Încălcările de concurență pot îmbrăca forme variate, și se pot realiza în împrejurări extrem de diverse - astfel, un cartel de fixare a prețurilor poate avea loc la fel de bine în cadrul unei întâlniri într-un hotel din afara țării sau prin discuții purtate în cadrul unei corespondențe electronice sau pe rețele de socializare.
Un acord între un furnizor și un distribuitor privind, spre exemplu, limitarea vânzărilor paralele ale acestuia din urmă, se poate încheia prin semnarea unui contract, prin discuții telefonice purtate între angajați ai celor doi parteneri contractuali, sau prin orice alte modalități care permit unei autorități de concurență să tragă concluzia că a existat "a meeting of minds".
Însă poate cel mai surprinzător și dificil de acceptat este faptul că participarea la un acord sau o practică anticoncurențială nu presupune tot timpul o implicare activă, iar simpla prezență (inclusiv în mediul virtual) - într-un context în care au loc schimburi de informații, discuții sau propuneri anticoncurențiale - poate expune o companie la riscul aplicării unei amenzi de către autoritatea de concurență.
Astfel, prin acest articol urmărim să aducem în prim-plan două dintre cele mai întâlnite situații în care tăcerea unei companii riscă să fie privită de către autoritate de concurență drept participarea la un acord sau o practică anticoncurențială. Exemplele au în vedere încălcări ce au loc între concurenți, însă la fel de bine se pot imagina scenarii privind fapte anticoncurențiale la care participă operatori economici activi pe piețe diferite.
i. Participarea la întâlniri în cadrul cărora unii dintre concurenți discută aspecte anticoncurențiale
Una dintre cele mai frecvente împrejurări în care companiile ajung să fie investigate de Consiliul Concurenței, deși nu au avut un rol activ în în cadrul unei fapte anticoncurențiale, este cea în care acestea au fost prezente la întruniri în care alți concurenți au discutat cu privire la conduita lor pe piață (în materie de prețuri, costuri, piețe țintă, etc.).
Aceasta deoarece, conform practicii naționale și europene în materie de concurență, în lipsa unei distanțări exprese, se consideră că toți cei care au luat parte (chiar și prin simpla prezență) la o discuție anticoncurențială au acceptat informațiile furnizate și discuțiile purtate și și-au putut adapta conduita pe piață ca urmare a acestora.
Indiferent de contextul în care o companie se află - în cadrul unei adunări la asociația de profil, la o conferință, la o întâlnire organizată de un furnizor comun pentru toti partenerii săi comerciali - și indiferent de cine este reprezentată în acel caz (administratorul companiei, un angajat din departamentul de vânzări, etc.), este important ca întreprinderea să aibă în vedere că, în măsura în care unii dintre participanții la discuție ridică un subiect sensibil concurențial, e necesar să se distanțeze expres (public) față de aceasta.
ii. Includerea într-o corespondență electronică prin care sunt transmise informații sensibile concurențial
O altă situație în care o companie se poate găsi la risc de sancționare este aceea în care este parte la o corespondență electronică prin care un alt concurent transmite informații sensibile comercial (spre exemplu, majorarea unor prețuri viitoare) și nu ripostează, indicând faptul că informațiile primite sunt nesolicitate iar compania nu dorește să primescă astfel de date despre concurenții săi.
Aceasta deoarece, similar cazului expus mai sus, în lipsa unui răspuns, există un risc ridicat ca autoritatea de concurență să considere că adresantul a acceptat informațiile primite și a ținut cont de acestea în activitatea desfășurată.
Cazurile prezentate sunt exemplificative, iar situațiile din practică pot varia în funcție de împrejurările specifice în care acționează o anumită companie.
Ce este comun tuturor este faptul că indiferent de context, de legitimitatea inițială a unei discuții sau de caracterul informal al acesteia, e necesar ca o companie să se distanțeze public de orice informație sau discuție care prezintă un risc de încălcare a regulilor de concurență.
În final, e important ca orice companie să știe faptul că oricare dintre angajați poate să o angajeze într-o faptă anticoncurențială, și de aceea trebuie să asigure periodic instruire angajaților și conducerii cu privire la tipurile de informații pe care le pot discuta, oferi sau primi de la concurenți și parteneri de afaceri, cum să semnalizeze dacă o discuție depășește ceea ce e permis de legea concurenței și, cel mai important, cum să se distanțeze în mod corect de o posibilă încălcare de concurență.
Un articol semnat de Carmen Peli, Partner și Oana Ambrozie, Senior Associate - PeliPartners
