Pentru o mai bună funcționare a mecanismelor de taxare a grupurilor multinaționale în Uniunea Europeană, controalele fiscale în materie de prețuri de transfer ar trebui să fie efectuate coordonat de Statele Membre. O astfel de abordare ar oferi beneficii din cel puțin două perspective. În primul rând, ar oferi autorităților fiscale un instrument transparent și eficient de distribuire a drepturilor de taxare între state prin alocarea profiturilor acolo unde se generează valoarea. În al doilea rând, ar preveni dubla taxare sau dubla non-taxare a veniturilor grupurilor multinaționale.
Acestea sunt concluziile la care a ajuns Comisia Europeană în raportul emis prin intermediul grupului de experți ai Joint Transfer Pricing Forum, cu privire la abordarea coordonată a controalelor fiscale în materie de prețuri de transfer.
Comisia argumentează că, atâta timp cât grupurile de întreprinderi multinaționale sunt implicate în principal în tranzacții transfrontaliere, ar trebui ca și autoritățile fiscale să aibă în vedere îmbunătățirea cooperării dintre ele și să fie deschise la noi forme de colaborare pentru schimbul de informații. În plus, cooperarea între administrațiile fiscale ar conduce la finalizarea unui control fiscal fără a mai fi necesare măsuri suplimentare de soluționare precum procedurile de acord reciproc - Mutual Agreement Procedures (MAP) ceea ce ar diminua resursele umane și timpul alocate.
Contextul actual european
În prezent, instrumentele active care încearcă să faciliteze o formă coordonată de control fiscal sunt prevăzute în Directiva 2011/16/UE privind reglementarea formelor de cooperare administrativă relevante pentru controalele fiscale transfrontaliere (în cadrul Uniunii), respectiv:
- Prezența în birourile administrative și participarea la anchetele administrative (conform articolului 11 al Directivei 2011/16/UE) - autoritățile unui stat membru pot solicita să fie prezente în biroul autorităților fiscale dintr-un alt stat membru și/sau la anchetele administrative derulate de autoritățile din respectivul stat membru. În plus față de a fi prezente, în funcție de legislația statului membru respectiv, autoritățile pot intervieva reprezentanții unui contribuabil și pot examina documente în cadrul anchetelor administrative;
- Controale simultane (conform articolului 12 al Directivei 2011/16/UE) – două sau mai multe State Membre stabilesc să controleze, în paralel și fiecare în propriul teritoriu, unul sau mai mulți contribuabili afiliați ce sunt de interes comun sau complementar pentru administrațiile fiscale din respectivele state. Scopul acestor controale este de a realiza un schimb al informațiilor obținute. De la intrarea în vigoare a Directivei, 119 astfel de controale au fost derulate în Statele Membre.
Totuși, nu toate statele membre au adoptat uniform prevederile articolului 11 al Directivei cu privire la prezența în birourile administrative și participarea la anchetele administrative iar acțiunile de control simultan prevăzute de articolul 12 al Directivei sunt desfășurate într-un număr redus de cazuri.
Recomandările Comisiei Europene
Astfel, deși în practică, autoritățile fiscale din diferite State Membre nu au un interes comun atunci când sunt realizate ajustările de prețuri de transfer, - în principal din pricina faptului că, pentru a evita dubla impunere, ajustările în sensul creșterii bazei impozabile dintr-un stat se transpun în ajustări de reducere a bazei impozabile în celălalt stat -, totuși scopul lor ar trebui să fie eliminarea dublei impuneri fără desfășurarea unor proceduri administrative suplimentare precum MAP.
Totodată, reglementările actuale nu reușesc să îndeplinească acest deziderat, fie pe fondul implementării neuniforme a legislației europene în cazul prezenței în birourile administrative și participarea la anchetele administrative, fie pe fondul lipsei de practică, numărul acțiunilor de control simultan fiind extrem de redus.
În acest context, raportul Comisiei Europene conține recomandarea ca statele membre să implementeze o legislație care să permită participarea activă a autorităților fiscale din alte state în cadrul procedurilor administrative în conformitate cu articolul 11 al Directivei 2011/16/UE. Totodată, Comisia încurajează aplicarea celor două articole ale Directivei concomitent în cadrul acțiunilor de control și subliniază că în acest mod administrațiile fiscale au posibilitatea de a crea echipe comune de control. Comisia recomandă de asemenea și actualizarea legislației în materie de prețuri de transfer la nivelul Statelor Membre pentru efectuarea de ajustări care duc la reducerea bazei impozabile într-un alt Stat Membru.
Toate cele de mai sus împreună cu un set de alte recomandări practice ale Comisiei incluse în raport ar putea conduce în final spre o abordarea coordonată, în spiritul conceptului de control comun, așa cum a fost acesta definit in raportul OECD Joint Audit Report din septembrie 2010.
La finalul unui astfel de control coordonat, autoritățile statelor membre participante ar trebui să ajungă la o interpretare comună a modalității în care se aplică principiul valorii de piață în cazul tranzacțiilor controlate, în acest fel asigurându-se că operațiunea de control nu rezultă într-o dublă taxare sau non-taxare.
În practică, astfel de controale au avut deja loc între Germania și Italia, precum și între Germania și Olanda, care au încheiat programe pilot cu scopul de a derula controale transfrontaliere coordonate.
România a transpus prevederile Directivei 2011/16/UE în Codul de Procedură Fiscală. De asemenea în legislația națională au fost implementate prevederi care permit reducerea bazei impozabile în România ca urmare a unui control de prețuri de transfer simultan. Totuși, din experiența noastră, practica unor acțiuni coordonate este scăzută.
Ce ar trebui sa aibă în vedere Grupurile?
Chiar dacă, în prezent, din punct de vedere legal nu sunt îndeplinite cerințele ce ar permite derularea unor controale transfrontaliere coordonate în materie de prețuri de transfer, devine din ce în ce mai cert că în acest domeniu se caută soluții aplicabile la nivel internațional astfel încât, în urma controalelor, să fie emisă o singură decizie de impunere aplicabilă în toate statele.
În acest context, grupurile de întreprinderi multinaționale ar trebui să aibă în vedere aplicarea unor politici de prețuri de transfer consecvente între toate țările în cadrul cărora își desfășoară activitățile. Totodată obținerea unor acorduri de prețuri în avans bilaterale sau multilaterale (singurele instrumente opozabile administrațiilor fiscale pe tematica prețurilor de transfer) pot simplifica într-o mare măsură problematica controalelor de prețuri de transfer sau a unor potențiale ajustări care ar fi subiect de dispută între autoritățile diferitelor state membre.
Un articol semnat de Bogdan Barbu, Director Deloitte România și Georgiana Căpriță, Manager Deloitte România
