Hiroko Ogawa este din Japonia. În urmă cu 13 ani, a hotărât să vină în România și să locuiască aici. Nu știa nimic despre țara noastră, doar numele câtorva sportive celebre: Nadia Comăneci, Gabriela Szabo și Lidia Șimon. ”Nu pot să compar România cu Japonia. De exemplu, la noi, dacă un politician se dovedește a fi corupt, oamenii protestează și cer înlăturarea lui, iar guvernul ține cont de asta”.
Își amintește cu nostalgie de prima zi în care a sosit la București. ”Am ajuns în Gara de Nord cu trenul, de la Istanbul. Aveam o valiză mare și când am vrut să cobor din tren, cineva mi-a zis că îmi poate căra valiza. A mers doar două sute de metri, iar prețul a fost unul de taxi, destul de mare. Gara de Nord era urâtă, cenușie, nu arăta deloc bine, oamenii erau îmbrăcați în culori închise, nu mi-a plăcut deloc”.
Motivul pentru care a venit în România a fost o frumoasă poveste de dragoste. ”Este povestea mea, lungă... m-am îndrăgostit de un bărbat roman și m-am mutat aici. Românii sunt foarte romantici. Bărbații din Japonia nu spun ”te iubesc” de prea multe ori sau ”esti frumoasă”. Sunt, poate, mai rușinoși, sunt mai conservatori. Iar femeile japoneze nu prea pot să schimbe această mentalitate” .
Lipsa curățeniei pe străzi i-a atras atenția încă de la început, dar crede că acest lucru ține în primul rând de educație. ”În Japonia, de la clasa întâi, copiii fac curățenie în sala de curs. De asemenea, oamenii în vârstă se pensionează, dar fac voluntariat pentru curățenie pe străzi”.
Învățată cu ordinea de la metroul japonez, Hiroko Ogawa a trebuit să facă față provocărilor din București. ”La Piața Unirii, la ora opt – opt și jumătate, este plin de oameni, este haos. Unde să mă pun la coadă? Am noroc, eu sunt foarte mica și dacă găsesc un mic loc, pot să urc în vagon”.
În schimb, românii sunt mult mai prietenoși. ” Când merg în țară cu trenul, pe distanțe lungi, oamenii din compartiment sunt prietenoși, îmi vorbesc și după patru-cinci ore de călătorit împreună, devenim prieteni. Schimbăm numerele de telefon. În Japonia, oamenii nu prea vorbesc. Dorm, stau pe telefon sau citesc. Nu sunt interesați lângă cine stau atunci când călătoresc”.
Hiroko Ogawa s-a referit și la felul în care muncesc românii. ”Cred că în România, dacă nu puteți să terminați munca de azi, lăsați pentru mâine. Românii spun de multe ori: mâine, mâine..”. Din păcate, în Japonia, oamenii muncesc foarte mult, uneori până la epuizare. ”Trebuie să existe timp și pentru relaxare. Acum 15 ani am pierdut un senior de la Universitate pentru că a muncit foarte, foarte mult și a murit de epuizare”.
O altă provocare pentru maratonistă a fost limba română, pe care a învățat-o cu ajutorul colegilor de alergare. ”Este o limbă grea, cu o gramatică foarte grea. În limba japoneză, noi nu avem genul masculin, feminin, plural și singular”.
Hiroko Ogawa este profesoară, ea a predat limba japoneza la Academia de Studii Economice din București.
50
2
