Asasinarea lui Pawel Adamowicz, primarul din Gdansk, înjunghiat duminică la un eveniment caritabil, a trimis unde de şoc prin întreaga Polonie. Deşi nu tocmai un nume foarte cunoscut la nivel naţional, Adamowicz era un funcţionar public renumit în oraşul portuar. Ales în consiliul municipal din Gdansk în 1990, el a devenit primar în 1998. A candidat cu succes la aceeaşi funcţie în cinci rânduri consecutive, potrivit Financial Times, citat de Rador.
La cele mai recente alegeri, în octombrie, el şi-a reafirmat dominaţia învingându-i ca independent pe candidaţii partidului de extrema dreaptă Lege şi Justiţie (PiS), care guvernează ţara, şi Platformei Civice, de centru. Într-un discurs emoţionant susţinut luni, când Adamowicz încă se mai lupta pentru viaţa sa, Aleksandra Dulkiewicz, viceprimar în Gdansk, a făcut apel la eliminarea „agresiunii din viaţa noastră politică şi de zi cu zi”.
Ea i-a implorat pe polonezi „să nu folosească această tragedie în scopuri politice sau ideologice”. Apelul a ajuns şi la multe urechi surde. La numai câteva ore după atac, reţele sociale din Polonia erau inundate de speculaţii venind din partea utilizatorilor obişnuiţi, dar şi a jurnaliştilor şi politicienilor. Pawel Rabiej, viceprimar al Varşoviei, a scris pe Facebook că omorul e rezultatul unui „şir de minciuni şi atacuri privind oameni şi instituţii”, coordonat de partidul de guvernare.
Jaroslaw Kurski, redactor adjunct la Gazeta Wyborcza, un ziar extrem de critic la adresa guvernului, a sugerat că Adamowicz ar fi fost ucis fiindcă protestase împotriva a ceea ce considera el a fi abuzuri de putere şi atacuri contra justiţiei ale PiS. Presa pro-guvernamentală n-a pierdut nici ea deloc timpul pentru a exploata întâmplarea. La câteva ore de la anunţarea decesului lui Adamowicz, principalul canal de ştiri a difuzat un clip în care vina asasinatului era pusă în seama opoziţiei.
Merită să amintim circumstanţele atacului. Adamowicz a fost înjunghiat în cursul evenimentului „Marea Orchestră a Crăciunului Caritabil”, care strânge în fiecare an mari sume de bani din care este procurată aparatură medicală pentru spitale. Jerzy Owsiak, şeful organizaţiei, un om carismatic şi dintr-o bucată, este de multă vreme un ghimpe în coasta dreptei. Într-un clip satiric difuzat de televiziunea publică doar cu câteva zile înainte de asasinat, dl Owsiak era înfăţişat drept o marionetă revoltată care strânge bani pentru principalul partid din opoziţie.
Afectat de uciderea lui Adamowicz, el şi-a anunţat demisia din organizaţia pe care a fondat-o cu 26 de ani în urmă. Este prin urmare surprinzător că atacul este interpretat de atât de multă lume ca fiind de natură politică. Asemenea interpretări sunt însă premature. Deocamdată cunoaştem foarte puţin despre motivaţiile atacatorului, care a învinovăţit Platforma Civică pentru o condamnare la închisoare pe care o ispăşise.
În timp ce primarul se lupta să trăiască în spital, polonezii de rând s-au îmbulzit să doneze sânge. Târziu în seara de duminică, marşuri „împotriva urii” au scos mii de oameni pe străzile din Gdansk şi alte oraşe. Un marş cu participarea tuturor partidelor propus de preşedintele Andrzej Duda nu a reuşit însă să se materializeze, unii dintre lideri refuzând să discute chestiunea. Politicienii au eşuat în a expune spiritul de cooperare şi bunul simţ elementar după care numeroşi polonezi tânjesc.
Acestea erau calităţi cu care Adamowicz era înzestrat din abundenţă. Într-o dimineaţă din cursul ultimei lui campanii electorale, când oferea cafea şi gogoşi trecătorilor, a dat din întâmplare peste Kacper Plazynski, principalul său adversar, candidat al PiS, care făcea acelaşi lucru. Cei doi bărbaţi au schimbat câteva banalităţi şi şi-au urat reciproc succes. Întâmplarea a părut banală la acea vreme, dar, privită în retrospectivă, pe fondul învrăjbirii politice, acea întâlnire pare acum profund emoţionantă - şi cerând o trezire la realitate.
