Exercitarea preşedinţiei Uniunii Europene ar trebui să însemne pentru România un simţ intensificat al datoriei, spune la RFI scriitorul Andrei Pleşu, în contextul preluării mandatului de şase luni de către autorităţile de la Bucureşti. Fostul ministru de Externe consideră că absenţa lui Liviu Dragnea de la ceremonia oficială de joi seară de la Ateneu este o „grosolănie”.

Andrei PlesuFoto: TNB

Andrei Pleşu speră ca România să nu se facă de râs la şefia Consiliului UE: „Ar trebui să însemne un simţ al datoriei intensificat. Ideea de a face din asta o sărbătoare care ne scoate în relief prestigiul şi aşa mai departe este candidă, pentru că toate ţările membre ale Uniunii capătă pe rând preşedinţia Uniunii Europene. Prin urmare, nu e cazul să te mândreşti cu asta, e cazul mai curând să te sperii, să te gândeşti ce lucruri grele, mai ales în momentul de faţă, ai de rezolvat. Eu unul am trac şi sper totuşi că miniştrii pe care-i ştiu şi doamna prim-ministru, în ciuda portretului pe care îl au ei în mintea mea, n-o să ne facă de râs, asta este speranţa mea maximă, să nu ne facem de râs”.

Scriitorul observă că liderii europeni prezenţi la Bucureşti au avut discursuri realiste, în timp ce retorica unor politicieni români a fost mai degrabă ţanţoşă: „Discursurile liderilor (europeni-n.r.) sunt infinit mai articulate, mai realiste, mai înţelepte, mai generoase decât mi s-au părut mie câteva din discursurile foarte ţanţoşe pe care noi, ca proaspăt instalaţi în funcţie, am reuşit să le ţinem. La noi e vorba mereu de demnitatea ţării, de importanţa noastră, de valorile noastre. Nu cred că ăsta este discursul adecvat, decât în campania electorală. Noi nu suntem în Europa în campanie electorală”.

Andrei Pleşu spune despre absenţa liderului PSD Liviu Dragnea de la ceremonia oficială de la Ateneu că „gestul acesta din punct de vedere politic şi diplomatic este o grosolănie previzibilă de altfel şi arată o dată mai mult care sunt ierarhiile reale ale domnului Dragnea, nu România în primul rând, nu Guvernul român în primul rând, ci biografia personală, sfera privată. Dacă nici după asta lumea nu se lămureşte cine e personajul ăsta care ne poluează zi de zi comentariile şi viaţa, înseamnă că suntem condamnaţi”.