Regimurile comuniste s-au remarcat, printre altele, și prin realizarea unor edificii monumentale, scumpe, dar complet inutile. Nu știu câte dintre acestea mai pot fi vizitate astăzi în România. Eu am văzut, în schimb, unul în Bulgaria, în inima Munților Balcani, la peste 1400 de metri altitudine. Numită și OZN-ul bulgăresc, construcția vorbește, pe înțelesul oricui, despre megalomania unui regim care voia să arate că „poate”, deși era din ce în ce mai impotent.
Românii au Casa Poporului, construită în centrul Bucureștiului și care în prezent este Palatul Parlamentului. Bulgarii au Casa Partidului Comunist Bulgar, care e pe vârful unui munte, la peste 1400 de metri altitudine și care e lăsată de 30 de ani în paragină. Iar dacă despre Casa Poporului se știu deja multe lucruri, de la modul în care a fost ridicată la comanda lui Ceaușescu, la sumele astronomice de bani pe care statul le consumă ca să o întrețină și până la parlamentarii cu probleme de natură penală care o populează, Casa Partidului Comunist Bulgar e mult mai puțin cunoscută.
Istoria Casei Partidului Comunist Bulgar
Ridicată pe vârful Buzludja, în inima Munților Balcani, la peste 1441 metri altitudine și cu o formă ciudată de OZN (de aici și numele mai puțin cunoscut de „OZN-ul bulgăresc”), grozăvia asta de beton a fost construită la ordinul Partidului Comunist din Bulgaria între 1974 și 1981.
A fost inaugurată în august 1981 și a fost folosită doar opt ani, până la căderea regimului comunist, în 1989. După cum îi zice și numele, era destinată partidului, care trebuia să țină aici tot felul de ședințe festive și politice. În plus, mai avea menirea să le arate bulgarilor cât de înfloritor și de puternic este regimul comunist.
Mai trebuie spus că pe vârful Buzludja, unde a fost construită clădirea, au avut loc mai multe evenimente importante pentru comuniștii bulgari. În 1891 aici s-au pus bazele socialismului în Bulgaria, când liderul Dimitar Blagoev și acoliții săi au înființat Partidul Socialist Bulgar, care a devenit mai târziu Partidul Comunist Bulgar. Așadar, acesta e de fapt motivul principal pentru care „OZN”-ul a fost ridicat pe un vârf de munte, unde accesul e destul de dificil și în zilele noastre.
Dacă ne uităm la asemănările dintre Casa Poporului de la București și Casa Partidului Comunist din Bulgaria, observăm că ambele construcții s-au ridicat în urma generoaselor „donații” venite din partea cetățenilor. Omul nou era atât de mândru de regim, încât nu știa cum și cât să mai doneze pentru betoanele gri care să le arate tuturor cât de glorios este socialismul. Desigur, „donațiile” erau, în realitate, sume de bani pe care cetățenii au fost obligați să le achite pentru realizarea proiectului.
Acum, la capitolul deosebiri avem mai multe, cele mai importante fiind amplasarea și utilitatea: Casa Partidului Comunist din Bulgaria nu poate fi vizitată la fel de ușor ca Palatul Parlamentului din București, iar prima servea drept casă a partidului. Deși oarecum deschisă publicului, era utilizată doar pentru lucrările partidului, fie ele și ședințe festive.
Arhitectul din spatelele Casei Partidului a fost Georgi Stoilov. El a venit și cu ideea ca edificiul să fie ridicat cu banii cetățenilor, pentru construcție fiind nevoie de 16,2 milioane de leva, adică echivalentul a aproximativ zece milioane de dolari la vremea respectivă. Totul pentru un monument inutil. E doar o structură imensă din beton, care cândva era destul de luxoasă la interior, plină de mesaje de propagandă. Acum nu a rămas decât o structură dezolantă și inutilă.
Interiorul „OZN-ului bulgăresc”
În urmă cu un an și jumătate, încă puteai intra, prin efracție, în interiorul clădirii, pentru a vedea ruinele care au rămas din „bijuteria” cu care se lăudau cândva comuniștii. Astăzi, însă, toate intrările sunt sigilate, iar o cașcarebetă este pusă strategic pentru gardianul care are rolul de a-i ține departe pe curioșii care caută o nouă cale de a intra în monument.
Înainte de a fi asaltată de hoți, imediat după căderea regimului comunist, puteai găsi în interior tot felul de statuete de bronz, pereții erau îmbrăcați în mozaic, iar sala circulară principală, era „decorată” cu chipurile celor care și-au pus amprenta asupra socialismului: încă găsești portretele lui Marx, Engels și Lenin, dar și ale idolilor socialiștilor bulgari Blagoev, Dimitrov sau Zhivkov. Atractivă e și cupola de sticlă a sălii: un vitraliu impresionant în care vezi secera și ciocanul și celebrul mesaj „proletari din toate țările, uniți-vă!”, dar scris în alfabetul chirilic. Cam atât.
Poze despre cum arăta cândva monumentul poți găsi chiar pe site-ul dedicat acestuia, aici.
Care este situația monumentului astăzi
Prădată de hoți și într-o vizibilă stare de degradare, monumentul este astăzi doar o ruină abandonată, pe care nimeni n-o vrea. Guvernul a vrut să o dea în administrare către autoritățile din Stara Zagora, cei din urmă au vrut să o dea în administrare Guvernului, iar din jocul ăsta de ping-pong, clădirea care ar putea fi transformată într-un muzeu pentru curioșii care vor să afle mai multe despre comunism rămâne în aceeași stare.
S-a pus chiar și problema ca Partidul Socialist Bulgar, moștenitorul Partidului Comunist Bulgar să o preia, însă nici liderii partidului n-au vrut să se lege la cap cu o asemenea grozăvie. Așadar, până se va găsi o soluție, monumentul rămâne în stare actuală. Interesant este că, pe lângă turiștii care vizitează Buzludja, aici mai vin, la începutul verii, simpatizanții partidului comunist bulgar și nostalgicii comunismului pentru a serba ziua partidului.
Cum se poate ajunge la Buzludja?
Dacă ești curios să faci o vizită, ai două opțiuni prin care poți ajunge aici: dinspre Kazanlăk, pe un drum plin de gropi, de vreo 30 de minute. E clar că autoritățile n-au de gând să investească prea curând pe drumurile patriei în zona respectivă. Tot ce trebuie să faci e să mergi dinspre Kazanlăk către Shipka, iar la intersecția unde vezi monumentul ridicat în cinstea lui Dimitar Blagoev faci dreapta. De aici, o serie de serpentine pe care o parcurgi cam în 15 minute și ai ajuns la destinația, la baza monumentului de torțe comuniste unde trebuie să-ți abandonezi mașina și să urci la pas.
A doua variantă e dinspre Gabrovo, dar trebuie să străbați pasul Shipka, tot un drum cu serpentine, asfaltat acum 30 de ani, mult mai deteriorat decât varianta pe care ți-am propus-o mai sus. Mai mult, varianta asta e de evitat pe timp de iarnă, pentru că autoritățile nu se obosesc nici măcar să deszăpezească drumul ăsta uitat de lume.
Ce mai poți face la Buzludja
Dacă tot ai ajuns până aici, e clar că mai ai nevoie de câteva obiective de vizitat în ziua cu pricina, pentru că n-ai să stai mai multe de o oră în fața ruinei Casei Partidului. Și pentru că te afli în apropiere de celebra Vale a Trandafirilor, poți să vizitezi micul oraș Kazanlăk, parcă înghețat în perioada comunistă.
Vizita la „OZN-ul bulgăresc”, mai ales dacă ești un tânăr care nu știe foarte multe despre regimul comunist, poate fi extrem de utilă. Cel puțin pentru mine așa s-a dovedit. Pe lângă cultul personalității din perioada comunistă, poți să înțelegi mai bine cât de puțin le păsa de fapt comuniștilor despre popor, cât de mult puneau accent pe propagandă și cum încercau să arate oamenilor simpli cât de glorios este partidul. Iar asta se făcea prin construcția de lucruri mari, dar inutile, care vor da bătăi de cap inutile generațiilor următoare.
14
12
