Nu-i astăzi la fel? Ciulim ca iepurii urechile la orice mărire venită de la Guvern. Astăzi este șantaj. Pe vremea lui Ceaușescu, cum era? În comunismul lui Ceaușescu n-aveai ce face cu 100 de lei în plus. Nu puteai nici să dai foc, nici să te ștergi la dos cu 100 de lei. Nu puteai să faci chestiile astea. Dacă te lăudai pe Facebook, te sălta Poliția. O beleai. Dar dacă făceai chestia asta singur, fără să spui nimănui? Te vedea sigur cel mai bun prieten al tău, sau tac-tu. Ăia te turnau de frică la 112. Te lua Salvarea, te băga la balamuc. Dar, vești bune, astăzi poți să faci ce vrei cu bancnota de 100 de lei. Să ți-o mănânci? Da, chiar poți să-nvelești carasul-pește cu suta de lei și să-l prăjești în tigaie. Nu uita, totuși, să tăvălești și carasul-pește și bancnota prin făină! Ca să nu se prindă tigaia. ARTICOL dedicat celor 30 de ani de libertate, de bucurie c-am scăpat de Ceaușescu și de toți comuniștii lui.
Nu scriam despre o așa gogoriță. Eu îmi credeam contemporanii cu mult mai deștepți, dacă nu era Corneliu Porumboiu. E o secvență în filmul ăla al lui “A fost sau nu a fost” care m-a băgat în boală, de când l-am văzut. Adică, mă obsedează. Cum ar fi, un ins ca mine, rupt în coate, zice nevesti-sii nostalgic, ce bine ar fi prins suta aia de lei. Uite filmul:
Secvența aia idioată a lui Porumboiu mă bântuie pănă astăzi.
Dar ea pornește din 21 decembrie 1989, frica lui Ceaușescu pe care la momentul ei n-am văzut-o în disperarea ei. El nu dădea 100, d[dea 200 lei, chiar. Dar uite, mitologia s-a blocat in suta aia.
Da, recunosc, și mintea mea tot așa este. Mă tentează până astăzi și pe mine mărirea aia. Ciulesc urechea ca iepurele.
Ce aș face azi cu "suta" aia? N-are importanță.
Ce aș fi făcut însă în comunism cu banii ăia? Nimic.
Nu aveam ce cumpăra.
Nu puteam nici să le dau foc, nici să mă șterg la dos cu banii.
Nu puteam să fac chestiile astea fără să mă laud, ori dacă mă lăudam, mă sălta Poliția.
O beleam.
Făceam chestia asta singur, fără să spun nimănui? Făceam selfie?
Eram văzut de maică-mea, de cel mai bun prieten al meu. Oricare dintre ei mă turna de bou. Datoria asta aia era.
Mă lua Salvarea, mă băga la nebuni.
Pentru distrugerea simbolurilor naționale
.
Ce simbol, frate? Dacă comunismul crease situația asta să n-ai ce face cu hârtia de 100 lei... Eu ce vină aveam?
De ce zic că n-aveam ce face cu banii ăia? În magazine, la restaurante nu era mai nimic, de aia.
NU s-au găsit deloc începând cu 1979/1980 până în 1998:
fructul pasiunii, cafea, avocado, ghimbir, sparanghel, brocoli, kaki, carne (porc=antricot, mușchiuleț, etc, pui=orice parte, afară de gheare, capră, vită, curcan, rață, urs, unicorn, somon etc.), hârtie igienică (mă ștergeam cu ziarul Scânteia”), șervețele, lame de ras (ca să nu mă sinucid), Andivă, Creson, Lăptucă, Tarhon, Bob, Linte, Năut, Hașmă, Rubarbă, cherry, gulie, curmale, pitaya, kiwano, limes.
Erau doar în lunile martie-aprilie-mai:
Ardei, Bamă, Castravete, Dovleac, Dovlecel, Roșie,Vânătă, Salată, Spanac, Ștevie , Varză de Bruxelles, Ardei, Bamă, Castravete, Roșie, Vânătă, Fasole Erau doar în august-septembrie: Pepene galben, Pepene verde
Se găseau cu intermitențe: curentul electric, apa caldă, căldura în calorifere.
Se găseau cu ceva coadă (atenție, coada însemna așteptare după unii care veneau mai devreme ca tine, cu pericol că n-o să cumperi vreodată):
lapte și brânză, cașcaval, portocală, lămâie, banană, cocos, salam de sibiu, papaya, autoturisme Dacia, covoare
Din această situație, de unde credeați?, s-a inspirat și cântecul lui Andrieș:
(cântecul a fost interzis, bineînțeles! dacă s-ar fi găsit cașcaval Andrieș ar fi fost făcut de râs. N-a fost cazul)
Perene în comunism: șampania, rochia mireasă, borș, nechezol, morcov, creveți, varză, gheare de pui, porc de 19 lei (adică, slănină cu fire de carne) fasole boabe, cartof, fasole boabe, cartof, fasole boabe, cartof, fasole boabe, cartof, mărar, pătrunjen, leuștean, măr, prune uscate, varză murată.
Ce bine-i România fără comunism și Ceaușeștii lui!
16
2
