În pofida apelurilor care emană de la Parlament la ruperea acordului convenit de Theresa May, în Downing Street şi la Bruxelles este larg acceptat faptul că premierul nu va reuşi să renegocieze textul documentului de retragere. Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, oferă în schimb "clarificarea şi interpretarea" termenilor acordului şi în special a soluţiei plasei de siguranţă pentru evitarea instituirii unei graniţe concrete pe insula Irlanda, potrivit The Guardian, citat de Rador.
Plasa de siguranţă prevede o uniune vamală pe tot cuprinsul Regatului Unit, care să intre în vigoare la sfârşitul perioadei de tranziţie în cazul în care nu va fi disponibil un aranjament alternativ. Odată aflat în uniunea vamală, Regatul Unit nu ar mai avea nicio cale unilaterală de a mai ieşi, zădărnicind visul adepţilor Brexit de a semna acorduri comerciale, după dorinţă, în lumea întreagă.
Misiunea premierului şi cea a preşedintelui Consiliului European Donald Tusk şi a lui Juncker este de a-i convinge pe parlamentarii britanici de sinceritatea UE de a nu dori nici activarea plasei de siguranţă şi, în cazul în s-ar ajunge acolo, dorinţa ei de a se asigura că această măsură va fi temporară.
Există unele indicii în privinţa modului în care guvernul intenţionează să realizeze acest lucru şi există precedente destule în cărţile de istorie a convenirii de acorduri UE, care ne pot arăta cum pot fi cel puţin parţial acceptate aceste solicitări de către Bruxelles.
Ce vrea guvernul
Un indiciu crucial despre modul de gândire din Downing Street este amendamentul înaintat "votului relevant" de către parlamentarul conservator Sir Hugo Swire. Acesta este puternic marcat de amprenta guvernului.
Pe lângă faptul că parlamentul dă instrucţiuni guvernului privind oportunitatea de a încerca să obţină o prelungire a perioadei de tranziţie pentru a evita plasa de siguranţă, o propunere mai edificatoare a lui Swire este de a face guvernul "dator" de a conveni un plan care să stabilească viitoarele relaţii sau aranjamente alternative, în decurs de un an de la intrarea în vigoare a plasei de siguranţă pentru Irlanda.
În esenţă a fost o încercare de a da Parlamentului o dată estimativă până la care guvernul să-şi dea toată silinţa pentru a ieşi din plasa de siguranţă sau să aibă un motiv foarte întemeiat pentru a nu fi făcut asta.
Acordul de retragere afirmă deja că UE îşi va da toată silinţa pentru a exista un acord de liber schimb până în 2020 - sfârşitul perioadei de tranziţie de 21 de luni. Se prea poate ca guvernul să încerce să obţină reiterarea acestui angajament plus o declaraţie adiţională despre intenţia UE de a ieşi din plasa de siguranţă până în 2021.
Cum se poate face asta?
Ideologii legali de la Bruxelles sunt vechi maeştri în găsirea unor soluţii pentru îndulcirea unui acord.
Crucial pentru Theresa May este ca ea să reuşească să le arate legislatorilor că orice ar conveni cu UE are putere de aplicabilitate juridică.
Între timp, UE va dori să meargă cât se poate de departe pentru a-l ajuta pe premier fără a intra în coliziune cu conţinutul acordului de retragere. Vor exista preocupări legate de interpretările coercitive legale, de exemplu.
Cele 27 de state membre nu vor stabili o limită de timp pentru plasa de siguranţă. Întrebarea este dacă Bruxelles-ul ar putea fi dispus să stabilească o ţintă de un an până la expirarea acestei soluţii. Pericolul fiind că eşecul de a conveni un astfel de obiectiv ar putea fi folosit împotriva sa de Regatul Unit, dacă s-ar ajunge la arbitraj.
O declaraţie internă a celor 27 de state membre UE asupra interpretării date de ele acordului de retragere ar fi o modalitate de stabilire a unei astfel de ţinte sau cel puţin de redeclarare a intenţiei, dar este puţin probabil ca aceasta să fie de ajuns pentru May. La fel ar fi şi în cazul unui raport la nivelul negociatorilor.
Ar putea fi ataşat un memorandum la acordul de ieşire, prin care să se afirme intenţiile UE şi ale Regatului Unit. Dar nici acesta nu ar avea caracter de obligativitate legală pentru Bruxelles. Ca alternativă, concluziile Consiliului European sunt emise după fiecare summit al liderilor, fiind obligatoriu din punct de vedere juridic pentru cei 28 de şefi de stat şi guvern. O altă soluţie, efemeră în oarecare măsură ar putea fi anexarea unei interpretări cu caracter de obligativitate legală. O astfel de şmecherie a fost una din modalităţile prin care Cameron a constrâns UE să-i accepte termenii de renegociere dacă ar fi câştigat referendumul.
La fel au stat lucrurile când guvernul olandez a respins iniţial acordul de asociere cu Kievul şi a vrut confirmarea faptului că acesta nu va duce la integrarea Ucrainei. O astfel de interpretare ar putea lua chiar forma unui tratat colateral. Pentru a spori dramatismul, Theresa May ar putea încerca să obţină păstrarea acestuia de către ONU pentru situaţia în care ar fi necesar arbitrajul internaţional mai târziu, aşa cum a procedat Cameron cu acordul lui.
În plus, Andrea Leadsom a sugerat că atât Regatul Unit cât şi Parlamentul european ar putea dezbate plasa de siguranţă pe bază anuală, pentru a-i asigura legitimitatea. Un astfel de acord ar putea fi un frumos ornament, dar nimic mai mult.
UPDATE: Cancelarul german Angela Merkel a declarat marţi, după o întrevedere la Berlin cu premierul britanic Theresa May, că nu există ''nicio posibilitate'' pentru schimbarea acordului privind Brexitul, au declarat surse apropiate cancelarului pentru AFP. Angela Merkel a făcut aceste declaraţii în cadrul unei reuniuni cu deputaţi din familia sa politică, organizată după o întrevederea cu Theresa May, potrivit Agerpres. Aceasta din urmă a venit în Germania pentru a obţine concesii cu privire la condiţiile retragerii ţării sale din UE, au declarat participanţi la reuniune.
