A făcut parte din echipa care l-a operat pe premierul israelian Ariel Sharon, ascultă muzică rock în timp ce operează, a lucrat în Africa de Sud, Israel, Elveția și Germania și a ales să se întoarcă acasă nu ”din patriotism”, ci pentru că aici simte că poate face mai multe, profesional. Într-un interviu Hotnews.ro, neurochirurgul Dan Șuiaga a explicat cum este sistemul medical românesc, comparativ cu alte țări și ce solutii trebuie găsite.

Neurochirurgul Dan SuiagaFoto: Hotnews

”Am fugit tot timpul de România”

Medicul Dan Șuiaga recunoaște că nu și-a dorit nicio clipă să rămână în România. ”Așa am fost crescut eu, să plec de acasă. Am fost crescut într-o familie în care a scăpa de comunism era o chestie pe care și-o dorea mama mea, bunicul meu (care n-a putut să fugă) iar eu am crescut tot timpul cu ideea că trebuie să plec. De fiecare data m-am întors, pentru că nu mă regăseam în locurile în care am fost”. Faptul că medicii pleacă din țară, în opinia sa, este un lucru bun, ”Este foarte bine. Pleci pentru ca vrei să înveți, că nu ești mulțumimt. Oamenii care caută sunt oamenii care nu sunt mulțumiți și care avansează, după mine. Oamenii mulțumiți stau într-un loc și tot acceptă”.

”Creșterea salariilor nu rezolvă problemele din sistemul medical”

;Dan Șuiaga a explicat că, în România, medicii au tendința de a rămâne în centrele universitare mari, care sunt suprapopulate: București, Cluj, Timișoara, Iași, Târgu Mureș. În schimb, în orașele mai mici, medicii nu sunt atrași de nimic, nici de perspectiva vieții, nici de calitatea profesională a actului medical. ”Trebuie găsită o strategie în care să fie stimulați medicii să lucreze peste tot. Acum, practic le-au crescut salariile la stat destul de mult și te-ai aștepta să fie un boom, să nu mai vrea nimeni să plece dar nu neapărat asta a fost motivul pentru care medicii pleacă. Salariile reprezintă un motiv, dar după mine cel mai important este calitatea vieții ca medic în România, aparatură, ce servicii medicale poți să faci tu, accesul la resursele medicale. Au crescut salariile, dar după câte știu eu, bugetul spitalului nu a crescut și practic a scăzut cantitatea de materiale medicale ce le poți avea pentru a trata pacienții. Primești mai mulți bani ca medic, dar nu ai cu ce-ți trata pacienții și tot nu e bine pentru pacient, până la urmă”

”Când sunt în situații disperate, românii speră în orice.”

Dan Șuiaga s-a referit și la încrederea pe care o au românii în vaccinuri sau homeopatie. ”Noi, românii, suntem needucați în general, ca masă. Adică, avem vârfuri și avem o medie mai needucată decât restul Europei, zic eu. Acum suntem mult mai predispuși la a înghiți toate balivernele acestea care apar acum. Internetul a venit așa, ca și cutia Pandorei. Unii își spun părerea total neavizat: nu te vaccina că o să faci autism, care e total aiurea. Vaccinurile au salvat o grămadă de vieți. Homeopatia în secolul 18-19 era mai tare ca medicina tradițională pentru că se murea mai puțin după homeopatie. Atunci, medicina era mai puțin dezvoltată din punct de vedere al profilației infecțiilor, oamenii nu se spălau pe mâini.. dacă mergeai la un medic, te opera și pățeai ceva.. nu prea supraviețuiai în același procent ca și acum. Făcând homeopatie, e ca și cum nu făceai nimic și trăiai mai bine și atunci s-a păstrat impresia că homeopatia e bună. Dar homeopatia e diluția diluției diluției…practic, e apă cu zahăr”, consideră Dan Șuia.

”Sunt o mulțime de pietre magice, cristale și, de obicei, oamenii când ajung în situații oncologice disperate, apelează la toate nebuniile astea și sunt site-uri care vând tratamente extrem de scumpe. Pentru anumite tumori cerebrale, tratamente ajung și la o sută de mii de euro pe lună, știu atâția oameni care au făcut rost de bani, au făcut sacrificii și tot nu s-a întâmplat nimic. Dar, speră. Când ajungi într-o situație disperată, speri în orice”.

”Unui pacient cu boală oncologică, trebuie să îi spui adevărul”

Neurochirurgul Dan Șuiaga a povestit că unul dintre cele mai grele momente este atunci când dă o veste proastă. ”De obicei, sunt destul de direct, dar nu îi trântesc în față, diagnosticul, pentru că ei știu de fapt ce au și încercăm să găsim soluții împreună. Orice bolnav în stadiul ăsta are dreptul să știe, pentru că unii oameni își fac ordine în viață și fac chestii pe care nu le-au mai făcut. Nu poți să îi ascunzi până în ultimul moment, să îi zici că e răcit și, în final, săracul, să fi trăit șase luni fără să fi făcut nimic din ce ar fi făcut dacă ar fi știut”

”Elvețienii pun accent mai mult pe calitatea vieții, nu vor neapărat să trăiască mai mult”

Dan Șuiaga a descris care este mentalitatea pacientului elvețian. ”Vezi oameni care vin cu mâinile muncite, nu le e rușine de chestia asta, nu sunt snobi, nu vor să își arate bunurile. Nu o să vezi niciodată într-o țară gen Elveția, pe cineva care are bani mulți și vrea să arate chestia asta. Din contră, nu o să își cumpere niciodată cea mai nouă mașină, ci o să meargă cu mașina pe care o are până se rupe și o repară de zece ori și după aceea își cumpără cea mai tare mașină la momentul respectiv. La noi, e invers. La noi e mai degrabă: n-ai, dar vrei să pari că ai. Acolo, au și vor să nu deranjeze pe ceilalți, să sară în ochi”, spune Dan Suiaga.

”Aveau mulți refugiați din Kosovo și când aveai un pacient cu boală oncologică terminală din Kosovo, toată familia dorea să faci orice, doar să trăiască oricum. Și făceai totul să trăiască. Un pacient elvețian, aflat într-o situație similară, nu își dorea chestia asta deloc, nici el, nici familia. Semna de la început că dacă ajunge să intre într-o stare vegetativă, preferă să oprim orice act medical” - a adăugat neurochirurgul.