Curtea Constituţională a apreciat că Legea pentru completarea OG 13/2011 privind dobânda legală şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar este neconstituţională în integralitatea sa, deoarece nu a fost realizată o fundamentare a soluţiilor adoptate şi nu a fost solicitat avizul Consiliului Economic şi Social, scrie Agerpres. "Curtea constată că legea, în integralitatea sa, este neconstituţională, (...) întrucât nu a fost realizată motivarea şi fundamentarea economică, socială şi juridică a soluţiilor adoptate şi nu a fost solicitat avizul CES. Curtea nu va mai proceda la analiza celorlalte critici formulate de autorii obiecţiei de neconstituţionalitate", se arată în motivarea publicată joi pe site-ul CCR.

Curtea Constituţională consideră că în lipsa unei motivări a legii adoptate nu se poate cunoaşte raţiunea legiuitorului, care este esenţială pentru înţelegerea, interpretarea şi aplicarea actului normativ.

Ce prevederi au fost declarate neconstituționale?

• în cazul transferului creanțelor decurgând din contractele de credit încheiate cu consumatori, cesionarul nu va putea pretinde de la consumator mai mult decât dublul sumei plătite pentru a cumpăra creanța;

• contractele de leasing și contractele de credit încheiate cu consumatorii nu mai constituie titlu executoriu;

• daunele interese din contractele de credit vor fi limitate la 50% din suma reprezentând ratele restante la data rezilierii;

• în raporturile juridice dintre consumatori si profesioniști, dobânzile penalizatoare pot produce dobânzi doar în baza unei convenții speciale și numai pentru depășirea scadenței cu mai mult de 1 an;

• Dobânda anuală efectivă (DAE) este plafonată la: (i) maxim 3 puncte procentuale, în cazul creditelor ipotecare sau imobiliare (astfel cum sunt definite de Legea nr. 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare); (ii) 18% pe an, în cazul creditelor de consum (orice credit contractat de consumatori care nu îndeplinește criteriile pentru a se califica drept credit ipotecar sau imobiliar în sensul Legii 190/1999); (iii) 50% în cazul creditelor, împrumuturilor sau al oricăror alte forme de finanțare a consumatorilor, a căror valoare în lei la data contractării nu depășește echivalentul sumei de 3.000 de Euro.
  

Ce mai spune CCR:

”Explicarea clară a soluţiilor legislative propuse şi a efectelor preconizate este cu atât mai necesară, din perspectiva principiului legalităţii invocat, în condiţiile în care obiectul iniţiativei legislative în această cauză apare ca fiind pronunţat tehnic, de strictă specialitate, cu efecte pe un segment sensibil al economiei de piaţă, şi anume cel financiar-bancar, iar legea însăşi este lipsită de claritate", se precizează în motivarea CCR.

Conform aceleiaşi surse, Parlamentului îi revine în continuare obligaţia de a constata încetarea de drept a procesului legislativ, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii legii în integralitatea sa.

"În cazul iniţierii unui nou proces legislativ, trebuie să fie respectate statuările cuprinse în decizia de admitere a Curţii Constituţionale cu referire la viciile de neconstituţionalitate extrinsecă constatate. Curtea reaminteşte în acest sens considerentele de principiu reţinute constant în jurisprudenţa sa, potrivit cărora forţa obligatorie care însoţeşte actele jurisdicţionale ale Curţii se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta", se mai menţionează în motivare.

CCR a admis, pe 13 martie, sesizarea PNL şi USR cu privire la Legea pentru completarea OG 13/2011 privind dobânda legală şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

Sesizarea a fost formulată de 83 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Naţional Liberal şi Uniunii Salvaţi România, fiind înregistrată la Curtea Constituţională pe 27 decembrie 2018.