Istoria românească a unei industrii de peste 100 de ani: distrusă de stat, reînviată de privat. Ram Addanki (BAT): Am devenit al doilea cel mai mare contribuitor la bugetul de stat și un angajator strategic - Hotnews Mobile
1 € 4,7556 1 USD 4,2732sâmbătă 19 oct 2019

Istoria românească a unei industrii de peste 100 de ani: distrusă de stat, reînviată de privat. Ram Addanki (BAT): Am devenit al doilea cel mai mare contribuitor la bugetul de stat și un angajator strategic

Luni, 25 martie 2019, 18:19
- a A+
Imagine
Pe bulevardul Regiei, chiar lângă pasajul Basarab, terenul fostei Regii Autonome a Tutunului din Bucuresti zace abandonat. În perioada regimului comunist aici se produceau țigările Carpați, Snagov sau Mărășești. După revoluție, Societatea Națională Tutunul Românesc, care deținea și această fabrică, a fost privatizată, ajungând în portofoliul firmei Interagro, controlată de controversatul om de afaceri Ioan Niculae. În 2012 societatea a inițiat un proiect imobiliar uriaș acolo, ce viza construirea a două turnuri de 30 și 35 de etaje, un parc cultural și un cartier rezidențial, însă totul a rămas la stadiul de proiect, din cauza unor litigii cu statul în ceea ce privește achitarea datoriilor SNTR. Cât despre producerea țigărilor, fosta industrie românească a murit.



Ce am pierdut? Pe lângă un patrimoniu uriaș, și locurile de muncă create, businessul era unul extrem de profitabil pentru statul român. Un exemplu este fabrica de la Ploiești a BAT.

Fabrica din Regie, cunoscută inițial sub denumirea de Atelierele pentru manufactura de tutun "Belvedere", a fost construită de Effingham Grant în 1864. În același an, prin decretul lui Alexandru I.Cuza, se creează monopolul statului asupra tutunului. În momentul construirii, fabrica avea 4 mașini de făcut țigări fără carton, 12 mașini de tăiat tutun și 400 de lucrători. La începutul secolului XX, la Fabrica de Tutun Belvedere lucrau circa 1.250 de oameni.

Fabrica de ţigarete a fost înglobată Regiei Monopolului Statului între anii 1879-1929, iar apoi, Casei Autonome a Monopolurilor (1929-1952).



Povestea prăbuşirii tutunului românesc începe după anul 2000, când statul decide să vândă Regia Autonomă a Tutunului din România și o transformă în societate pe acțiuni: Societatea Naţională Tutunul Românesc. La momentul privatizării, SNTR avea opt fabrici de fermentare a tutunului, șase fabrici de ţigarete la Timișoara, Sfântu Gheorghe, Târgu Jiu, Râmnicu Sărat, Iași și București, o Staţiune Centrală de Cercetare pentru Cultivarea şi Industrializarea Tutunului, o fabrică de piese şi 4.000 de salariaţi.

Digi 24, în cadrul emisiunii România furată, a reconstituit filmul privatizării. În anul 2000, pachetul majoritar de acţiuni este câştigat de Interagro, pentru 40 de milioane dolari. Firma lui Ioan Niculae își asumă și plata unor datorii vechi, de 55 de milioane de dolari. Leaf Tabacco Michailides contestă rezultatul procedurii în justiție, iar Curtea de Apel decide că Ministerul Agriculturii a încălcat procedura de privatizare. Licitația este anulată. Pentru a -şi recupera avansul plătit, Interagro dă statul în judecată și câştigă, cere executarea silită a Societății Naționale Tutunul Românesc, dar până la urmă ajunge la pace cu Ministerul Agriculturii, care în decembrie 2001 cedează către SC INTERAGRO SA peste 1 milion şi jumătate de acţiuni, adică 53,72% din SNTR. Așa seîncheie prima etapă a privatizării. În 2004, în a doua etapă a privatizării, Consorţiul Tobacco UE/2003, în spatele căruia se afla tot Ioan Niculae, ia restul de acțiuni, iar omul de afaceri pune astfel mâna pe tot Tununul Românesc.

După un an însă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală cere firmelor câștigătoare să aducă acordul pentru privatizare de la Consiliul Concurenţei, miza fiind plata datoriilor SNTR, proces câștigat în 2014 de omul de afaceri, însă în timp ce statul român se judeca cu omul de afaceri, fabricile de țigarete au murit încet-încet. Citește aici tot reportajul.

Ca să ne facem o idee cât a pierdut statul român din această afacere păguboasă, ne putem uita la fabrica de țigări a British American Tobacco de la Ploiești.

BAT a construit fabrica de la Ploiești în 1996, iar producția a început efectiv în 1997. Grupul deține în România în prezent trei mari entități economice: fabrica de țigarete și de Neostik-uri de la Ploiești, compania de distribuție la nivel național (BAT Trading) și un centru global de servicii.

"BAT a investit constant în dezvoltarea afacerii sale în România în cei peste 20 de ani de prezență locală, devenind liderul pieței de tutun, al doilea cel mai mare contribuitor la bugetul de stat și un angajator strategic, cu peste 2.500 de angajați și alte 25.000 de locuri de muncă create pe lanțul de distribuție și aprovizionare. România este una dintre cele mai de succes piețe pentru afacerea noastră. De aceea, în 2017 România a devenit un centru regional pentru coordonarea strategică a piețelor din Aria Europa Centrală și de Sud, respectiv Albania, Macedonia, Montenegro, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Serbia, Slovenia și Kosovo. Principalele elemente ale succesului nostru pe piața din România sunt mediu fiscal competitiv și resursa umană deosebit de valoroasă, o echipă performantă ale cărei rezultate au contribuit direct la poziția de lider de piață și la asumarea rolului de centru regional de coordonare strategică", a declarat Ram Addanki, Directorul Ariei Europa Centrală și de Sud (SCEA) din cadrul British American Tobacco.



Fabrica din România face parte din top 5 fabrici ale grupului la nivel mondial

"Datorită investiției constante, fabrica de la Ploiești a devenit a doua unitate de producție a Grupului ca mărime din Europa după cea din Polonia și între primele cinci la nivel global. Aproximativ 70% din produsele fabricate aici pleacă în peste 45 de piețe din întreaga lume, între care Italia, Japonia, Brazilia sau Rusia. Fabrica BAT de la Ploiești este în prezent singura din Uniunea Europeană unde se produc Neostik-uri, consumabilele din tutun pentru glo, produsul nostru inovator care încălzește, nu arde tutunul. În această privință, unitatea de la Ploiești este a treia producătoare de Neostik-uri la nivel global, după cele din Coreea de Sud și din Rusia", a mai declarat Ram Addanki, Directorul Ariei Europa Centrală și de Sud (SCEA) din cadrul British American Tobacco.

Compania este al doilea cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, cu peste 13,7 mld. Euro în taxe și accize plătiți în ultimii 10 ani. "În 2017, contribuția anuală la bugetul de stat a British American Tobacco, sub formă de taxe și accize, a fost de 1,7 mld. €, echivalentul a aproximativ 6% din veniturile fiscale ale României și a circa 1% din PIB. În cei 20 de ani de prezență a BAT pe piața din România, contribuția totală – directă, indirectă și indusă – la bugetul de stat a fost de cca 90 de mld Euro", se arată în datele furnizate de companie.

Numărul angajaților BAT România a crescut în mod constant, cu o medie anuală de 10% de la deschidere.

"În 1997, echipa cu care am demarat era formată din 300 de oameni. Astăzi, BAT este un angajator strategic în România, oferind peste 2.500 de locuri de muncă și generând alte 25.000 de locuri de muncă pe lanțul de distribuție și aprovizionare", a declarat directorul Ariei Europa Centrală și de Sud (SCEA) din cadrul British American Tobacco.

Anul trecut grupul a anunțat că, până în 2022, investiția totală a companiei în fabrica de la Ploiești va depăși 1,1 miliarde de euro, semn că afacerea funcționează. "BAT a anunțat anul trecut o investiție majoră în dezvoltarea capacității sale de producție de la Ploiești, pentru susținerea expansiunii în piețe din Europa a tehnologiei glo, produsul nostru care încălzește, nu arde tutunul, oferind astfel consumatorilor adulți o experiență a tutunului cu potențial de risc redus. Ca urmare a planurilor de dezvoltare, la Ploiești se construiesc capacități de producție de peste 8.000 de mp, dedicate exclusiv producției de Neostik-uri, consumabilele din tutun folosite cu glo", a mai explicat Ram Addanki.


36366 de afisari


interesant
Cetateanu [utilizator], Luni, 25 martie 2019, 19:03
+27/27
Acelasi Ioan Nicolae beneficiar al unor subvetii de stat in toate regimurili, acolo unde nu putea primi subventii a ingropat o industrie profitabila!
IN
Ilidia [utilizator], Luni, 25 martie 2019, 21:16
+22/22
Individul era ofiter de securitate, apoi, chipurile, a lucrat la ministerul chimiei. Acolo se dirijau exporturile, in primul rad de ingrasaminte. Ori stie toata lumea ale cui erau intreprinderile de comert exterior ...
inca 28 de comentarii comenteaza
Cookie Settings