Joi, cursul mediu al tranzactiilor facute in piata valutara pe perechea euro/leu s-a apropiat de pragul psihologic de 4.6 lei/ euro, iar Robor la 3 luni, indicatorul la care sunt indexate imprumuturile in lei cu dobanda variabila, a urcat la 1.82%. Asta nu inseamna ca cei care au rate in lei vor plati de maine rate mai mari, dobanda la credite resetandu-se trimestrial. "Anuntul unei productii industriale peste asteptari in august in zona euro impreuna cu efectul negativ pe care l-a avut asupra dolarului minuta sedintei Fed publicata ieri au dus la o crestere a perechii pana la 1.1880 inainte de retragerea acesteia catre nivelul 1.1855.
Monedele Europei emergente s-au tranzactionat in intervale inguste fata de euro joi dimineata dupa ce forintul si zlotul au castigat teren cu o zi inainte", scriu economistii unei banci comerciale intr-un raport transmis joi, investitorilor.
Revenind la Robor, acesta se calculeaza ca medie aritmetica a ratelor dobanzilor practicate de 10 institutii de credit relevante pentru piata romaneasca din punct de vedere al activitatii pe piata monetara interbancara. In cadrul acestui proces, numit fixing, ratele de referinta (ROBID/ROBOR) sunt stabilite pentru scadentele de o zi, TN, o saptamana, o luna, 3 luni, 6 luni, 9 luni si respectiv 12 luni, deci pe diferite perioade in functie de orizontul de timp pentru care bancile se imprumuta reciproc, dupa cum explica Dragos Popescu, arbitragist principal in cadrul BNR.
In perioada recenta ratele dobanzilor pe piata monetara interbancara au inregistrat o evolutie ascendenta, stabilizandu-se ulterior in jurul ratei dobanzii de politica monetara, mai spune Popescu.
"Institutiile de credit se imprumuta reciproc pe piata monetara interbancara in functie de nevoia de lichiditate. Toate institutiile de credit autorizate de catre BNR detin conturi deschise la banca centrala, iar disponibilitatile existente in aceste conturi reprezinta lichiditatea din sistemul bancar. Lichiditatea din sistemul bancar are un rol principal prin decontarea finala a tuturor tranzactiilor financiare din cadrul economiei, fie ca este vorba de plati diverse efectuate de clientii bancilor, tranzactii pe pietele financiare, acordarea de credite, plati la Bugetul de Stat sau incasari la Bugetul de Stat. Cand institutiile de credit tranzactioneaza intre ele, are loc o redistribuire a lichiditatii de la o banca la alta, fara ca nivelul lichiditatii din sistemul bancar sa se modifice", explica arbitragistul principal din BNR.
Exista insa si factori care modifica nivelul lichiditatii din sistemul bancar fie in sensul cresterii, fie in sensul scaderii si pe cale de consecinta si nivelul lichiditatii fiecarei banci. O categorie de astfel de factori este reprezentata de factorii autonomi ai lichiditatii (aflati in afara controlului bancii centrale si nu care reprezinta operatiunile de politica monetara). Un important factor autonom al lichiditatii (in cadrul oricarei economii) din perspectiva influentelor generate asupra conditiilor lichiditatii este reprezentat de catre operatiunile in contul Trezoreriei Statului care determina in permanenta injectii sau absorbtii de lichiditate la nivelul sistemul bancar. In astfel de situatii, rolul bancii centrale este sa intervina pentru a contracara influenta factorilor autonomi ai lichiditatii, a regla lichiditatea din sistemul bancar si a stabiliza ratele dobanzilor. Acest lucru a fost facut si de catre Banca Nationala a Romaniei si nu cu intarziere asa cum s-a vehiculat.
Avand aceasta baza, ne indreptam atentia asupra tendintei de crestere a ratelor dobanzilor pietei monetare interbancare si implicit a indicelui de referinta ROBOR. Evolutiile observate au fost determinate de suprapunerea unor factori de natura conjuncturala, dar si de influenta unor factori de natura fundamentala.
Evolutia ascendenta a ratelor dobanzilor pietei monetare interbancare, dar mai ales amplitudinea acesteia au fost determinate de o serie de factori de natura conjuncturala care au actionat in sensul reducerii excedentului de lichiditate din sistemul bancar si ulterior instaurarii unui deficit de lichiditate: i) absorbtia de lichiditate asociata operatiunilor destinate platilor de taxe si impozite superioare celor anticipate la Bugetul de Stat in conditiile cresterii gradului de colectare; ii) sumele platite in avans la Bugetul de Stat cu titlul de dividende de catre unele companii cu capital public care au condus la o reducere suplimentara a lichiditatii din sistemul bancar; iii) suplimentar, intarirea conditiilor lichiditatii a fost determinata de operatiunile nerezidentilor asociate deciziilor de investitii.
Amplificarea absorbtiilor de lichiditate generate de factorul autonom asociat contului general al Trezoreriei Statului (exogen controlului BNR) au coincis cu debutul unei noi perioade de aplicare a RMO, ceea ce a sporit ulterior cererea de lichiditate a institutiilor de credit in vederea cresterii disponibilitatilor existente in contul detinut la BNR.
Reducerea lichiditatii din sistemul bancar a imprimat anumite caracteristici activitatii pietei monetare interbancare: i) cresterea volumelor tranzactionate pe fondul cererii de lichiditate asociate, asa cum am precizat, decontarii finale a tranzactiilor din economie - plati la Bugetul de Stat sau intre clienti ￢ sau ajustarilor operate la nivelul contului curent in perspectiva indeplinirii cerintelor RMO[4]. Trebuie facuta o precizare in sensul ca institutiile de credit dispun de un cadrul flexibil de indeplinire al cerintelor RMO impus de BNR care le faciliteaza maniera de gestionare a lichiditatii; ii) cresterea ratelor dobanzilor pietei monetare interbancare; iii) cresterea volatilitatii ratelor dobanzilor in special pentru maturitatile scurte (pentru o zi, o saptamana) care sunt supuse influentelor exercitate de catre raportul dintre cererea si oferta de lichiditate pe termen scurt.
In aceeasi masura, ratele dobanzilor pietei monetare interbancare in special cele cu maturitati mai lungi, au fost supuse influentei unor factori fundamentali ca nivelul asteptat al ratelor dobanzilor in viitor, evolutia asteptata a inflatiei si respectiv evolutia economiei in ansamblu. In consecinta, tendinta de crestere a ratelor dobanzilor pietei monetare pana in proximitatea ratei dobanzii de politica monetara s-a datorat si revizuirii ascendente a anticipatiilor inflationiste, dar si al asteptarilor privind ingustarea coridorului ratelor dobanzilor asociate facilitatilor permanente.
In aceste conditii, cresterea ratelor dobanzilor in sine nu a constituit o surpriza. Perspectiva cresterii dobanzilor pe piata monetara pana in proximitatea superioara a nivelul de 1% a fost prognozata si comunicata de BNR cu luni inainte. Era un proces inevitabil. Un element de surpriza l-a reprezentat poate viteza cresterii ratelor dobanzilor, iar aceasta s-a datorat suprapunerii factorilor amintiti anterior.
Evolutia ratei dobanzii de referinta a pietei monetare interbancare ROBOR atat sub aspectul tendintei, cat si al amplitudinii sustin argumentele avansate anterior. ROBOR a inregistrat cresteri superioare pentru maturitatile scurte (pentru o zi, sau o saptamana) supuse cu precadere influentelor exercitate de catre conditiile imediate ale lichiditatii care au devenit restrictive din considerentele amintite anterior. ROBOR pentru scadentele cuprinse intre 3 luni si un an au urmat tendinta ascendenta, dar atat cresterea, cat si volatilitatea acestora a fost mai redusa avand in vedere determinatii pe termen lung amintiti.
In incheiere voi descrie rolul Bancii Nationale a Romaniei in reglarea lichiditatii, proces denumit in termeni de specialitate managementul lichiditatii din sistemul bancar. Au existat opinii nu numai superficiale, ci si exprimate intr-o maniera peiorativa cu privire fie la lipsa de actiune, fie la actiunea tarzie a Bancii Nationale a Romaniei. Mai exact banca centrala a fost acuzata ca a furnizat cu intarziere lichiditate sau ca nu a stopat ratele dobanzilor pietei monetare interbancare, in speta a ROBOR. Nimic mai fals!
Vreau sa precizez inca de la inceput ca Banca Nationala a Romaniei nu controleaza ratele dobanzilor pietei monetare interbancare. Acestea sunt determinate de catre piata ca in orice economie de piata, iar piata monetara din Romania este o piata functionala in toate dimensiunile ei. In schimb, banca centrala influenteaza ratele dobanzilor pietei monetare interbancare prin intermediul instrumentelor aflate la dispozitie, intr-o maniera consistenta cu atingerea obiectivului legiferat : asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor pe termen mediu.
In ceea ce priveste alegerea momentului furnizarii de lichiditate, acesta fost stabilit in functie de evolutia si stabilizarea unor indicatori pe baza carora sunt fundamentate deciziile de interventie ale bancii centrale. Asa cum am explicat anterior, absorbtiile de lichiditate asociate operatiunilor in contul Trezoreriei Statului a fost unul dintre factorii care au redus excedentul de lichiditate la nivelul sistemului bancar si implicit a disponibilitatilor pe care institutiile de credit le detin in contul deschis la banca centrala.
Aceste absorbtii de lichiditate au coincis cu debutul unei noi perioade de aplicare a RMO. In cadrul mecanismului RMO institutiile de credit sunt obligate sa indeplineasca nivelul RMO pe baze medii la sfarsitul perioadei. In acest fel, acestea au la dispozitie flexibilitatea de a detine in contul curent de la BNR un nivel al lichiditatii intr-o anumita zi fie superior fie inferior nivelului prevazut al RMO, in functie de operatiunile cu care se confrunta. Ca urmare fiecare institutie de credit a constientizat reducerea pozitiei proprii a lichiditatii, dar nu si amploarea reducerii pozitiei lichiditatii la nivelul intregului sistem bancar. Acesta este si unul dintre motivele pentru care ratele dobanzilor au crescut in etape pana au atins rata dobanzii de politica monetara.
Un alt factor care a determinat momentul interventiei BNR a fost nivelul ratelor dobanzilor din piata monetara interbancara. Operatiunile de furnizare de lichiditate se realizeaza la rata dobanzii de politica monetara, care este o rata de referinta pentru piata din perspectiva conducerii politicii monetare. Ratele dobanzilor pietei monetare au crescut si s-au stabilizat dupa cateva zile in jurul dobanzii de politica monetara. In aceste conditii, ce institutie de credit ar fi dorit sa atraga lichiditate de la banca centrala la o dobanda de 1,75% cand ar fi putut sa faca acelasi lucru de la o alta institutie de credit la o rata a dobanzii inferioara?! Acesta este un principiu cu aplicabilitate generala in economie sau in viata de zi cu zi. Cine ar cumpara acelasi bun sau serviciu la un pret mai mare atunci cand il poate achizitiona la un pret mai mic fara nici un efort suplimentar?!, se mai intreaba Popescu, retoric.
Dragos Popescu este arbitragist principal in cadrul Directiei operatiuni de piata, Serviciul operatiuni de politica monetara.
10
4
