Îmbătrânirea ar putea fi tratata în scurt timp ca o problemă medicală obișnuită, iar primele tratamente cu efecte reale, care ar prelungi viata umana si animala ar putea să apară în curând pe piață. Romania ar putea sa se bucure de un pionierat in domeniu, cum de mult nu s-a mai intamplat - susține Amalia Diaconeasa, biochimist, cercetător în domeniul îmbătrânirii. ”Primele astfel de suplimente, create pe baze teoretice originale, ar putea aparea în curand, iar medicamentele (din cauza legislatiei) la un orizont de aproximativ 5 ani, a mai spus Amalia Diaconeasa, intr-un interviu pentru HotNews.ro. ”Din păcate, în acest moment, în România nu se mai poate naște o a doua Ana Aslan, pentru că acum condițiile sunt diferite. Atunci a fost un moment istoric” - consideră Amalia Diaconeasa.

Amalia Diaconeasa, biochimistFoto: Hotnews

”Dacă oamenii ar trăi mai mult, cu siguranță că va fi mult mai bine, dar vor apărea și alte probleme la care nici nu ne gândim. Prelungirea vieții oamenilor ar salva sistemul de pensii, care este aproape de colaps, dar ar elimina și stresul morții”, a mai spus Amalia Diaconeasa. „ Am dezvoltat o nouă ipoteză a îmbătrănirii, cu predicții. În urma experimentelor pe șoareci, am reușit să le prelungesc viața cu 30 la sută. Substanțele pe care le-am ales au avut efecte asupra duratei medii și maxime de viață a acestor animale. Acest lucru nu este o garanție că poate funcționa și în cazul oamenilor, dar probabilitatea este destul de mare”.

”Când am început studiul îmbătrânirii, mă gândeam că nu putem înţelege evoluţia dacă nu ştim ce e viaţa. Îmbătrânirea este inevitabilă dar putem încetini acest proces prin metode care până la urmă ajută sănătatea, în general. Noi trăim în fiecare zi și ne facem planuri în funcție de durata foarte limitată a vieții, în special a tinereții pentru că asta înseamnă partea adevărată a vieții.”

Amalia Diaconeasa a sintetizat o parte dintre tezele sale într-o carte: Civilizația foametei. ”Volumul acesta se bazează pe o idee venită, la propriu, la cafea. Studiind îmbătrânirea, știam efectele restrictiei calorice (o dieta cu mai putine calorii, dar toti nutrientii necesari). Când discutam cu cineva despre umanizare, a venit in discutie faptul ca omul s-a umanizat pentru ca are necesitati mai reduse de consum alimentar decat alte animale de dimensiuni similare. Dar asta ar fi conferit unele avantaje sociale, ar fi permis agregarea comunitatilor, crearea civilizatiilor. Numai ca eu, stiiind efectele biologice ale restrictiei calorice, m-am gandit ca efectele ar fi putut fi si biologice. Cum diferenta genetica dintre om si cimpanzeu este foarte mica, se vehiculase ideea ca dezvoltarea caracterelor specific umane ar fi rezultatul unor modificari de reglaj genetic, de activare a unor cai metabolice.

Daca luam in considerarea faptul, dovedit istoric, ca specia umana si stramosii ei ar fi traversat o alternanta de perioade de penurie alimentara si abundenta relativa, putem identifica astfel căile metabolice implicate in umanizare, similare cu cele implicate in restrictie calorica. Cartea "Civilizatia foametei/ o alta abordare a umanizarii" discuta implicarea acestor modificari biologice in dezvoltarea caracterelor tipic umane (pierderea parului de pe corp, creierul urias, aspecte reproductive etc). Dar cel mai interesante e sunt bolile absente sau cu incidenta mult mai mica la rudele noastre cele mai apropiate (boli psihice, diabet, cancer, Alzheimer, boli autoimune). Aceste idei, duse mai departe și prezentate la diverse congrese internaționale, m-au ajutat sa inteleg imbatranirea, dar si evolutia, in general” - a mai spus Amalia Diaconeasa.

Cercetarea din România vs. cercetarea din străinătate

Politicienii trebuie să fie conștienți că investiția în cercetare duce automat la dezvoltare, spune Amalia Diaconeasa. ”Glumind un pic, as spune că politicienii ar trebui să fie conștienți că existența unor patente noi ar duce la tehnologii noi, la dezvoltarea industriei, la dezvoltarea economiei și ei ar avea ce fura mai bine!

În România, ne confruntăm cu fenomenul real al plagiatului, avem un număr tot mai scăzut de cercetători. Țări ca Bulgaria sau Croația stau mult mai bine la acest capitol. Pe de altă parte, nu trebuie să idealizăm cercetarea din țările dezvoltate ale Europei, pentru că sunt și acolo hibe, cunoscute de foartă multe vreme. În aceste state, sistemul nu este suficient de liberal dar fiind foarte finanțat, există șansele ca să apară descoperiri interesante. Talente se nasc peste tot, in orice țară, problema este ca acei oameni să fie lăsați să se manifeste”, spune Amalia Diaconeasa.

Amalia Diaconeasa este cercetătoare în domeniul îmbătrânirii, de profesie biochimistă, cu un masterat în neurobiologie.