În 1900, o treime din mașinile din America mergeau pe volți. Apoi petrolul a început să țâșnească în Texas. Mai ieftină decât bateriile și mai ușor de completat în rezervoare, benzina a alimentat expansiunea automobilelor produse în serie. De atunci, costurile și grijile pentru autonomia redusă au menținut vehiculele electrice (VE) într-o nișă. Tesla, care a făcut ca bateriile să devină din nou sexy în ultimul deceniu, a produs anul trecut numai 250.000 de unități, o fracțiune din ce aruncă anual pe piață Volkswagen și Toyota. Pentru fiecare din cele cam două milioane de VE și hibride cu încărcare (care combină bateriile cu motoare cu ardere internă - MAI) vândute în 2018, producătorii au făcut 50 de mașini pe benzină sau motorină.

HotNews.roFoto: Hotnews

Totuși, VE accelerează la fel de repede ca motoarele electrice însele. Unii observatori ai industriei admit că vor reprezenta aproape 15% din totalul global până în 2025. Atunci, o cincime din mașinile noi din China vor merge pe baterii, spune Bloomberg New Energy Finance, o firmă de consultanță. Motivul principal pentru care prognoze atât de optimiste nu mai par nelalocul lor este intrarea în cursa pentru mașini electrice a giganților industriei. O analiză din ianuarie a lui Reuters apreciază la 300 de miliarde de dolari totalul cheltuielilor efectuate pe plan mondial pentru VE (inclusiv pentru baterii). De la General Motors la Geely și de la Mercedes la Nissan, toți marii producători vor să scoată milioane de astfel de vehicule - și să facă profituri din asta. Strategiile lor se întind de la prudență la hotărâre.

Producerea în masă de VE profitabile s-a dovedit dificilă. Un sistem de propulsie cu baterie poate fi de trei ori mai scump decât un MAI. Dar o combinație de tehnologii mai bune cu volume mai mari poate permite în curând VE să concureze la preț vehiculele pe benzină și să permită utilizatorilor să conducă pe distanțe mai lungi fără teama de a rămâne fără resurse.

Preocupările legate de schimbarea climei și de poluare împing autoritățile din toată lumea să se gândească la descurajarea motoarelor pe benzină și motorină în deceniul următor. În America președintelui Donald Trump, sceptic cu privire la problemele climei, absența unor reglementări federale face ca unele orașe și state mai progresiste să înăsprească regulile locale. Fiat Chrysler (al cărei președinte, John Elkann, este membru în consiliul companiei care deține The Economist) tocmai a aprobat să plătească sute de milioane de euro lui Tesla pentru a înregistra marca din California ca parte a flotei sale și să evite astfel plata unor amenzi zdravene pentru depășirea standardelor medii pentru emisiile de CO2 care vor intra în vigoare în Uniunea Europeană la anul. În China, unde deja se vând jumătate din toate VE produse în lume, guvernul vede în electrificarea transportului un mod de a combate smogul urban sufocant - și de a întrece tehnologic Occidentul.

Brandurile premium occidentale par a fi cel mai bine poziționate pentru a prelua din timp conducerea. Chiar dacă bateriile rămân scumpe, mărcile de top pot absorbi costurile prin prețurile mari pe care le cer pentru vehiculele lor. Jaguar și Audi au și spart monopolul lui Tesla la vârful profitabil al pieței. Daimler, care deține Mercedes, a angajat 10 miliarde de euro pentru domeniu și vrea ca 20% din mașinile sale să fie integral electrice până în 2025.

Ca și Daimler, BMW, care a fost afectată de pierderile produse de vânzările reduse ale hatchbackului electric i3, își protejează pariurile prin susținerea platformelor – arhitectura de bază a unei mașini – capabile să primească atât motoare pe benzină și motorină, cât și motoare electrice. Aceasta ar trebui să le ajute să limiteze costurile, evitând duplicarea, dar implică anumite compromisuri cu privire la mărimea și dispunerea bateriei. Sacrificarea autonomiei și a spațiului interior poate afecta brandurile clădite pe lux și performanțe tehnice, apreciază Patrick Hummel de la banca UBS.

Și producătorii de serii mari procedează cu prudență. Marjele lor mai subțiri le dau mai puțin spațiu pentru a absorbi costurile bateriilor. Renault și Hyundai cochetează însă cu ideea unor platforme dedicate exclusiv electricului. Grupul PSA a spus că plănuiește să electrifice mai multe Peugeot, Citroen și Opel. Fiat Chrysler emite idei asemănătoare, chiar dacă aranjamentul cu Tesla sugerează că planurile pe termen scurt sunt mai puțin ambițioase. Pariul timpuriu al lui Toyota pe celule cu hidrogen, care rămân în urma bateriilor pe calea adoptării pe scară largă, au fost mult timp o diversiune. Gigantul japonez a admis acum că cumpărătorii vor propulsie cu baterii și planifică zece modele în primii ani după 2020.

De departe, cea mai îndrăzneață este Volkswagen. Amploarea grupului german – produce 10 milioane de mașini anual – îi permite economii de scară pe care numai Toyota poate spera să le atingă. Planurile lui VW de 30 de miliarde de euro pentru dezvoltarea de VE în următorii cinci ani, plus 50 de miliarde pentru baterii, îi lasă în ceață pe ceilalți producători. În martie, CEO-ul Herbert Diess a promis 70 de modele electrice până în 2028, față de 50 cât suna angajamentul anterior, precum și 22 de milioane de VE livrate în următorii 10 ani. Compania urmărește și o investiție uriașă într-o „gigafabrică” de baterii proprii, în loc să depindă de furnizori externi.

VW dezvoltă de pe acum o platformă dedicată și convertește uzine întregi la producția de VE. Prima, la Zwickau în Germania, va produce în final 330.000 de mașini anual pentru brandul VW, dar și Audi și SEAT. Hatchbackul de mărime medie ID care va fi livrat la anul va costa în jur de 30.000 de euro, similar cu un Golf diesel și va parcurge 400-600 km după o alimentare. Pe 14 aprilie la Shanghai, dl. Diess a prezentat un SUV care va concura în China cu atrăgătorul Model X de la Tesla din 2021. VW crede că, odată atinsă capacitatea de producție a VE în 2022, aceste modele vor începe să recupereze costurile. Prin 2025, când se speră că un sfert din producție va fi integral electrică, ele ar trebui să fie la fel de profitabile ca mașinile pe benzină.

Așa cum observă Mike Manley, șef la Fiat Chrysler, nu se mai pune problema dacă producătorii pot livra flote de mașini electrice, ci dacă oamenii vor plăti pentru ele. Dacă guvernele retrag subvențiile generoase pentru VE, infrastructura de încărcare nu se realizează sau dacă jalnica valoare de revânzare nu crește, șoferii pot fi ezitanți în a trece pe propulsie electrică. Vânzările mici, combinate cu investiții inițiale mari, vor lovi în profiturile producătorilor, care pentru brandurile de serii mari sunt de pe acum la fel de incitante ca un Trabant maro ca noroiul din era sovietică.

Totodată, marii producători se pot aștepta la concurență din partea unor producători neîmpovărați de rețele complexe de furnizori și multă forță de muncă. VW are 40.000 de furnizori în lume și angajează direct 660.000 de oameni. Necesarul mai redus de capital și simplicitatea relativă a VE, care utilizează mult mai puține piese decât vehiculele pe benzină și sunt mai ușor de asamblat, atrag firme noi. Printre acestea se numără Dyson, un fabricant britanic de aspiratoare, precum și o serie de imitații chineze de Tesla, ca NIO și Byton. Producătorii chinezi mai mari, ca Geely și JAC, dezvoltă și ei capacități pentru VE. Cum vânzările interne stagnează, au început să pună ochii pe piețe pentru export.

Alte limitatoare de viteză tehnologice încep să testeze șasiurile industriei. Mașinile autonome și ride-sharing obligă companiile să-și regândească modelele tradiționale de afaceri. Investițiile în VE le lasă cu mai puțini bani de cheltuială pentru a se adapta la orice altceva. Nu pot decât să spere că competiția în domeniul electric le va servi drept tur de încălzire pentru viitoare perturbări și mai puternice. (The Economist)