L-am intalnit pe printul Dimitrie Sturdza in sala de conferinte a unui hotel de trei stele din Brasov. Venise intr-un SUV negru, solid, parca blindat, cu numere de Elvetia. Purta un elegant costum bej si "pantofi fara sirete", dupa cum i-a prezentat, mandru, celor cateva zeci de doamne chemate la intrunire. Doamnele erau consiliere in exercitiu sau in devenire, pentru firma sa elvetiana, Deesse si "fiica" sa romaneasca, Capra Nera. Un fost tenisman de performanta. Un domn galant si neobosit businessman, preocupat de calitatea vietii clientelor sale. Unul dintre cei mai bogati romani, a carui avere pare a spori mereu, prin afaceri si retrocedari profitabile. Acesta e printul Sturdza, al carui trecut se identifica cu istoria zbuciumata a Moldovei. "Moldova mea" ii spune, alintand-o ca strabunul sau domnitor.
Ionita (1822-1828) si Mihail (1834-1849) Sturdza au domnit in Moldova, ducand la varf ambitiile de putere ale vechii familii nobiliare, atestate documentar inca din secolul al XV- lea. Dimitrie Sturdza se trage din ramura familiei care il are ca precursor pe Ioan Sturdza, stramosul domnitorului Mihail. Sturdzestii au fost si demnitari in guvernele Romaniei. Familia a dat un ministru de interne (Vasile Sturdza, care a fost si presedinte al Consiliului din Moldova, in 1859), un prim-ministru (Dimitrie Alexandru Sturdza, intre 1901 si 1906) si un ministru de externe (Mihail Sturdza, intre anii 1940-1941).
Printul Dimitrie Sturdza dand autografe la Brasov
Foto: Hotnews
Gheorghe Sturdza, tatal lui Dimitrie Sturdza, a plecat din Romania in 1948. Pe atunci, Dimitrie avea 10 ani. Nascut la Iasi, la 12 octombrie 1938, el a fost botezat de regina Elena si de fiul acesteia, Mihai. Scoala primara a facut-o la Bucuresti, insa dupa abdicarea Regelui, familia sa a parasit tara, stabilindu-se in Norvegia, apoi in Elvetia. Despre aceste vremuri, Dimitrie Sturdza va povesti el insusi, mai pe larg, in interviu.
Dupa Revolutie, Dimitrie Sturdza isi intensifica contactul cu tara, atat pe linie politica, cat si de business si retrocedari de imobile si terenuri care au apartinut familiei. Castelul de la Popesti (Iasi) si Miclauseni, ca si 26.000 de hectare de padure in Muntii Ceahlaului au reintrat in posesia Sturdzestilor. Dincolo de potentialul forestier al zonei, in subsoluri ar colcai uraniu, o resursa energetica extrem de vanata acum. Cu o avere estimata la peste 150 de milioane de euro, Dimitrie G. Sturdza apare constant in clasamentele facute de Forbes, cu cei mai bogati oameni din Romania.
Afacerea sa de baza dateaza din 1971. Deesse of Switzerland cu sediul la Oetwil am See (nu departe de Zurich) a inceput cu comercializarea directa a produselor cosmetice, largindu-si paleta de produse si la textile, produse de igiena si chiar accesorii pentru gatit. In contextul prezentarii noilor produse si al evenimentelor anului la care sunt invitati sa participe toti consilierii Deesse si Capra Nera (firma romaneasca, cu sediul la Bucuresti, coordonata de Alina Sturdza), Dimitrie Sturdza s-a aflat la Hotelul Jasmine din Brasov, unde ne-a acordat un interviu, pentru Hotnews.ro.
Dani Rockhoff: Inteleg ca sunteti in fata unui pas foarte important din viata dv. si anume "repatrierea" in Romania.
Printul Dimitrie Sturdza: Da. O sa locuiesc si in Romania, si in Elvetia. Dar pana acum am locuit mult mai mult in Elvetia. Acum o sa vin mai mult aicea, vreau sa ma concentrez pe afacerea asta pe care o avem aici.
Totusi, dupa mai bine de 60 de ani traiti afara, ce va impinge la acest pas? Se dezvolta afacerea pe care o aveti, in mod deosebit, in Romania?
Afacerea pe care o avem in Occident e foarte bine condusa de baiatul meu si echipa lui. El are 42 de ani, trebuie sa se ocupe singur acuma. Eu am 74 de ani, insa nu vreau sa ies la pensie, o sa continui sa lucrez. Si atunci m-am gandit sa ajut pe partenerii mei de aici, doamna Alina Sturdza si dl. Adrian Sasu sa dezvoltam afacerea asta in mare.
In afara de produsele pe care le vindeti, ce iluzie vindeti?
Nu stiu daca este o iluzie. Conceptul este ca incercam sa prezentam noi produse pe piata care pot sa usureze foarte mult viata oamenilor. Cand va duceti la un coafor si iesiti de acolo, va simtiti mult mai bine. Aceeasi treaba e cand folositi niste produse exceptionale, cum cred eu ca sunt produsele noastre: te simti mult mai bine. Nu avem numai cosmetice, ci si textile care cu adevarat ajuta persoanele sa duca o viata mai sanatoasa si mai usoara.
In sala in care s-au prezentat produsele Deesse si Capra Nera sunt peste 90% femei, de toata varstele. Le oferiti doar ocazia unui castig suplimentar, sau chiar un full job?
Se poate si full job, se poate si part time, asta ele decid. Noi avem doamne in Germania si in Elvetia, in Austria si in Franta, care fac asta full time. Cateva, putine, in Romania, castiga chiar foarte bine si nu cred ca regreta.
Printul Dimitrie Sturdza si Mari, consiliera Capra Nera
Foto: Hotnews
Spuneti-mi putin despre trecutul dv. si vremurile in care ati plecat din Romania. Cum au fost ele si cum ati pus pe picioare o astfel de afacere, in Occident?
E o buna intrebare. Am avut un var care a ramas aici in Romnia, era cu patru ani mai mare ca mine.
Ati plecat din tara in 1948...
Da, am plecat in acelasi timp ca si Regele si varul meu care a ramas aicea, caci asa a vrut mama lui, la 17 ani a primit patru ani de inchisoare. A lucrat la greu, la barajul de la Bicaz, a fost in diferite inchisori foarte grele. N-au avut nimic impotriva lui, n-a fost condamnat niciodata, insa a fost bagat in inchisoare. Tipic comunist. Eu, de partea cealalta, am plecat cu mama in Norvegia. Am avut o copilarie model. Acolo, in Norvegia, am putut sa fac sport, sa ma duc la scoala, sa invat. Dupa aia m-am dus la Politehnica, la Lausanne, unde am facut fizica atomica. In acelasi timp am devenit jucator de tenis destul de bun. Am castigat de vreo 32 de ori campionatul Elvetiei. Am fost si in circuitul international, cu Ilie Nastase, Ion Tiriac si alti mari jucatori.
De trecutul si mai indepartat, al familiei dv., tine capela din Baden-Baden, in Germania. Ce ne puteti spune despre acest lacas de cult?
Un strabun al meu, sase generatii inapoi, a fost domnitorul Moldovei. El a plecat din Moldova in 1848. A plecat inspre Baden-Baden si apoi la Paris, unde baiatul lui a fost omorat, intr- un colegiu. A facut un fel de mausoleu, pentru el, sotia lui, fata lui Maria si baiatul lui, care sunt inmormantati acolo, la Baden-Baden. E o capela extraordinar de frumoasa. Si Romy Schneider a facut mai multe filme acolo, sus. Sunt foarte multi romani care vin de peste tot, de la Stuttgart, Strasbourg sau Freiburg. Ei vin sa se roage acolo de Pasti, sau duminica.
E o capela de rit ortodox?
Da, da, de rit ortodox. Am avut mare noroc ca preotul care a fost inainte, preotul Mironovici, s-a luptat pentru capela asta. Eu nu prea stiam de ea, caci pe cand am venit eu, rusii voiau sa o preia. Am reusit sa impiedicam treaba asta. Este supusa Mitropoliei de la Iasi. Este o capela minunata, facuta in marmura. Cand ma duc acolo, ma reculeg si ma gandesc ce ar fi putut sa gandeasca si sa spuna domnitorul, in momentul de fata.
Revenind de la trecut, la vremurile actuale. Ca om de afaceri in Romania, in ce mod va influenteaza caderile de guvern -cum s-a intamplat de curand- si schimbarea relativ deasa de politici?
De fiecare data cand este o schimbare de guvern, sper ca o sa fie mai bine. Numai ca toate guvernele astea, de la inceput, din 1990, nu au inteles ca splina economiei romanesti trebuie sa fie exact ca si "splina" in Germania, in Elvetia, in Franta. Vreau sa spun ca 80% dintre afaceri trebuie sa fie afaceri mici si mijlocii, care sa absoarba oamenii, lotul de munca. Aicea, cu contabilitatea care este in Romania, cu dificultatile pe care firmele mici si mijlocii le intalnesc in drum, e aproape imposibil. Cunosc sute de oameni care au incercat sa-si faca o cizmarie, sau o statie de reparat masini, sau o tamplarie si au abandonat. Sau lucreaza la negru, sau nu isi fac societatea. E prea dificil, e aproape imposibil.
In timp ce produsele autohtone pier, apar alti mari actori pe piata. Credeti ca Romania, in urmatorii ani, va fi acaparata de chinezi?
Chinezii sunt peste tot si, pentru mine, cand ei vin cu capital, nu reprezinta mare pericol. Alta treaba este daca incep chinezii sa vina aicea si sa ramana aicea, cum fac in Canada. In Canada, la Vancouver, aproape ca sunt mai multi chinezi decat europeni. Eu nu am nimic impotriva chinezilor, nici impotriva altei rase, dar e clar ca este complet o alta cultura si poate sa creeze dificultati. In Africa, de exemplu, au acaparat cele mai multe locuri unde pot sa gaseasca minerale, petrol s.a.m.d. Daca chinezii vin aicea, va fi foarte bine, intr- un fel. Uniunea Europeana a devenit ceva foarte-foarte mare, care se misca foarte-foarte greu. Mai ales ca se duce o politica numai pentru natiile industrializate, nu si pentru natiile care au foarte multa agricultura. Dau un exemplu: industria automobilelor germana a fost subventionata prin sistemul "Rabla". Bineinteles ca a fost si aicea, insa s-au vandut mai multe masini din import, decat masinile noastre. Industria alimentara si agricola nu putem s- o subventionam. E adevarat ca putem sa subventionam, de exemplu, tractoare sau pluguri, dar nu putem sa subventionam produsul final. Asta inseamna ca omul trebuie sa faca datorii sa cumpere un tractor si nu poate sa isi vanda marfa, mai incolo. In Elvetia, de exemplu, care are o agricultura exemplara, litrul de lapte este subventionat, toata produsele agricole facute in Elvetia sunt subventionate si asa raman taranii, care pot s-o duca si ei bine. Eu cred ca toata politica agricola in toata Europa a fost gresita. Au fost foarte multi tarani, de exemplu in Franta, care au fost dusi la orase sa devina muncitori. Rezultatul e ca in Franta sunt aproape 10% oameni fara loc de munca. Aceeasi treaba, in Spania. In Germania e mai putin grav. Dar pentru noi, aicea, e o catastrofa. Noi am fost o tara agricola, am dus produse agricole in toata Europa si...uitati-va la tara noastra: cei care fac agricultura, e vai de capul lor.
Dupa cum vorbiti, pareti in continuare foarte atasat de tara. Sunteti un mare patriot?
Sigur ca da, sigur ca da. Am incercat sa ajut cat am putut si eu Am facut foarte multe stipendii pentru studentii romani care studiau in strainatate. Am avut o fundatie, am refacut 38 de camine de batrani, in toata tara. Nu numai in Moldova mea, ci in toata tara. In toate caminele astea, fiecare camera are numai trei paturi, fiecare camera are un dus, o toaleta. Am refacut toate bucatariile, toate spalatoriile, in 38 de locuri din tara. A fost foarte mult de facut, a fost mare treaba, m-am dus peste tot, sa vad, sa selectionez unde sa dam ajutoarele. Au fost peste 10 milioane de euro. Nu spun ca au fost toti banii mei, sau ai fratelui meu, dar o mare parte au fost. Un evreu, un domn Teodorescu care a plecat la Paris, a lasat vreo cinci milioane in fundatia asta si eu am bagat cam restul.
Cum se numeste fundatia?
FAPAR. Fondation pour l`Aide aux Personnes Agees en Roumanie.
Multumesc pentru interviu si imi iau ramas bun de la septagenarul Print, vioi ca un flacau. Pe terasa mai asteapta doamne, la pozat si autografe. Unora le saruta mana, pe altele le imbratiseaza, caci se cunosc de mult. Dimitrie Sturdza e un om umblat, sociabil, cu umor. Cand vorbeste de business insa, privirea lui poate, pentru o secunda, sa fie mai taioasa ca otelul. Ca otelul din sabia stramosilor sai domnitori.
0
3
