“Ce ți-am făcut, ție, popor român?” - întreabă ursul în această scrisoare. Da, este chiar ursul de 10 ani, care a agonizat o zi întreagă ieri sub ochii poporului care și-a făcut selfie, ba, i-a dat ș-un șut în fund: dă-l în mă-sa mă deranjează în uichend? Ursul vă invită să accesați acest link pentru a citi relatarea obiectivă a întregii întâmplări. Pentru scrisoarea ursului despre nesimțirea poporului, citiți mai jos.
Dragă poporule,
A trecut deja o noapte, ai sforăit ș-ai uitat. Asta-i nesimțirea, nu? Eu am behăit a moarte 17 ore pe marginea drumului Praid-Sovata. Ai căscat gura! Apoi, mi-ai tras un glonț în cap: dă-l în mă-sa nu mai e bun de nimic.
Dragă porule,
Mă despart de tine fără regrete. Nesimțit ți-am zis? Uite de ce. Poporule, tu te știi popor de oameni, nu de ciuperci. Tu ai hotărât, nu eu, că omul este superior ursului, asta înseamnă că-l poate ajuta, poate arăta compasiune. Ieri, 17 ore nu te-ai gândit la salvarea mea, nu ți-a trecut prin cap nici să mă arunci la gunoi. Nu! 17 ore te-ai învârtit bucuros, că eram culcat la pământ, fără putere. Nu știai ce să faci? Eu cred că știi ce vroiai de la mine. Te-ai învârtit cu cuțitele în jurul meu, să-ți alegi o halcă mai bună din mine. Ai fi pus-o de grătar, la capul meu. Te-ai purtat cu mine ca un animal.
Dragă popoare,
Nesimțirea ta? Este și incompetență. Poporule, habar n-ai ce să faci când este o urgență. Te-ai urcat în poziții de decizie ca să ai case, mașini, aifoane, ficat de cormoran și mașini de spălat vase. Și când colo ai uitat că ești varză în capul tău. Nimic nu știi. Ești șef, boală curată! Am auzit că așa a pățit și Alexandra, așa a pățit și Luiza, niște fete de toată isprava din Caracal. La fel le-ai lăsat să moară și nici până acum nu știi cine-i vinovatul. Șefule, și fetele alea meritau să moară ca câinii?
În pădurile tale, plopule,
m-ai obișnuit cu nesimțirea. Mi-ai luat apa și ai otrăvit-o cu muștar de grătar, izvoarele cristaline sunt peturi de bere la 2, 5 litri. Mi-ai tăiat copacii de care mă scărpinam, din care mai haleam de mâncare. Ți-ai făcut case de vacanțe în fundul pădurii, unde vomiți și râgâi după beții. Ai ras tot și ți-ai vândut ieftin pielea.
Unde, popoare, să mă duc eu?
Pe linia de tren? pe șosea? Unii ieri, în agonia mea, își făceau selfie și ziceau lângă hoitul meu: ce bou, ăsta s-a sinucis! Sinucidere? Eram mort de foame, mi-era sete, pur și simplu. Cum le este tuturor urșilor care vin la tomberoane. Oare de plăcere venim să-ți cerem ajutor, fiară?
Române,
Ce-ți mai place nesimțirea față de urși, iepuri, mistreți, ciuperci, fragi, copiii tăi, viitorul tău. M-ai făcut șnițel pe marginea drumului cu mașina ta de neam prost. Dacă erai om, competent adică, nu nesimțit, găseai un doctor să-mi îngrijească labele făcute muci.
N-ai găsit că ți-au plecat românii din țară. Ai ajuns poporule, tot mai puțin, mai nesimțit și mai feroce.
Cât de prost am fost să mă nasc și sa mor în mijlocul unui asemenea popor.
Semnat: Ursul fără nume, făcut șnițel în zona Praid-Sovata
42
38
