi-am făcut, de asemenea, o mică rezervă cu zacuști și tocănițe de legume. Cam așa.
Zilnic te trezești în aceeași realitate: COVID 19, stat acasă. Mintea ta cum acceptă acest lucru?
Mintea mea stă bine, am energie pozitivă deocamdată, ca să fac față situației de criză. Dar nu știu ce și cum va fi peste o lună.
Ce înseamnă ce-i care se întorc acasă - pentru tine?
Oameni disperați care trebuie înțeleși că vor să revină acasă în această situație de criză mondială, dar și oameni periculoși, dacă nu respectă precauțiile recomandate de autoritățile române și riscă să îi îmbolnăvească (prin iresponsabilitatea sau indolența lor) pe cei din jur.
Cât de mult te-a ajutat cultura ca să poți discerne între bine-rău? ENORM.
2
0
