Administraţia Trump exercită presiuni asupra Irakului, menite să-l oprească să importe energie din Iran, vecinul său, care este totodată şi singurul furnizor străin, iar această cerere reprezintă un punct major de conflict între Washington şi Bagdad, scrie New York Times, citat de Rador.

HotNews.roFoto: Hotnews

Temându-se că prelungirea crizei energetice ar provoca proteste masive şi o instabilitate politică în ţara lor care duce lipsă de energie, liderii irakieni ripostează în faţa acestei cereri care se înscrie printre sancţiunile preşedintelui Trump impuse Iranului.

Disputa a afectat diplomaţia americană cu Bagdadul, având în vedere că Irakul încearcă să rămână pe poziţie după retragerea armatei SUA din 2011 şi după campania împotriva Statului Islamic. Opoziţia Irakului prejudiciază şi mai mult obiectivul dlui Trump prin care el urmăreşte să convingă toate ţările să impună sancţiuni după ce, anul trecut, ţara sa s-a retras din acordul menit să reducă activitatea nucleară a Iranului. O serie de ţări europene au stabilit deja un mecanism financiar prin care să poată încheia afaceri cu Iranul, iar China şi India se opun eforturilor americane menite să le facă să nu mai achiziţioneze petrol din această ţară.

Tensiunile s-au agravat după ce, pe data de 3 februarie, dl Trump a spus că intenţionează să facă în aşa fel, încât trupele americane revenite în Irak "să supravegheze Iranul", deşi Bagdadul trebuie să îşi păstreze relaţiile amicale cu vecinul său şiit. Declaraţiile dlui Trump au grăbit o propunere legislativă irakiană care ar limita mişcarea şi activitatea trupelor americane.

"Poporul irakian a suferit de pe urma blocadei şi este conştient de răul pricinuit de ea", a declarat, săptămâna trecută, premierul Irakului, Adel Abdul Mahdi, în cursul unei întrevederi cu guvernatorul băncii centrale iraniene, Abdolnaser Hemmati. El s-a referit la cei 13 ani de grele sancţiuni impuse Irakului de Statele Unite pe vremea când Saddam Hussein se afla la putere.

"Irakul nu se va înscrie în regimul sancţiunilor îndreptate împotriva Iranului sau a altor popoare", a spus dl Abdul Mahdi.

Dl Hemmati şi-a exprimat speranţa că Irakul şi Iranul vor coopera mai mult în domeniul bancar, ceea ce ar putea slăbi totodată sancţiunile americane. Oficialii americani caută să oprească Irakul să importe gaze naturale şi electricitate, chiar dacă ţara se bazează în bună parte pe asemenea achiziţii.

Gazele naturale iraniene reprezintă singurul important import energetic al Irakului, dar oficialii americani afirmă că acum el trebuie să înceteze din cauză că gazele naturale sunt vizate de sancţiunile americane. Iar Administraţia Trump le-a comunicat liderilor irakieni că, până în luna martie, trebuie să înceteze importurile de energie electrică. Oficialii din Bagdad afirmă că nu există nimic care ar putea înlocui asemenea exporturi din cauză că refacerea infrastructurii enegetice a Irakului va dura câţiva ani, dacă nu chiar mai mult.

Spre sfârşitul anului 2018, oficialii irakieni s-au întâlnit, la Washington, cu omologi din Departamentul american al Trezoreriei pentru a discuta termenii legali ai plăţilor. O perioadă mai critică va surveni în această vară, când necesarul de electricitate va creşte din nou. Dacă Iranul încetează furnizarea din cauza stopării plăţilor, asta ar putea stârni noi proteste, ceea ce ar destabiliza ţara.

Ca soluţie pe termen lung, Administraţia Trump le cere oficialilor irakieni să se reorienteze spre Arabia Saudită, Iordania şi Kuweit.

Americanii încearcă totodată să silească Bagdadul să semneze contracte cu firme străine pentru extracţia, prelucrarea, transportul şi uzul gazelor naturale care se pierd în decursul extracţiei petrolului. Irakul pierde astfel zilnic 1,7 miliarde de metri cubi de gaze pe 30 terenuri de exploatare. Banca Mondială a colaborat cu Ministerul Petrolului timp de doi ani, încercând să stabilească un cadru legal pentru contractele de gaze.

Dar asta nu reprezintă un plan pentru viitorul apropiat şi nu uşurează astfel criza energetică, iar Irakul semnează cu greu contractele. Anul trecut, Irakul a semnat un singur acord vizând procesarea gazelor naturale, cu Baker Hughes şi General Electric. Producţia va acoperi doar o parte a importurilor din Iran şi vor trebui să treacă cel puţin doi ani până la stabilizarea situaţiei.