1989. 2019. Revoluția a existat. Revoluția rezistă. Fără ea n-am fi azi la shopping, în trafic sau la munte sau în Teneriffffe, sau în Italia, Spania. Că Revoluția are-n capul tuturor parfum de conspirație politică și ani de constipație socială? Foarte bine! Fiecare cu mintea lui. Dar cel mai puternic sentiment acum, la 30 de ani după, este că suntem incapabili să povestim copiilor noștri ce e o Revoluție. În 30 de ani, generațiile de 40-60 de ani au dobândit și și-au cultivat tone de prejudecăți și dizabilități. Cei mai mulți sunt “bolnavi închipuiți”. Și-au construit numeroase traume și-și varsă mai abitir ca piranhiile veninul asupra copiilor lor.
De vreo săptămână, de când gugălul din 2019 a fost invadat de subiectul Revoluției din 1989, tac și hohotesc. Românul este obsedat să fie mare revoluționar și mă-ntreb pentru cine face el, de fapt, această nouă revoluție. Lașii din 1989 își mint copiii și își construiesc în 21 decembrie 2019 o platoșă de otravă și închipuiri.
Suntem incapabili să povestim.
Cei mai mulți dintre noi, din 17 decembrie până-n ianuarie-februarie 1989 nu am fost în niciun loc important în care se făcea Revoluția. De atunci încolo n-am acumulat decât frustrări și bani.
Atunci, ce anume să le spunem celor tineri?
Păi, cum să-i spun copilului meu că am stat ca curcanul năuc și m-am uitat la televizor? Nu! A fost conspiraaaație, cum să mă duc eu la așa ceva!
De ce, bă, nu taci?
De ce mă nu ești sincer?
Ce ești copil? Cum să-i spun copilului de 20-30 de ani astfel de sincerități?
Musai ai fost curajos, musai te re-inventezi. Ai și motiv: o faci pentru copilul tău. Sictir!
Copilul tău va reproduce în feluri diferite erorile tale în propriul viitor.
Acum, în astfel de momente în care se încinge România pe un subiect, este momentul în care poți să-ți apropii copilul. Expediat cu o minciună și o conspirație în camera lui, el duce mai departe un fel de a fi. N-ai fost la Revoluție în 1989? Foarte bine! Taci dracului din gură în 2019. Nu Internetul ne rupe de copiii noștri, ci handicapul major de a nu fi sinceri, de a nu putea să povestim ce era cu noi pe lumea aia tulbure de după 1989.
Totuși, Revoluția este evenimentul istoric al vieții noastre, n-avem altul.
La ce să ne raportăm? La banii care-n 30 de ani ne-au cumpărat conștiințele? La mititeii râgâiți? La cât de mare ni se face burta de bere?
Revoluția din 1989 are inocența și sensul ei în viața noastră. Revoluția din 2019 este o mizerie.
A fost conspirație în 1989, bravo, dar acum, acum ce este? Cum se numește nerușinarea publică, frustrarea care ne iese din toți bojocii? Cât de mare este scârnăvia noastră de astăzi?
N-ai făcut nimic? Dă cuvântul celor care au ieșit în stradă.
Au fost viteji cu adevărat. În rest, vitejii lui Pește prăjit! În afara câtorva curajoși, n-am fost decât înfricoșați, lași și cinici. Era sindromul din fața blocului. Făcusem o boacănă și ne gândeam înspăimântați: ne omoară Ceaușescu de ne prinde!
Curajoșii, arată-i copilului tău, uite-i, există!
Au fost luptătorii împotriva lui Ceaușescu-Dumnezeu, au fost apoi revoluționarii. Nu oare aceștia trebuie arătați cu degetul în numele bunului exemplu?
A fost curajul câtorva de a se lupta în locurile de revoluție.
Curajul lui Mircea Dinescu, Doina Cornea, Paul Goma, Radu Filipescu, Gheorghe Ursu, ca să-i amintesc pe cei care-mi vin imediat.
Apoi, al lui Patapievici, al lui Iaru. Astfel de exemple îl fac pe copil să perpetueze revolta ori de câte ori îi este necesară.
Destinul acestora postrevoluționar ne sufocă. Ne dă palpitații. Cum bă să-i lauzi pe ăștia? Păi, nu știi ce-au furat? Ce-au făcut?
Păi, orice ar fi furat, revoluția aia autentică au făcut-o ei!
Cel mai mișto este nu doar că nu suntem în stare să ne povestim Revoluția copiilor noștri, dar nu suntem în stare să-i asigurăm memoria pe scurtă-lungă durată.
Copilule, azi nu știu să povestesc, dar vezi tu pe net. NU? istoria se scrie pe internet.
Zilnic suntem obsedați de indexări gugăl, de felul în care algoritmii variatelor rețele de socializare ne spionează, ne fură datele. Dar pe termen lung, se va scrie despre revoluție ca fiind o biată gâlceavă fără identitate, una ca oricare alta, o găleată de rahat aruncată între niște bucureșteni care n-aveau apă caldă și căldură în 2019. O transpirație, un guturai în plină încălzire globală. Nimic mai mult.
În sfârșit, când părinții le spun copiilor prostii, copiii ar trebui să caute o versiune oficială.
Ori, în 30 de ani, așa ceva nu există. O anchetă a Revoluției, o sentință nu există. Este vina Puterii? Nu, nu doar a Puterii. Da, însă a Puterii abandonate, uitate, anchilozate, îmbătrînite. Ori, baba asta hâdă numită Putere noi am investit-o ales-o făcut-o deformat-o. Noi nu ne-am dorit un răspuns.
E o ecuație complicată? Deloc. Minciuna din casă am expandat-o în societate. Hai să le spunem copiilor noștri că am fugit de 30 de ani de adevăr, de noi înșine.
Asta rămâne după noi:
- Copile, ce a fost Revoluția?
- Păi, ce-au făcut părinții mei.
- Păi, ce-a făcut tac-tu? Ce-a făcut mă-ta?
- În timpul vieții lor nu s-a întâmplat nimic deosebit. Și-au dorit bani, bani și cârnați. Pentru acești bani, mi-au spus doar prostii.
14
29
