Urmaresc in continuare articolele si discutiile despre cercetarea din Romania si raman surprins uneori de atitudinile extrem de transante exprimate in legatura cu utilitatea sau inutilitatea cercetarii din tara. Ca de obicei, cred ca adevarul este pe undeva pe la mijloc. In Romania avem cateva centre unde se face totusi cercetare (in general sunt marile centre universitare Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara, zone in care sunt concentrate si cele mai multe INCD-uri sau I-AR, cu infrastructura buna pentru cercetare), dar avem si tendinta de a simula cercetarea, de a fenta indicatorii scientometrici, ceea ce duce inevitabil la mediocritate si irelevanta (ex. numarul mare de jurnale ISI publicate in Romania, utilizate pentru indeplinirea cantitativa a unor indicatori solicitati in diferite regulamente de concurs sau de angajare; editurile „recunoscute” CNCS, utilizate de asemenea pentru a bifa un anumit numar de carti sau capitole de carti; suveicile la citari pentru a „ingrasa” factorul H; includerea a tot felul de studii, metode, documentatii, produse, servicii si altele ca rezultate ale cercetarii si punctarea lor la diverse evaluari fara a se verifica daca au fost vreodata utile unui beneficiar public sau privat).

Lucian PintilieFoto: Arhiva personala

Pentru a putea emite o opinie pertinenta asupra starii cercetarii in Romania ar trebui sa ne uitam in bazele de date care sunt accesibile pentru oricine este dispus sa piarda un pic de timp pentru a le consulta si pentru a vedea care este pozitia Romaniei in raport cu alte tari din zona. Prima intrebare este: Cati cercetatori avem in realitate in Romania? Raspunsul, foarte trist, il gasiti in tabelul de mai jos pentru perioada 2016-2018 (sursele pentru datele din tabel sunt date mai jos).

2016-2018

1 http://www.worldometers.info/world-population/population-by-country/

2https://data.worldbank.org/indicator/SP.POP.SCIE.RD.P6

3 https://apps.webofknowledge.com/

Din tabelul de mai sus se poate constata ca, desi are a doua populatie, ca marime, dintre tarile central si est-europene, Romania are, de departe, cel mai mic numar de cercetatori la 1 milion de locuitori. Tari vecine, precum Bulgaria sau Croatia au un numar dublu, iar Slovenia are de 4 ori mai multi cercetatori la 1 milion de locuitori. Numarul mic de cercetatori explica partial starea cercetarii din tara si isi are originea, in principal, in finantarea publica sub orice critica a cercetarii in Romania, politica practicata de majoritatea guvernelor care s-au perindat la putere in ultimii 29 de ani. Bani putini, proiecte putine, cercetatori putini, este deci logic de ce avem cel mai mic numar de cecetatori la 1 milion de locuitori intre fostele tari comuniste.

Supriza vine cand ne uitam la productivitate, adica la numarul mediu de articole publicate pe cap de cercetator in perioada 2016-2018. Avem a doua productivitate dupa Polonia, desi avem cel mai mic numar de cercetatori la 1 milion de locuitori!! Putem declara cu mandrie „Putini, dar buni”. Oare?

Haideti sa vedem unde publica cercetatorii din tarile trecute in tabelul anterior. Voi comenta apoi rezultatele. Mentionez ca imaginile de mai jos sunt capturi de ecran de pe Web of Science (manageriat actualmente de Clarivate Analytics), obtinute folosind facilitatea Analyse results/Source titles si retinand primele 10 jurnale in care publica cercetatorii din tara respectiva (rezultatele sunt prezentate in ordine alfabetica). Subliniez ca rezultatele se refera numai la documentele marcate ca Articles in Web of Science la data de 25 octombrie 2018.

Austria

Bulgaria

Cehia

Croatia

Grecia

Polonia

Romania

Serbia

Slovacia

Slovenia

Ungaria

Analizand rezultatele de mai sus constatam ca primele 10 jurnale in care publica cele mai multe articole cercetatorii romani sunt toate editate in tara! Iata deci explicatia pentru productivitatea deosebita la un numar atat de mic de cercetatori la 1 milion de locuitori. Este mai importanta cantitatea de articole publicate, nu calitatea jurnalelor unde se publica. Nu ca nu ar fi si jurnale respectabile editate in Romania, dar se pare ca cercetatorii romani au o mare retinere in a-si confrunta rezultatele cu cele ale colegilor lor din comunitatea internationala. Se pare ca aceasta problema o au, dar in mai mica masura, si alte tari precum Bulgaria, Serbia, Croatia si, in si mai mica masura, Polonia si Ungaria. In cazul lor, printre primele 10 jurnale gasim si titluri precum Journal of High Energy Physics (al 4-lea in Bulgaria, al 3-lea in Croatia si Serbia) sau Scientific Reports (al doilea in Ungaria, al 3-lea in Polonia). Daca ne uitam la Austria, Cehia, Grecia sau Slovenia, toate au cele mai multe articole publicate in Scientific Reports, editat de catre Springer-Nature.

Se poate concluziona ca multe din fostele tari comuniste au probleme in a publica rezultatele cercetarii in jurnale de rezonanta internationala si incearca sa isi rezolve problemele legate de indicatorii scientometrici apeland la jurnale editate local. Totusi, cu exceptia Romaniei, intre primele 10 jurnale in care se publica rezultatele exista macar unul, daca nu chiar doua sau mai multe jurnale de recunoastere internationala.

Am mers mai departe, cautand sa aflu in ce jurnale publica cele mai prolifice institutii de cercetare din Romania. Primele 10, asa cum apareau ele la data de 25 octombrie 2018, sunt redate in imaginea de mai jos impreuna cu numarul total de articole publicate pana la acea data. In top regasim 7 Universitati din marile centre universitare Bucuresti (UPB, UB, Carol Davila), Cluj (UBB Cluj apare de 2 ori din motive de scriere a numelui, UT Cluj), Iasi (UAIC), Timisoara (UVT), apoi mai apar Academia Romana si un INCD (IFIN-HH).

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro