OUG NR. 88/2018 - Omisiunea de a răspunde cererilor de plată a creanțelor curente poate duce debitoarea direct spre faliment - Hotnews Mobile
1 € 4,6528 1 USD 4,0873miercuri 12 dec 2018

OUG NR. 88/2018 - Omisiunea de a răspunde cererilor de plată a creanțelor curente poate duce debitoarea direct spre faliment

de Razvan Ionescu, Loredana Cristea Miercuri, 10 octombrie 2018, 12:12
- a A+
Imagine
În Monitorul Oficial nr. 840 din 2 octombrie 2018, s-a publicat O.U.G. nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative. Potrivit expunerii de motive, printre principalele motive avute în vedere în adoptarea prezentei Ordonanțe de urgență se enumeră necesitatea eficientizării mecanismelor de recuperare a creanțelor bugetare față de societățile aflate în stare de insolvență, cu respectarea șanselor de redresare a acestora, astfel încât o privire de ansamblu a modificărilor reflectă un regim mai favorabil creanțelor bugetare, decât cel prevăzut de vechea reglementare, dar și instituirea unor noi obligații în sarcina administratorului judiciar.



Separat de multiplele modificări aduse actualei Legi a insolvenței nr. 85/2014, ne vom concentra atenția asupra acelor modificări aduse de O.U.G. nr. 88/2018 ce instituie noi obligații în sarcina administratorului judiciar, și care, nerespectate, pot conduce la atragerea falimentului societății.

1. Încălcarea obligației administratorului judiciar de a răspunde la o cerere de plată a unei creanțe curente poate conduce în anumite condiții la falimentul societății

Potrivit noilor modificări, titularul unei creanțe curente, certe, lichide și exigibile ce a fost recunoscută de către administratorul judiciar ori cu privire la care acesta a omis să se pronunțe în termen de 10 zile de la depunerea cererii de plată, în cazul în care cuantumul creanței depășeste valoarea-prag poate solicita pe parcursul duratei perioadei de observație deschiderea procedurii de faliment al debitorului dacă această creanță nu este achitată în termen de 60 de zile de la data luării măsurii administratorului judiciar de admitere sau omitere a pronunțării asupra cererii de plată.
  • Practic, dacă răspunsul administratorului la cererea de plată este pozitiv , acesta are obligația ca în termen de maxim 60 de zile de la luarea deciziei de admitere să procedeze la achitarea creanței;
  • În schimb, dacă administratorul judiciar omite să ofere un răspuns , după expirarea unui termen de 60 de zile de la data care acesta era obligat să răspunda cererii, creditorul interesat va avea posibilitatea să solicite deschiderea procedurii de faliment al debitorului.
2. Conținutul vechii reglementări legale

Potrivit Legii nr. 85/2014 creditorul interesat avea posibilitatea să solicite deschiderea procedurii de faliment al debitorului dacă această creanță nu era achitată în termen de 60 de zile de la data luării măsurii de către administratorul judiciar.

Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu acopereau și ipoteza (de altfel foarte frecventă în practică), în care administratorul judiciar omitea să răspundă în vreun sens cererii de plată , ceea ce atrăgea prelungirea nejustificată a soluționării acestor cereri.

Mai mult decât atât, în condițiile în care Legea insolvenței prevede faptul că persoanele interesate pot face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, unele instanțe respingeau ca inadmisibile astfel de cereri în care se critică refuzul administratorului judiciar de a lua o anumită măsură, considerând că doar măsurile efectiv îndeplinite intră sub incidența textului legal.

3. Aplicabilitatea în timp a modificării enunțate

Un aspect foarte important de menționat este faptul că prevederile expuse se aplică inclusiv în cazul cererilor formulate în cadrul proceselor începute înainte de data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/2018, inclusiv celor nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezenței ordonanțe de urgență.

Având în vedere totuși că prevederile art. IX din O.U.G. nr. 88/2018 fac referire doar la prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014, rezultă astfel că actualele modificări nu se aplică și în cazul cererilor de plată care intră sub incidența Legii nr. 85/2006. Sub acest aspect, ne putem întreba în ce măsură noua modificare nu instituie un regim discriminatoriu între titularii creanțelor aflate în situații similare, aspect care va fi probabil disputat în practică.

4. Mecanismul prevăzut de noile dispoziții ale OUG nr. 88/2018

Noile modificări prevăd faptul că în ceea ce privește cazul cererilor de plată nesoluționate în procesele aflate pe rol (doar cele guvernate de Legea 85/2014), termenele de soluționare de către administratorul judiciar sau de către instanța de judecată, respectiv termenul de 10 zile și cel de 60 de zile, se calculează de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

Astfel, intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 88/2018 va determina, într-o interpretare de altfel rezonabilă, ca un nou termen de 10 zile să înceapă să curgă, termen în care administratorul judiciar va fi obligat să răspundă cererii de plată, sub sancțiunea solicitării de intrare în faliment de către creditorul interesat.

5. Concluzii

Considerăm, din multe puncte de vedere, oportună modificarea nou introdusă prin OUG nr. 88/2018, întrucât astfel se va asigura o mai mare celeritate a soluționării cererilor de plată, dar și evitarea situațiilor des întâlnite în practică în care astfel de cereri nu primesc niciun răspuns.

Cu toate acestea, este defectuos modul de formulare a normei conform căreia termenul de 10 zile va începe să curgă "de la data depunerii cererii de plată" , putându-se înțelege că se referă inclusiv la depunerea la organele poștale în cazul expedierii de la distanță iar nu la data înregistrării cererii, întrucât în anumite situații precum cele în care transmiterea cererii de plată are loc prin intermediul serviciilor poștale, acest termen poate fi redus în mod semnificativ și finalmente poate conduce la calcularea diferită a acestuia cu consecințe destul de importante.

Totodată, este discutabil în ce măsură încălcarea obligației de a răspunde în termenul legal va atrage automat intrarea în faliment la simpla cerere a creditorului interesat sau dacă este necesară întrunirea și a altor condiții legale. Nu în ultimul rând, pentru situația în care administratorul judiciar răspunde totuși cererii de plată a creditorului până la soluționarea cererii de intrare în faliment, considerăm că principiul acordării unei șanse debitorului de redresare prevăzut de Legea insolvenței ar trebui să primeze, cu consecința respingerii cererii de faliment.

Un articol semnat de Razvan Ionescu (senior associate) și Loredana Cristea (associate)
2342 de afisari


Niciun comentariu
comenteaza