O privire în viitor: Japonia. S-ar putea să nu vă placă ce veți vedea - Hotnews Mobile
1 € 1 USD 4,1382duminică 11 apr 2021

O privire în viitor: Japonia. S-ar putea să nu vă placă ce veți vedea

de A.Th.C. Luni, 24 iunie 2019, 22:17
- a A+
Imagine
Dacă vreți să aruncați o privire în viitor, încercați să vă uitați la Japonia. Nu va fi încurajatoare. Iată cum descrie perspectivele țării Timothy Taylor, editor-șef la Journal of Economic Perspectives: "Japonia se confruntă cu o situație în care populația și forța de muncă sunt în declin, iar segmentul vârstnicilor este în creștere. Costurile statului cu pensiile și sănătatea sunt tot mai mari, iar împreună cu tentativele de a stimula economia prin cheltuieli guvernamentale (majoritatea în infrastructură) fac ca Japonia să dețină o imensă datorie publică".


S-o spunem pe șleau: Japonia iese încet din afaceri; populația scade și țara se opune imigrației. Aceasta nu poate continua la nesfârșit. Cel mai semnificativ este că situația Japoniei este comună, într-o măsură mai mare sau mai mică, cu cea a majorității economiilor avansate. Rata nașterilor scade; economia are în cel mai bun caz o creștere mică; povara datoriilor este mare și adesea continuă să sporească.

Vă amintiți sau nu, dar în anii ʼ80 Japonia era așteptată să depășească SUA ca primă economie a lumii. Firmele japoneze dominau industriile tradiționale (oțel, automobile), ca și noile tehnologii (electronica). Ce diferență pot face câteva decenii! Economia japoneză, deși uriașă, este a treia, după SUA și China. Dar lumea n-o mai invidiază. Multe practici nu mai sunt admirate ca în anii ʼ80.

Elevi in Japonia
Foto: www.mext.go.jp
Cea mai mare problemă este îmbătrânirea populației. Un nou raport al Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OECD), citat de Taylor și postat pe blogul său Conversable Economist, dezvăluie un fapt uimitor: se așteaptă ca jumătate din copiii japonezi născuți în 2007 să trăiască 107 ani. Între timp, nașterile sunt în declin. Rata fertilității – numărul de copii născuți de o femeie – a fost de numai 1,4 în 2016, în comparație cu media OECD de 1,7 (o rată a fertilității de 2,1 este necesară pentru ca populația să se regenereze). Numărul deceselor îl depășește pe cel al nașterilor din 2017, iar populația va scădea până în 2030 cu 8,2 milioane, echivalând cu pierderea orașului Tokyo.

Normal, există o serie de efecte. Tendințele actuale vor duce la o reducere a forței de muncă cu 25% până în 2050, în timp ce proporția dintre japonezii apți de muncă (20-64) și cei peste 65 de ani se va schimba considerabil. Acum sunt doi japonezi de vârstă activă la unul de 65 de ani sau peste; în 2050 se așteaptă să fie numai 1,3. Este descrierea unei perspective economice apocaliptice. Numărul în creștere al japonezilor vârstnici a pus deja bugetul țării sub o presiune enormă. Din 1991, cheltuielile publice sociale – în principal cu pensiile, sănătatea și asistența pe termen lung - și-au dublat cota din PIB de la 11% la 22%.

Cheltuielile în creștere finanțate prin deficit au umflat datoria publică la 226% față de PIB – "cea mai mare înregistrată vreodată în OECD" și un nivel dublu față de cel din SUA. Iar eforturile de a reduce deficitul prin tăierea cheltuilelilor sau prin creșterea taxelor riscă să restrângă veniturile lucrătorilor mai tineri și să-i descurajeze în avea copii.

Desigur, dezechilibrul populației poate fi ajustat prin mai multă imigrație. Dar acesta n-a fost niciodată binevenită într-o țară cu un atât de puternic sentiment al identității proprii. E adevărat că numărul lucrătorilor străini s-a dublat de la 700.000 în 2013 la 1,46 milioane în 2018. Totuși, ei reprezintă numai 2% din forța de muncă a Japoniei. Rezidenții străini reprezentau doar 1,9% din populație în 2017, în timp ce media OECD este 13%.

Tratementele indicate pentru suferințele Japoniei sunt evidente. Femeile trebuie să facă mai mulți copii; oamenii trebuie să muncească mai mult timp; creșterea economică trebuie accelerată. În ciuda unor mici ameliorări, toate au fost imposibil de aplicat. Dacă Japonia își va găsi calea de ieșire din această situație este incert. Există bune rațiuni (politice) să nu se facă nimic și unele mai timide (practice) de a se întreprinde ceva. Multe țări avansate, inclusiv SUA, se confruntă cu probleme similare, dar mai puțin severe. "Restul lumii va privi cu atenție", spune OECD. S-ar putea să nu-i placă ce va vedea. (The Washington Post)


22104 afisari



cine are batrani sanatosi..
pehash [utilizator], Marţi, 25 iunie 2019, 11:51
+13/15
Asta cu batranii care nu produc nimic este boala romaneasca moderna. Cum sa nu produca nimic? Pai nu avem medici chirurgi care mai lucreaza si la 80 de ani? Arhitecti, ingineri, profesori, mecanici, fermieri.. toti pot lucra pana in ultima zi. Daca sunt sanatosi. Sigur, nu mai sunt la apogeul carierei, nu lucreaza 12h/zi, nu mai vin cu idei inovatoare, dar de lucrat pot sa lucreze. Daca sunt sanatosi. Daca sunt interesati, atrasi, motivati..

Ba chiar mai mult. Batranii care raman activi traiesc mai mult si mai sanatos. Pensionarii care nu mai ies din casa sunt condamnati.
Economia poa' sa ramana si stabila, ...
Eu the first [utilizator], Marţi, 25 iunie 2019, 9:05
+12/16
... si dac-ai trait multi ani pe datorie, in anumite domenii, cum sunt politicile de stimulare a natalitatii, e chiar sanatos la un moment dat ca economia sa dea inapoi, daca prin asta se poate reechilibra economia cu aspecte sociale.

Cresterea economica in izolare e o masura foarte proasta a starii de sanatate sociala a unei tari, pe termen mediu. Daca stai sa te gandesti, e extrem de buna analogia cu obezitatea. Cresterea economica e precum mancatul in exces - te ajuta doar la pus slanina pe fund si pe burta - la nivelul unei natii, oameni cu bani, imbatraniti, care nu mai produc altceva decat costuri. In momentul in care devii obez, nu mai poti lucra ca lumea, si veniturile ti se duc in cap - la nivelul unei natii, economia scade din cauza lipsei fortei de munca, da' costurile continua sa creasca.

Alternativa la obezitate, cand ai mancare din belsug/o economie care duduie, e sa mergi la sala si sa pui muschi, nu slanina. In contextul unei economii nationale, aia inseamna sa investesti masiv in stimularea natalitatii si in educarea populatiei. Aia-ti asigura o forta de munca educata si solida, pe termen mediu cel putin, si forta aia de munca e echivalentul muschilor pentru economie.

De notat ca educatia e esentiala. Mai ales o economie atat de tehnologizata ca cea japoneza n-are ce face cu forta de munca necalificata. Acuma, calificarile necesare unei economii, in lumea actuala, in care tehnologia evolueaza rapid, se schimba pe masura de rapid. Alt domeniu, in afara stimularii natalitatii, unde Japonia traieste pe datorie, e reconversia profesionala. Atitudinea traditionala fata de munca, in Japonia, e sa lucrezi pana pici si sa nu-ti iei concediu. Nu lasa loc invatarii continue.

Acuma, in conditiile unei populatii care-i tot mai batrana, cu costuri sociale tot mai mari si-o datorie externa enorma, nu doar in valoare absoluta ci si proportional cu PIB-ul, cu cine-i mai bine comparabila Japonia? Cu unu' care merge la sala sau cu unu' obez?
inca 24 de comentarii comenteaza