La Washington DC bate vânt de schimbare faţă de Italia. Alegerile din aprilie, cu victoria Ligii şi a Mişcării 5 Stele, au adus la putere primul guvern populist din Europa, fără să mai punem la socoteală victoria lui Donald Trump împotriva establishmentului. Cele două ţări au guverne similare şi nu numai. America şi Italia au aceleaşi interese în rezolvarea problemelor, precum imigraţia necontrolată şi hegemonia de la Bruxelles. Pe alte subiecte, precum politica externă în Orientul Mijlociu, cele două ţări reuşesc încă cu greu să ajungă la un acord, scrie Il Giornale, citat de Rador.
"Preşedintele Donald Trump stimează mult noul guvern italian, în special pentru că a oprit imigraţia", povesteşte Saagar Enjeti, corespondent de la Casa Albă pentru "The Daily Caller", unul dintre ziarele conservatoare cele mai mari din ţară.
Enjeti spune că, în timpul vizitei premierului Giuseppe Conte la Casa Albă, a observat o "afinitate" deosebită între cei doi lideri. Trump şi-a exprimat admiraţia faţă de poziţia ministrului de interne Matteo Salvini de a închide porturile italiene pentru navele ONG-urilor care transportau migranţi.
Tema imigraţiei a fost fundamentală şi în America pentru campania electorală a lui Trump. Populaţia americană se schimbă rapid şi populaţia de origine europeană reprezintă 62% dintre persoane, în timp ce acum câţiva ani era la 85%. Trump are un interes deosebit pentru ceea ce se întâmplă în Europa.
"Există o afinitate culturală între America şi Europa pentru că Trump este de origine europeană, dar este şi un interes strategic pentru că securitatea în Europa este în pericol din cauza terorismului importat de la imigranţi", spune Daniel McCarthy, un scriitor american şi fost director la ziarul intelectual alternativ "The American Conservative".
Un alt subiect asupra căruia cele două ţări împart interese comune este Uniunea Europeană, în special pentru controlul pe care Germania îl are asupra sa. "Trump nu este împotriva UE în sine, dar este împotriva modalităţii de guvernare de azi din partea Germaniei", a afirmat Enjeti. "Raportul dintre Casa Albă şi cancelarul german Angela Merkel este foarte conflictual", a mai afirmat Curt Mills, reporter de politică externă pentru "The National Interest", un ziar de relaţii internaţionale american.
Trump era în favoarea Brexit-ului în timpul campaniei sale electorale şi a încercat să impună taxe Uniunii Europene, astfel încât să dăuneze în special industriei germane. Şi Italia are conflicte economice cu Bruxelles pe tema monedei unice, care s-au amplificat îndeosebi o dată cu formarea guvernului Liga-M5S. Nu întâmplător, America ar putea cumpăra titluri de stat italiene pentru a menţine în picioare sistemul bancar italian.
Dar nu e totul roz. Cele două ţări reuşesc cu greu să se alinieze politicii externe, chiar dacă acest lucru nu pare să fi alterat relaţiile dintre cele două state, şi pentru că establishmentul republican, ci nu Trump, ar vrea să continue politica americană în Orientul Mijlociu în ultimii 20 de ani.
Până azi, un rol fundamental în politica externă americană a fost jucat de neo-conservatori, care au făcut presiuni să se facă război în Afganistan, în Irak, în Libia şi în Siria. În timpul campaniei electorale, Trump a promis că războaiele vor lua sfârşit, readucând Statele Unite în centrul atenţiei: "America first". O promisiune similară a făcut şi liderul Ligii, Matteo Salvini, cu sloganul "Mai întâi italienii". Ambii s-au opus intervenţiilor militare în Irak, în Libia şi în Siria şi ostilităţilor faţă de Rusia.
Acestea fiind spuse, de când a devenit preşedinte, Trump a bombardat Siria sub controlul preşedintelui Bashar al-Assad de două ori, şi a luat o poziţie şi mai dură cu sancţiunile împotriva Iranului.
"Nu este un secret că există un război intern între establishmentul republican şi preşedinte. Establishmentul este împotriva Rusiei, şi nu văd o posibilitate de apropiere faţă de ţară în acest moment", a spus Curt Mills. Pe de o parte, Trump împărtăşeşte poziţia noului guvern italian, care vrea să se termine ostilităţile la adresa preşedintelui rus Vladimir Putin, pe de altă parte este extrem de ostil faţă de aliatul cel mai important al Rusiei din Orientul Mijlociu: Iranul.
Iranul este principalul inamic al Israelului, care la rândul său este aliatul cel mai important al Americii în Orientul Mijlociu. America a sprijinit întotdeauna Israelul aproape necondiţionat, chiar şi în detrimentul intereselor proprii. Chiar dacă Trump a reuşit să obţină un raport mai puţin conflictual în Orientul Mijlociu faţă de predecesorii săi Barack Obama şi George W. Bush, rămâne încă de văzut cât va reuşi să reziste în faţa neo-conservatorilor din Partidul Republican.
O axă americană şi italiană împreună cu alte forţe populiste în Europa care colaborează pe teme precum lupta împotriva imigraţiei de masă şi hegemonia Bruxellesului în Occident se dezvoltă. Cum, însă, nu se ştie încă, în special în termeni de politică externă, în relaţiile cu Rusia şi conflictele din Orientul Mijlociu.
Il Giornale,(preluare Rador)
