Realitatea începe în sfârșit să iasă la lumină. Secretarul de interne Sajid Javid va propune curând, conform presei, ca deținătorii de pașapoarte UE să fie lăsați să treacă liber de serviciul de imigrație „pentru 30 de luni”, în cazul unui Brexit fără acord cu UE în martie. Ei nu vor trebui să solicite viză decât mai târziu, în caz că vor să rămână permanent. Aceasta ar fi o concesie făcută companiilor, angajatorilor și cancelarului [Cancelarul Eșichierului (ministru de finanțe) - n.trad.] Philip Hammond, potrivit The Guardian, citat de Rador.
Ei arătaseră panicați că ferme, spitale, aziluri, șantiere, hoteluri și restaurante vor trebui pur și simplu să se închidă dacă fluxul lor regulat de forță de muncă din UE, calificată și necalificată, va seca începând din martie. Deja este în declin din cauza perspectivei Brexit-ului. A-l opri sau a-l sufoca prin birocrație ar constitui cel mai atroce act de automutilare comis de un guvern britanic din istoria cunoscută.
Adevărul este că Javid are alte probleme. Este un secret cunoscut de toată lumea faptul că subordonații săi din Biroul de Interne i-au spus că le va fi imposibil să construiască până în martie o frontieră funcțională pentru toți vizitatorii din UE. Iar o frontieră în Irlanda de Nord nici măcar nu și-o pot imagina - acolo continuă cearta pe tema accesului camioanelor, la oameni nici măcar nu s-a ajuns.
Libera circulație a cetățenilor UE va rămâne o necesitate, până când vreun grup de reflecție adept al Brexit-ului dur va reuși să conceapă o alternativă la piața liberă continentală a muncii, în favoarea căreia pleda cu atâta ardoare în 1986 eroina lor, Margaret Thatcher. Au 30 de luni la dispoziție ca să o facă, pentru că în caz contrar vorbim de 30 de ani. Reporterii reveniți săptămâna aceasta de la Salzburg și-au exprimat consternarea legat de faptul că puținor șefi de guvern părea să le pese de Brexit.
Era pentru ei un bucluc local minor de la periferia Europei. Erau interesați într-o proporție covârșitoare de migrație. Cu toții se confruntă cu reacții electorale adverse anti-imigrație, și mulți dintre ei impun acum controale la graniță. Deși problema o constituie în principal imigranții din afara UE, granițele deschise vor fi probabil prima dintre cele patru libertăți ale pieței unice care se va prăbuși.
Acest lucru face din Brexit un paradox amar. Cei care au votat pentru el nu și-au făcut niciodată probleme în privința comerțului ori a taxelor vamale, iar sondajele arată că acum își fac. Brexit-ul s-a materializat din cauza îngrijorării privind imigrația. Și fix în momentul în care UE se arată de acord că imigrația e o problemă și începe să lucreze la ea, Regatul Unit fură startul și pleacă trântind ușa.
Și acum, colac peste pupăză, secretarul britanic de interne pornește în direcția opusă. Granița Regatului cu UE trebuie să rămână deschisă pentru simplul motiv că el nu o poate închide. Închiderea ar afecta grav economia și oricum, practic vorbind, este imposibilă. Poate că Javid ar trebui să discute cu aceia dintre colegii săi care vorbesc acum de o „opțiune Canada” pentru Brexit, sfidând angajamentul asumat de Theresa May în privința unei granițe fără fricțiuni.
Acea opțiune ar impune controale la graniță pentru toate exporturile - din care doar vreo jumătate ar trece netaxate. Ar necesita de asemenea ca bunurile comerciale britanice, inclusiv alimentele, să satisfacă normele UE, în privința cărora Regatul își va fi predat orice control. Dacă Javid poate lăsa oameni „să treacă liber” granița din motive de necesitate economică, cu siguranță că poate face același lucru și cu bunurile comerciale.
Dar asta se cheamă apartenență la piața unică. Cu fiecare zi care trece, înțelegem tot mai bine că părăsirea ei este cu totul contrar intereselor Regatului. Probabil că nu mulți sunt surprinși de faptul că fanaticii Brexit-ului tind să fie totodată și dintre aceia care neagă existența schimbării climei. (Rador)
